Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți?
Abonează-te la newsletter.

Șapte din zece companii din România (67%) se așteaptă la creșterea impactului reglementărilorîn zona economiei circulare,de lamoderat, în ultimele 12 luni, către mare și foarte mare în următorii cinci ani, arată studiul Deloitte „Economia circulară. Percepția și stadiul implementării în România 2024”, efectuat anul acesta în rândul a aproximativ o sută de companii de pe piața locală. În vederea transformării circulare a businessului, peste jumătate dintre companiile respondente (59%) declară că au elaborat sau au în lucru într-o fază avansată ostrategie de profil, care include măsuri diverse, de la cele cu caracter general, așa cum sunt tranziția energetică (80%) și măsurarea emisiilor (62%), până la cele specifice economiei circulare, precum măsuri în vederea prelungirii ciclului de viață al produselor (53%), ambalajele și proveniența materiilor prime (49%), optimizarea folosirii resurselor (46%) sau ecodesign (39%). Pe de altă parte, comunicarea, informarea și „educarea” stakeholderilor – de la angajați și furnizori, până la consumatorul final – apar anul acesta în topul priorităților strategiilor de tranziție, potrivit studiului.

În ceea ce privește planurile de investiții în vederea tranziției către modelul economic circular,reducerea cantității de ambalaje și a deșeurilor provenite din ambalaje (67%) și optimizareaproceselor tehnologiceîn vederea creșterii viabilității materiilor prime (67%) conduc lista de priorități, urmate de crearea desisteme derecuperare a ambalajelor în vederea reutilizării (51%) și reducerea utilizării plasticului(44%). Pe de altă parte, activitățile de cercetare-dezvoltare,inovare și ecodesign, care constituie, de fapt, punctul de plecare în transformarea durabilă a modului de a produce și a vinde, sunt relevante în planurile de investiții a mai puțin de patru din zece respondenți.

Sursele de finanțare la care apelează companiile sunt diverse și complementare, pornind de la surse proprii, menționate de 70% dintre respondenți, la finanțări UE (27%), private equity (22%) și împrumuturi bancare (15%). În ceea ce privește așteptările legate de modul cum ar trebui să evolueze în viitor instrumentele de sprijin de stat în domeniul economiei circulare, respondenții au menționat în primul rând debirocratizarea procedurilor (66%) și diversificarea instrumentelor (65%), precum și creșterea valorii instrumentelor actuale (28%).

„Odată cu reglementările europene și locale tot mai dense, dar și ca răspuns la efectele încă prezente ale crizelor din ultimii ani pe lanțurile de aprovizionare și în procesele interne de planificare și alocare de resurse, companiile din România încep să privească economia circulară ca pe o soluție pe termen mediu și lung. Ele întreprind diverse acțiuni, dar, pentru rezultate durabile, este nevoie de o mai bună sistematizare a etapelor. De exemplu, peste jumătate dintre respondenți se concentrează încă pe măsuri în faza încheierii ciclului de viață al produselor, așa cum ar fi colectarea și reciclarea deșeurilor sau sisteme buy-back, însă sunt mult mai puțini cei care fac o prioritate din proiectarea ecologică (ecodesign), care ar prelungi durata de viață a produselor și ar contribui la scăderea consumului de resurse și a cantității de deșeuri, în general. De altfel, nevoia de expertiză și de profesioniști care să coordoneze sistematic transformările începe să fie resimțită la scară largă printre respondenți (67%), cei mai mulți declarând că au angajat sau intenționează să angajeze experți”, a declarat Adrian Teampău, Director, Consultanță în economie circulară, Deloitte România.

Cei mai mulți dintre respondenți resimt în prezent o influență încă moderată a circularității asupra deciziei de consum, însă se așteaptă ca acest argument să ia amploare în anii următori, inclusiv ca urmare a eforturilor companiilor în zona de comunicare și educare. În aceeași notă, peste jumătate dintre participanții la studiu (57%) au accentuat importanța instruirii specifice a angajaților prin programe de training adaptate profilului lor de activitate, care să detalieze concepte precum amprenta de mediu a afacerii, eficiența energetică, viabilitatea resurselor etc. 

„Economia circulară este unul dintre pilonii tranziției sustenabile, iar noile cerințe de raportare asociate Directivei privind raportarea corporativă în materie de sustenabilitate (CSRD) duc efortul de înțelegere și planificare a măsurilor de transformare a businessului la un nivel superior. Nu întâmplător, tranziția energetică și măsurarea emisiilor își consolidează pozițiile în topul priorităților companiilor din toate industriile, iar arii noi, precum comunicarea, informarea și «educarea» stakeholderilor urcă și ele pe lista de priorități. Sunt evoluții pozitive, care trebuie, însă, accelerate, dată fiind performanța încă modestă a României în domeniul circularității, precum și calendarul de conformare asociat CSRD”, a declarat Ovidiu Popescu, Partener, Deloitte România, și Lider al practicilor de energie și sustenabilitate.

Din perspectiva lanțurilor de aprovizionare, mai puțin de jumătate (46%) dintre respondenți au implementat o procedură de evaluare a furnizorilor din punctul de vedere al îndeplinirii criteriilor de sustenabilitate. Dintre aceștia, peste două treimi (69%) declară că au inclus în procedură și criterii specifice economiei circulare. 

