Deloitte Archives - Pagina 9 din 13

Sistemul de Garanție Returnare (SGR), parteneriat între mediul privat și statul român cu scopul de a îmbunătăți rata de reciclare a deșeurilor de ambalaje, trebuie să devină complet funcțional până la finalul lunii noiembrie 2023. În consecință, companiile vizate, respectiv producătorii, importatorii și comercianții de băuturi care activează pe piața locală sunt obligați ca, până la acea dată, să respecte o serie de cerințe impuse de legislația în vigoare. Principala și cea mai apropiată este cea legată de obligativitatea înregistrării în baza de date a administratorului SGR, respectiv 28 februarie 2023.

Concret, sistemul presupune plata, de către consumator, a unei garanții de 0,5 lei/ambalaj pentru băutura cumpărată și recuperarea acesteia, pe loc, în momentul în care returnează ambalajul la unul din punctele de returnare organizate de comercianți în cadrul magazinelor, fără a fi condiționat de prezentarea bonului fiscal. Mai mult, cumpărătorul nu este obligat să returneze ambalajul în magazinul din care a cumpărat băutura, ci își poate recupera garanția de la orice magazin.

Garanția se va aplica produselor precum bere, mixuri de bere, mixuri de băuturi alcoolice, cidru, alte băuturi fermentate, sucuri, nectaruri, băuturi răcoritoare, ape minerale şi ape de băut de orice fel, vinuri şi spirtoase, în ambalaje de unică folosință (nereutilizabile) din plastic, sticlă sau aluminiu, cu volumul cuprins între 0,1 și 3 litri. Regula este valabilă și pentru societățile din industria ospitalității ce comercializează aceste produse, dar în acest caz garanția este reținută doar pentru produsele consumate în afara locației.

De funcționarea sistemului este responsabil administratorul SGR, înființat conform legislației în vigoare, care gestionează fluxul garanției de la producător/importator la consumatorul final. Acesta funcționează pe baza tarifului de administrare încasat de la cei care introduc pe piață băuturile, dar, la rândul său, plătește comercianții pentru investițiile realizate în punctele de returnare.

Pașii înrolării în sistem

Însă, dincolo de aceste aspecte organizatorice, companiile care sunt obligate să se înroleze în acest sistem se confruntă cu o serie de provocări financiare, fiscale și juridice legate de conformarea la reglementările în domeniu.

În primul rând, producătorul sau importatorul de produse din categoriile vizate trebuie să se înregistreze în baza de date a administratorului, până la data de 28 februarie 2023, ceea ce înseamnă că, până la acea data, va trebui să finalizeze documentația necesară în acest scop. Cei care nu se înregistrează riscă o amendă între 20.000 și 40.000 de lei și pierderea dreptului de a își vinde produsele pe piața din România. După înregistrare, compania va semna un contract cu administratorul SGR și va plăti un tarif de administrare stabilit de către acesta.

În paralel, compania în cauză va trebui să identifice și să marcheze produsele din gama sa în ambalaje SGR și să analizeze impactul financiar-contabil legat de plata garanției de 0,5 lei/ambalaj, ținând cont inclusiv de decalajul de timp dintre plata garanției, către SGR, și recuperarea acesteia. Nu în ultimul rând, toate entitățile implicate trebuie să păstreze o evidență privind ambalajele SGR și să își ajusteze fluxul operațional-logistic pentru aceste ambalaje.

În consecință, demersul este lăudabil, dar presupune un efort administrativ important pentru companiile afectate, astfel că acestea trebuie să își pregătească cu atenție documentația necesară și să analizeze cu grijă impactul financiar și fiscal al întregii proceduri.

Tranziția spre modelul economic cu emisii zero poate proteja piața muncii de riscurile asociate schimbărilor climatice și poate crea până la 300 de milioane de noi locuri de muncă la nivel global până în 2050, arată studiul Deloitte „Work toward net zero: The rise of the Green Collar workforce in a just transition”, cu condiția ca planurile de implementare a decarbonizării să reunească măsuri concertate ale guvernelor și mediului de business, orientate atât spre îndeplinirea obiectivelor de mediu, cât și spre politici de asistență pentru angajați. Raportul atrage atenția asupra riscurilor generate de așa-numita „tranziție pasivă”, care se concentrează pe obiectivul decarbonizării, dar destabilizează piața muncii prin măsuri spontane, disparate, ignorând nevoile angajaților, și subliniază necesitatea realizării unei tranziții active, care urmărește atingerea obiectivelor economice și ecologice, dar în paralel transformă treptat piața muncii și redistribuie capitalul din industrii vulnerabile spre cele sustenabile.

