Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți?
Abonează-te la newsletter.

Modul în care este reglementată la ora actuală remuneraţia în România le permite transportatorilor să respecte prevederile Directivei 1057/2020 (parte a Pachetului Mobilitate) privind detaşarea transnaţională, care se va aplica din 2 februarie 2022, fără a fi necesară majorarea salariilor de încadrare ale şoferilor. Astfel, chiar dacă se vor aduce anumite modificări legii 16, în sensul transpunerii directivei, dacă nu se vor produce schimbări fundamentale, regimul fiscal al indemnizaţiilor (neimpozabile în limita a 2,5 x diurnele funcţionarilor) le va fi favorabil cărăuşilor, a arătat consultantul fiscal Petrică Horga, în cadrul video-conferinţei Tranzit din 3 iunie pe tema diurnei.

Propunerea Ministerului Finanţelor Publice – în cadrul ultimei întâlniri a grupului de lucru organizat la Finanţe pe tema impozitării diurnelor acordate şoferilor – de a reduce plafonul neimpozabil al diurnelor este foarte curioasă, însă ideea nu este nouă, pentru că în mai multe rânduri s-a cerut diminuarea ecartului dintre salarii şi diurne şi creşterea bazei de impozitare. „Nu trebuie să omitem ceea ce România şi-a asumat la nivel european, prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă. Iar acesta din urmă va veni la pachet cu modificarea Codului Fiscal. Se doreşte reducerea unor facilităţi fiscale excesive – nu că diurna ar fi aşa ceva – însă s-ar putea să fie în «vizorul» legiuitorului, împreună cu eliminarea facilităţilor acordate salariaţilor din construcţii şi cu alte măsuri. Discuţia însă este foare serioasă, iar în momentul în care diurna sau parte a acesteia se va impozita, cărăuşii nu vor mai fi competitivi la nivel internaţional. Practic, tarifele de transport nu vor putea acoperi creşterile cheltuielilor generate de salarii”, este de părere Petrică Horga.

Principala problemă o reprezintă nivelul de impozitare şi de taxare a muncii din România, mult mai mare decât în celelalte ţări UE. Înainte de a vorbi despre mărirea salariilor de încadrare trebuie ajustat mai întâi sistemul de impozitare.

Legea 172/2020, care modifică legea 16/2017, transpune în legislaţia naţională prevederile directivei Detaşării 1057/2020 – parte a Pachetului Mobilitate – care va intra în vigoare din 2 februarie 2022.

Despre noutăţile şi clarificările aduse de legea 172 în legislaţia naţională a vorbit consultantul fiscal Petrică Horga în cadrul video conferinţei Tranzit din 11 mai, pe problematica diurnei.

De reţinut că nu toate activităţile de transport internaţional se încadrează în sfera detaşării şoferilor şi atunci se aplică prevederile Codului Muncii, în sensul acordării indemnizaţiei de delegare. Este cazul contractelor de transport încheiate între două companii din România, pentru transportul mărfurilor în afara graniţelor ţării sau a transportului internaţional bilateral.

„Atât directivele europene, cât şi legea 16, instituie obligativitatea firmei de transport de a-i plăti şoferului cel puţin salariul minim şi orele suplimentare din ţara unde se face transportul respectiv. Vorbim de o normă socială, iar companiile din România care sunt în această situaţie trebuie să verifice nivelul salariului minim din ţările unde se realizează detaşarea. Atenţie! Conceptul de «salariu minim» vizează doar sectorul transporturilor, întrucât firmele care fac detaşare de personal în alte domenii de activitate au obligaţia plăţii «remuneraţiei minime», mult mai cuprinzătoare decât salariul minim”.

Informaţiile privind salariile minime din diferite ţări se găsesc pe site-urile oficiale ale instituţiilor omoloage Inspecţiei Muncii. Pentru comparaţia între salariul minim din România şi cel din oricare alt stat UE se permite luarea în calcul şi a indemnizaţiei specifică detaşării, cu condiţia ca această să nu acopere cheltuielile generate de detaşare, respectiv de cazare, transport şi masă.

„Este foarte important ca atunci când se acordă această indemnizaţie să se specifice cât se oferă ca inconvenient plătit şoferului pentru munca departe de casă şi cât acoperă necesarul de hrană.

Din punct de vedere al normei fiscale, deşi indemnizaţia face parte din salariul minim pentru a dovedi că şoferului român i s-a plătit acelaşi salariu ca în statul unde a efectuat transportul, ea nu se impozitează până la nivelul de 87,5 euro/zi. Şi aici confuzia organelor fiscale de a aplica norma socială la o normă fiscală”, este de părere Petrică Horga.

În cazul şoferilor detaşaţi, salariul de încadrare plus indemnizaţia specifică detaşării trebuie să fie o sumă cel puţin egal cu salariul minim din statul unde aceştia sunt detaşaţi. Separat, trebuie acordate şi drepturile de hrană.