Studiul Deloitte „Economia circulară. Percepția și stadiul implementării în România 2024” a fost realizat pe baza unui sondaj în rândul a aproximativ o sută de companii de pe piața locală, afaceri antreprenoriale sau filiale ale corporațiilor multinaționale, predominant din industriaproducătoare și din sectorul serviciilor, precum și din retail, bunuri de consum, energie,construcții, agricultură, industria farmaceutică, având ca respondenți reprezentanți ai departamentelor de sustenabilitate și ai top managementului.

Potrivit studiului Deloitte 2024 Global Tax Policy Survey, 70% dintre companiile multinaționale din întreaga lume se așteaptă la înmulțirea obligațiilor de raportare fiscală, pe fondul numeroaselor reglementări adoptate în anii trecuți. Astfel, asigurarea transparenței datelor și conformarea cu cerințele autorităților fiscale reprezintă principala provocare cu care se confruntă în prezent.

Digitalizarea sistemului de taxe ocupă locul secund pe lista priorităților, având însă un aspect pozitiv: 59% dintre participanți consideră că facturarea electronică și raportările digitale aferente operațiunilor comerciale ar putea simplifica conformarea fiscală, în ciuda investițiilor inițiale considerabile. Totuși, 10% dintre participanți sunt sceptici, anticipând un efect contrar al digitalizării.

A treia provocare majoră pentru companiile multinaționale este reforma fiscală internațională, care include pe lângă acordul pe doi piloni semnat sub coordonarea Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și măsuri pentru taxarea serviciilor digitale, precum și inițiativa Organizației Națiunilor Unite (ONU) de cooperare în taxarea internațională, lansată recent la solicitarea țărilor în curs de dezvoltare.

Pilonul II al reformei OCDE (impozitul minim pe profit la nivel global), va genera mai multă complexitate fiscală, conform a 54% dintre participanți la studiu, și va anula avantajul competitiv al statelor care utilizau ratele reduse de impozitare pentru a atrage investiții, conform a 77% dintre respondenți, anticipând că acestea vor introduce alte facilități în acest scop, compatibile cu pilonul II. În schimb, implementarea Pilonului I din reforma OCDE (redistribuirea parțială a drepturilor de impozitare către țările din care sunt obținute veniturile) rămâne incertă, deoarece statele semnatare nu au ajuns încă la un acord final.

Participanții la studiu se așteaptă că inițiativa ONU să pună accentul, în principal, pe taxarea serviciilor digitale, pe aspectele legate de considerentele ESG (evironment, social, governance – protecția mediului, aspecte sociale, guvernanță), pe asigurarea unei abordări fiscale echitabile între economiile dezvoltate și cele în curs de dezvoltare și redistribuirea drepturilor de impozitare din statele de rezidență fiscală către țările sursă.

„Tendințele evidențiate în studiu sunt valabile și în România, având în vedere că noile cerințe de raportare, cum ar fi cele prevăzute în declarația de informații GloBE (regulile globale de combatere a erodării bazei impozabile) aferentă pilonului II din reforma OCDE sau în Directiva UE privind raportarea de sustenabilitate (CSRD), vizează și companiile care activează pe piața locală. Iar aceste raportări implică transferul unui volum foarte mare de date între contribuabili și autorități, motiv pentru care procesul de digitalizare, demarat în România de câțiva ani și aflat într-un stadiu avansat de implementare a sistemelor electronice de raportare precum SAF-T, RO e-Factura și RO e-Transport, trebuie să continue. În acest sens, urmează ca autoritățile fiscale să dezvolte mecanismele necesare analizării datelor pe care le primesc prin intermediul acestor sisteme, astfel încât beneficiile digitalizării să devină vizibile atât pentru contribuabili, prin simplificarea procedurilor de raportare și a acțiunilor de control fiscal, cât și pentru autorități, prin gestionarea mai eficientă a controalelor, reducerea evaziunii fiscale și, în final, prin venituri mai mari la bugetul de stat.”,

a declarat Dan Bădin, Partener Servicii Fiscale, Deloitte România. 

Deși utilizarea inteligenței artificiale (AI) în conformarea fiscală se află încă la început, este estimată să crească semnificativ, 66% dintre respondenți estimând o adoptare pe scară largă în următorii trei ani, însă dublată de supraveghere umană. Printre beneficiile așteptate se numără: acuratețe mai mare în raportări (34%), reducerea costurilor (23%), aplicarea unei strategii fiscale coerente la nivelul companiei (15%), conformare îmbunătățită cu reglementările în vigoare (14%) și mai mult timp pentru implicare în activitățile de bază (14%).

În domeniul protecției mediului și sustenabilității, companiile participante la studiu consideră că taxele au cel mai mare impact asupra activității. Cele mai influente taxe sunt cea pe consumul de energie (40%) și cea pe carbon (33%). Aproximativ 80% dintre respondenți afirmă că sunt afectați direct sau indirect de mecanismul UE de ajustare a carbonului la frontieră (taxa pe carbon). Studiul Deloitte 2024 Global Policy Survey, aflat la a 11-a ediție, analizează anual impactul noilor reglementări fiscale aplicabile la nivel internaționale asupra companiilor din întreaga lume și a fost realizat cu opiniile exprimate a peste 1.000 de reprezentanți din 28 de țări.