Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți?
Abonează-te la newsletter.

În ce domenii mai este criză de lucrători şi în ce domenii sunt prea mulţi angajaţi disponibili?

Factorii care stau la baza penuriei de forță de muncă în Europa și modul de abordare a acesteia este un subiect fierbinte aflat în centrul a două rapoarte elaborate de Autoritatea Europeană a Muncii (ELA) și de Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound), care au fost lansate pe 29 martie la Bruxelles.

Raportul EURES privind deficitul și excedentul de forță de muncă 2022, realizat de Autoritatea Europeană a Muncii, oferă detalii despre deficitul și excedentul de forță de muncă, cum ar fi amploarea și gravitatea acestora în UE27, plus Norvegia și Elveția. În plus, raportul conține informații despre factorii care determină deficitul și surplusul de forță de muncă, cum ar fi noile tehnologii, tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic, îmbătrânirea forței de muncă și condițiile de muncă și de angajare.

Cele mai răspândite ocupații deficitare sunt cele din domeniul software, al asistenței medicale, al construcțiilor și al meseriilor inginerești, în timp ce cele mai mari excedente se înregistrează în ocupațiile legate de birocrație, în ocupațiile primare și profesionale din domeniul științelor umaniste și al artelor.

*Sursă: Analiza datelor transmise de birourile naționale de coordonare EURES

Context pentru tendința pieței forței de muncă din 2022

O serie de șocuri au zguduit economia europeană într-o perioadă scurtă, între 2008 și 2020. După o creștere prelungită, ca urmare a crizei financiare din 2008, economia și piața forței de muncă din Europa au suferit în 2020 o cădere abruptă, din cauza Covid-19. PIB-ul real a scăzut cu 6,1% în doar 1 an, ca urmare a blocajelor economice care au avut loc în timpul pandemiei. Ratele de inactivitate au crescut ușor în timpul pandemiei, ceea ce indică faptul că este posibil ca unele persoane să se fi retras de pe piața forței de muncă în timpul pandemiei, dar ratele de inactivitate au revenit la nivelurile anterioare pandemiei în cursul anului 2022.

Una dintre cele mai izbitoare constatări din raport este amploarea dezechilibrului actual dintre cererea și oferta de forță de muncă în Europa. Aproape 400 de ocupații diferite au fost clasificate de cel puțin o țară ca fiind deficitare, în timp ce 321 de ocupații diferite au fost identificate de cel puțin o țară ca fiind excedentare. Există 38 de ocupații specifice care sunt clasificate în raport ca fiind deficitare pe scară largă. Cele 38 de ocupații deficitare au fost dominate de trei grupe de ocupații: ocupații artizanale, ocupații din domeniul sănătății și ocupații legate de software.

Au existat 37 de ocupații specifice care au fost clasificate în raport ca fiind ocupații cu excedent larg răspândit.

În calitatea sa de Birou european de coordonare a EURES, ELA are mandatul legal de a facilita furnizarea de informații privind deficitul și surplusul de forță de muncă și, prin urmare, elaborează acest raport anual. Actualul raport (2022) depășește edițiile anterioare, prin accentul mai mare pe impactul dezechilibrelor forței de muncă din Europa asupra grupurilor vulnerabile și prin explorarea factorilor care dau naștere la dezechilibrele forței de muncă în Europa.

Analiza cantitativă se bazează pe un chestionar distribuit birourilor naționale de coordonare EURES (NCO) din toate cele 31 de țări participante la rețeaua EURES. Sursele suplimentare utilizate sunt date extrase din baza de date europeană a forței de muncă (LFS), previziunile CEDEFOP și surse de date naționale.

Analiza calitativă, care explorează contextul în care apar dezechilibrele forței de muncă, a constat într-o analiză a literaturii de specialitate axată pe cauzele dezechilibrelor forței de muncă. Informațiile au fost apoi confruntate cu constatările obținute în urma a 3 întâlniri ale grupurilor de lucru pe forţă de muncă. Un chestionar suplimentar (calitativ) a fost distribuit acestui grup de reprezentanți din cele 31 de țări, solicitând opiniile acestora cu privire la o serie de aspecte legate de dezechilibrele forței de muncă – în special impactul regionalizării și al mișcărilor transfrontaliere asupra dezechilibrelor forței de muncă.

Criza de forta de munca, dar si dorinta producatorilor de a se focusa pe activitatea principala a businessului, impulsioneaza logistica industriala, o parte din productia clientului fiind asimilata de operatorii logistici, iar secretul punerii in practica a unei astfel de solutii consta, dupa cum a afirmat Dan Artenii, Sales & Marketing Gefco, in cadrul Galei Tranzit, in incredere si incheierea unui parteneriat adevarat care se creeaza intre producatorul de masini si furnizorul logistic. „Nivelul de integrare necesar pentru a efectua operatiuni logistice pentru industria de automotive este net superior fata de alte verticale (bunuri de larg consum sau electronice), pentru ca necesita anumite sincronizari, dar si investitii in interfetele dintre furnizorii clientului sau depozite, respectiv procesele din lantul logistic si beneficiarii acestor produse.

Nivelul de investitie al partilor este atat de mare, ca e foarte dificil sa se faca apoi tranzitia dintre o relatie de parteneriat in alta directie. Daca apar nereusite sau evenimente nefavorabile, contractul se inchide, se platesc penalitati, daune si se face o noua licitatie“, afirma Adrian Crizbasianu (membru al Boardului DB Schenker Romania), subliniind ca astfel de contracte vin de obicei de la firmele-mama. „In Romania, in ultimii ani, a fost o presiune majora pe producatorii de componente auto, intrucat nivelul de crestere pe productie nu a mai permis ca anumite procese logistice sa ramana in cadrul aceleiasi structuri, trebuind sa fie externalizate. Intr-o oarecare masura, trendul acesta continua. Atata timp cat industria auto din Romania si Europa nu da semne de incetinire majora sau de criza, acest gen de proiecte pot sa continue si vor continua.“
Mai multe amanunte puteti afla din numarul urmator al revistei Logistica.