În condițiile realizării tranziției active, regiunile care s-ar bucura de cele mai multe locuri de muncă nou-create sunt Asia-Pacific, care ar putea avea 180 de milioane de joburi noi până în 2050, și Africa, cu 75 de milioane, în timp ce și Europa ar câștiga 21 de milioane de locuri noi de muncă, iar cele două Americi, 26 de milioane, arată raportul. Regiunile cu populații active în domenii tradiționale, dependente de climă și de condițiile meteorologice sau puternic poluante sunt vizate cu prioritate de aceste evoluții, ceea ce înseamnă că noile joburi vor contribui la transformarea modelelor economice, la combaterea șomajului, a sărăciei și a discriminării, precum și la diminuarea decalajului economic între regiuni și continente.

Raportul subliniază în acest context importanța pregătirii profesioniștilor „verzi” ai viitorului, așa-numita categorie „Green Collar”, prin instruirea resursei umane potrivit noilor competențe necesare și prin rescrierea fișelor de post în acord cu transformările în curs. Exemplele de joburi „verzi” includ atât categorii ocupaționale transformate, precum metalurgie cu instalații pe bază de hidrogen, industrie constructoare de mașini exclusiv electrice ș.a., cât și joburi complet noi, create de noua realitate „zero emisii”, de exemplu, inginer operator de instalații industriale cu hidrogen.

„Studiul punctează marile provocări legate de dinamica pieței muncii în următorii 50 de ani, în contextul tranziției către economia verde, însă indică și o serie de elemente de oportunitate; între acestea, cel mai important este faptul că 80% dintre competențele necesare joburilor viitorului există intrinsec în forța de muncă actuală. Așadar, întregul proces poate fi privit ca unul de parțială conversie. Nu întâmplător, 2023 a fost desemnat «European Year of the Skills»: transformările din societate și din business trebuie să găsească profesioniștii diverselor domenii informați și pregătiți să contribuie la o creștere economică durabilă”, a declarat Raluca Bontaș, Partener Gobal Employer Services, Deloitte România.

De asemenea, raportul subliniază importanța unei tranziții juste, care să investească eficient și echitabil, valorificând resursele regenerabile și al tehnologiile „curate”, și să susțină dezvoltarea regiunilor și a comunităților vulnerabile, în contextul în care potențialul de creștere economică este foarte diferit de la o regiune la alta, pe fondul particularităților climatice, culturale și politice ale fiecărui continent și areal. Astfel, o tranziție justă ar putea diminua decalajele existente, arată raportul.

„Studiul accentuează necesitatea de a aborda sistemic și incluziv obiectivul zero-emisii, fără a neglija efectele în piața muncii și diferențele dintre geografii, și oferă o serie de recomandări practice spre realizarea unei tranziții active și juste, între care planificarea clară și ambițioasă a etapelor decarbonizării, mobilizarea coordonată a guvernelor și industriilor, precum și alocarea echitabilă a resurselor și atragerea capitalului uman performant către industrii sustenabile. Sunt preocupări și soluții pe care le-am regăsit și pe agenda Forumului Economic Internațional de la Davos de anul acesta, din ianuarie, și este de așteptat ca acestea să concentreze în 2023 eforturile comunitare, deci și ale României, în cadrul noului Plan Industrial «Green Deal»”, a declarat Sorin Elisei, Director Consultanță, Deloitte România, și Liderul practicilor de sustenabilitate și energie.

Raportul Deloitte mai arată că un set coordonat de acțiuni de combatere a schimbărilor climatice ar putea contribui la creșterea economiei globale cu 43 de trilioane de dolari americani până în 2070 (valoare actualizată netă). În scenariul opus, lipsa sau întârzierea unor astfel de măsuri poate duce la pierderi globale de 178 de trilioane de dolari americani până în 2070 (valoare actualizată netă) și la diminuarea PIB-ului mondial cu peste 7%.