Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad

Danemarca este statul membru cu cele mai multe solicitări trimise ISCTR pentru efectuarea controalelor la sediul operatorilor privind întoarcerea camioanelor la opt săptămâni, potrivit directorului Direcției Monitorizare Control și Reglementări din cadrul ISCTR, Mihăiță Văcărenu, prezent la Gala Tranzit din 3 noiembrie. Tot în Danemarca se derulează numeroase controale pe directiva 1057/2020 privind detașarea transnațională.

Peste 3,2 milioane de declarații de detașare au fost înregistrate în total pentru Danemarca pe platforma IMI în perioada ianuarie-septembrie 2023. Cele mai multe de departe au fost completate pentru șoferi polonezi (peste 154.000), urmați de cei lituanieni (26.000). Românii sunt pe poziția a treia, cu aproape 20.000 de declarații de detașare.

Controalele sunt efectuate în trafic de către Poliția Daneză ori de către Autoritatea de Trafic din Danemarca și pentru operațiunile de transport tip cabotaj sau cross-trade se solicită declarația de detașare validă, alături de toate celelalte documente doveditoare (copia contractului de muncă al șoferului, dovada plății remunerației, eventual prin transfer bancar, dovada operațiunilor de transport în această țară – CMR sau eCMR, precum și date din aparatul tahograf). Toți inspectorii de trafic sunt dotați cu telefoane de serviciu prin care pot accesa platforma IMI și unde pot vedea cele mai recente documente încărcate de transportatori în relație cu operațiunile derulate în această țară.

Amenda pentru neprezentarea declarației de detașare validă este echivalentul a 2.700 euro în coroane daneze. Foarte important! Cu amendă de 1.340 euro se sancționează și conducerea unui alt vehicul decât cel înscris în declarația de detașare, pentru că numărul de înmatriculare al vehiculului trebuie corelat cu înregistrările tahograf pentru a verifica timpul de lucru efectuat în Danemarca. De altfel, manipularea corectă a tahografului este esențială, tocmai pentru că acesta nu mai este folosit doar pentru contorizarea perioadei de muncă și de odihnă, ci și pentru evaluarea perioadelor de detașare și de plată a remunerației minime. Iar în momentul în care vehiculul este înlocuit – indiferent de motiv – este obligatorie actualizarea declarației de detașare.

Salariul minim în Danemarca este de 23,35 euro/oră (173,64 DKK) pentru transportul de marfă și 24,03 euro/oră (178,72 DKK) pentru transportul de persoane. În ceea ce privește plata remunerației minime, elementele ce pot fi luate în calcul – pe lângă salariul de bază pe oră – sunt indemnizația de detașare, indemnizația de noapte, eventuale bonusuri pentru calificări suplimentare și bonusuri pentru lucrul de sărbătorile legale. Din momentul în care începe o investigație și autoritățile daneze solicită documente doveditoare companiilor de transport pe care le controlează pentru respectarea condițiilor de detașare și plății salariului minim pe teritoriul lor, cărăușii au la dispoziție opt săptămâni pentru a răspunde, după care termenul de finalizare a dosarului este de cinci săptămâni.

Respectarea plăţii salariului minim în Belgia poate reprezenta o problemă, întrucât indemnizaţia de detaşare nu este în prezent luată în calculul plăţii salariului minim de către autorităţile din această ţară, chiar dacă punctul de vedere oficial al Uniunii Europene este acela că indemnizaţia poate, în fapt, fi considerată ca parte a remuneraţiei minime, cu condiţia să fie prevăzută în contractul de muncă al şoferului şi să se precizeze că ea nu este acordată pentru cheltuieli de cazare, transport şi masă.

„Principala problemă – dacă privind mai în profunzime legislaţia belgiană – porneşte de la compararea salariilor. În Belgia, diurna zilnică, la care şoferul are dreptul, nu intră în calculul salariului minim. Aşa că autorităţile nu vor să o considere nici în cazul conducătorilor auto de alte naţionalităţi”, a explicat avocatul Frederick vande Bogaerde într-un interviu acordsat revistei Tranzit.

 Dar mai este o problemă: chiar şi luând în calcul indemnizaţia, este posibil ca salariul minim tot să nu ajungă la nivelul plătit în Belgia. Şi, din această perspectivă, contează cât câştigă şoferul per total, pentru a putea avea un caz solid în instanţă. Pentru că, dacă aduni toate sursele de venit, iar şoferul tot nu ajunge la nivelul minim de salarizare belgian, atunci procesul nu poate fi câştigat. „Am sfătuit clienţii să se pună la adăpost şi să explice clar în contractele de muncă componenţa remuneraţiei şi care este rostul plăţii fiecărei sume/indemnizaţii prevăzute acolo. Am făcut acest lucru cu mai mulţi transportatori din România şi Polonia. Nu este exclusă nici acordarea unor suplimente orare speciale pentru anumite ţări. Desigur, pentru a putea pune în practică acest sistem de remuneraţie trebuie investit într-un software pentru calcularea orelor lucrate în fiecare ţară de către fiecare şofer. Şi, chiar şi aşa, munca administrativă este foarte complexă.” Chiar dacă statele membre au obligaţia să îşi fa că publice salariile minime pentru şoferi şi a fost realizat un site special în acest sens, deocambată nu este disponibilă niciun fel de informaţie. La următoarele procese pe nerespectarea salariului minim probabil că va fi invocată lipsa de informaţii pe acest subiect, mai ales dacă diferenţele nu vor fi mari.