economie Archives - Pagina 4 din 40

Cătălina Crăciun, Managing Consultant, Horváth România, a explicat că, în ultimii ani, tot mai multe organizații au constatat că dificultățile majore nu mai provin din „greșeli” punctuale, ci dintr-un context economic care funcționează după reguli diferite față de cele pe care a fost construit managementul tradițional. Schimbările legislative imprevizibile, volatilitatea valutară, presiunea tehnologică și crizele cu propagare globală rapidă nu mai sunt episoade excepționale, ci caracteristici structurale ale mediului de business.

Această realitate este surprinsă de conceptul VUCA – volatilitate, incertitudine, complexitate și ambiguitate. Deși termenul provine din mediul militar, el descrie astăzi foarte precis condițiile în care liderii economici sunt forțați să ia decizii: cu informații incomplete, sub presiune de timp și cu consecințe financiare semnificative. În acest context, valoarea nu mai este generată de planuri rigide, ci de capacitatea organizațiilor de a se adapta rapid atunci când ipotezele inițiale nu mai sunt valide.

Volatilitatea se manifestă prin șocuri rapide, cu efecte disproporționate. Globalizarea lanțurilor de aprovizionare și integrarea financiară fac ca perturbări aparent limitate să genereze blocaje majore. Restrângerea accesului la finanțare, creșterea costului capitalului sau tensiunile valutare se transmit rapid în economie, afectând sectoare întregi. Stabilitatea a devenit excepția, nu regula.

Incertitudinea accentuează această presiune prin dispariția predictibilității. Modelele bazate pe proiecții liniare devin insuficiente într-un mediu în care cererea, reglementările sau comportamentul consumatorilor se pot schimba peste noapte. Industrii precum turismul, HORECA sau retailul local au trecut rapid de la ajustări marginale la întrebări fundamentale privind continuitatea. În acest cadru, avantajul competitiv nu mai aparține celor care „prevăd corect”, ci celor care pot reacționa coerent la realități noi.

Complexitatea adaugă un nivel suplimentar de dificultate. Interdependențele economice, politice și sociale depășesc capacitatea tradițională de management. Decizii aparent bine intenționate – de la politici monetare la regimuri de sancțiuni – produc efecte neliniare, cu impact întârziat asupra inflației, dobânzilor și stabilității financiare. Sectoarele cu expunere sistemică ridicată, precum energia, industria sau logistica, resimt aceste efecte cel mai acut.

Ambiguitatea completează tabloul VUCA prin discrepanța dintre intenție și rezultat. Organizațiile declară obiective ambițioase de transformare, dar rămân blocate în structuri, procese și sisteme legacy. Digitalizarea, automatizarea sau utilizarea inteligenței artificiale intră frecvent în conflict cu constrângeri legale, culturale sau operaționale, generând confuzie și blocaje în execuție.

În România, aceste caracteristici sunt amplificate de factori locali: instabilitate legislativă, deficit de forță de muncă, birocrație și infrastructură deficitară. Multe companii sunt încă dependente de o singură persoană-cheie, în loc să fie susținute de mecanisme solide de guvernanță și adaptare. Într-un mediu VUCA, acest model devine un risc structural, cu efecte directe asupra valorii companiei și costului finanțării.

În acest context, rolul consultantului nu este acela de a oferi „rețete”, ci de a aduce claritate într-un mediu dominat de incertitudine. Prin scenarii alternative, procese robuste și o perspectivă obiectivă, consultanța ajută organizațiile să reducă riscurile sistemice și să își accelereze capacitatea de reacție. În perioade de instabilitate, consultanța nu este un lux, ci un instrument de control, reziliență și captare a valorii într-o economie imprevizibilă.

Principalii investitori și dezvoltatori imobiliari din România anticipează o creștere a chiriilor în 2026, în special pe segmentul de birouri, precum și o consolidare a cererii pentru spații imobiliare noi. Concluziile provin din a patra ediție a Real Estate Investors Sentiment Barometer, realizată de Cushman & Wakefield Echinox, pe baza interviurilor cu manageri ai unor companii care dețin în România un portofoliu de peste 15 miliarde de euro, reprezentând aproximativ 50% din activele imobiliare locale moderne.

Vlad Săftoiu, Head of Research Cushman & Wakefield Echinox: „Per ansamblu, investitorii anticipează o perioadă de stabilizare a pieței, fără creșteri bruște ale chiriilor, ale cererii și ale valoriilor portofoliilor, aspect ce întărește ideea că România ramâne o piață atractivă, cu condiții favorabile creșterii și investițiilor pe toate segmentele imobiliare, chiar dacă anumite provocări persistă.”

Cei mai mulți respondenți previzionează o evoluție pozitivă a chiriilor pentru birouri în următoarele 12 luni, 56% mizând pe creșteri, 39% pe stabilitate și doar 5% pe scăderi, ceea ce indică un optimism constant pe termen lung. În schimb, în sectorul industrial și logistic, așteptările s-au temperat față de anii anteriori: peste jumătate dintre respondenți prevăd stabilizarea chiriilor în 2026, semn al unei consolidări și o posibilă încetinire a ritmului de creștere.

Investitorii au o perspectivă prudent optimistă asupra chiriilor din retail, majoritatea anticipând stabilitate (49%) sau creșteri (41%), semn al unei normalizări post-pandemice susținute de cerere constantă. Principalii factori care influențează costurile de ocupare sunt modificările fiscale, urmate de riscurile geopolitice, incertitudinile macroeconomice (18% fiecare), inflație (17%) și dobânzi (13%), iar în privința cererii de noi spații, piața rămâne moderat optimistă.

În ceea ce privește cererea de noi spații, investitorii sunt moderat optimiști: segmentul de birouri se află în consolidare, cu cerere stabilă și adaptare la noile modele de lucru, cel industrial și logistic este matur și echilibrat, în timp ce retailul menține un optimism moderat. În atragerea de capital nou, interesul rămâne preponderent optimist, investitorii orientându-se tot mai mult și către segmente sau zone mai puțin explorate.

Activele industriale și logistice au cel mai mare potențial investițional, urmate de segmentele alternative aflate în creștere, precum hotelurile și rezidențialul pentru închiriere – PRS ori cămine studențești – PBSA, iar birourile își revin treptat, în timp ce retailul rămâne stabil. 72% dintre investitori consideră Bucureștiul principala destinație pentru investiții noi. Orașele secundare rămân foarte atractive, fiind preferate de 68% dintre respondenți. În același timp, 34% dintre investitori își îndreaptă atenția către orașele terțiare, cu mai puțin de 200.000 de locuitori.

Majoritatea investitorilor intenționează să își extindă sau să își mențină portofoliile în 2026, în ciuda unei prudențe mai ridicate față de anii anteriori. Băncile sunt principala sursă de finanțare pentru investiții (34%), alături de împrumuturile de la acționari și fondurile proprii (21%).

În 2025, investitorii percep mediul de business din România ca fiind în mare parte relativ constante: birocrația (58%) și calitatea infrastructurii de transport (42%) rămân principalele provocări, în timp ce infrastructura IT este evaluată pozitiv de 80% dintre respondenți. Totuși, scăderea încrederii în fiscalitate, piața muncii și stabilitatea economică indică o prudență mai mare comparativ cu anul precedent.

Sentimentul investitorilor față de economia României a manifestat un optimism moderat în 2025: majoritatea anticipând o creștere moderată a PIB-ului pe termen scurt, în timp ce 33% prevăd o scădere. În ciuda acestui context, investitorii mizează pe stabilizarea valorii portofoliilor în următoarele 12 luni.

Piața investițiilor imobiliare din România a avut o evoluție constantă în ultimul deceniu, cu tranzacții de peste 8 miliarde de euro din 2016 până în prezent. Perspectivele rămân pozitive, susținute de cererea stabilă a chiriașilor și de un volum semnificativ de noi spații de birouri, industriale și retail ce urmează să fie livrate în următorii doi ani.