Eurovinieta se va impune în viitor pe baza emisiilor de CO2 și va fi percepută pentru vehiculele de peste 3,5 tone, a declarat ministrul german al transporturilor, Andreas Scheuer, după o conferință video cu omologii săi europeni privind revizuirea Directivei Eurovinietei. “După ani de negocieri dure, am ajuns astăzi la un compromis”, a declarat ministrul federal, citat de eurotransport.de, subliniind că acordul trebuie confirmat oficial la nivel de ambasador pe 18 decembrie, astfel încât să poată fi demarate negocierile viitoare cu Comisia UE și Parlamentul European. De remarcat că doar Austria a votat împotriva propunerii Președinției germane a Consiliului, în special din cauza unor taxe suplimentare controversate pentru regiuni precum pasul Brenner.
Potrivit noului acord, vehiculele mai curate ar trebui să plătească mai puțin în viitor, iar diferențierea CO2 poate fi implementată în trei moduri. Astfel, vehiculele fără emisii de CO2 pot fi complet scutite de taxă până în 2025, iar pentru celelalte vehicule reducerea poate fi de până la 75%. Statelor membre li se oferă o anumită marjă de manevră în ceea ce privește beneficiile în cadrul claselor individuale de emisii de CO2. Reducerile pot fi între 50 și 75% pentru vehiculele cu emisii zero și între 30 și 50% pentru vehiculele cu emisii reduse. Cu toate acestea, emisiile de CO2 pot fi adăugate la taxele de infrastructură ca și costuri externe, diferențiate în funcție de clasele de emisii. Cea de-a treia variantă poate fi obținută ca o combinație a ambelor abordări.
Pentru camioanele alimentate electric prin linii aeriene, folosite de exemplu în Germania, tahograful poate fi folosit pentru a dovedi că astfel de vehiculele hibride conduc pe anumite rute fără emisii și pot fi tratate ca vehicule cu emisii zero. În acord se regăsește și o dorință veche a CSU, care poate fi aplicată de fiecare țară, prin care IMM precum întreprinderile artizanale ar trebui să obțină o excepție nelimitată pentru vehiculele între 3,5 și 7,5 tone.
Statele membre sunt libere să decidă dacă doresc să introducă un sistem bazat pe rute sau pe timp. În cazul în care există deja o taxă pentru camioane, aceasta va fi obligatorie și pentru vehiculele de peste 3,5 tone, însă nu mai târziu de opt ani de la intrarea în vigoare a noii directive.
Comitetul Național Rutier (CNR) din Franța a realizat, în colaborare cu cabinetul de Consultanță, Energie și Transport, diverse studii referitoare la transportul în Europa, inclusiv unul despre situația din Olanda a acestei industrii în 2019, care își propune să actualizeze informațiile din 2016 despre flota țării, activitatea sa sau condițiile și costurile de exploatare pentru ansamblurile de 40 t care fac transport internațional.
Pentru acest studiu au fost realizate și interviuri față în față cu managementul a 10 firme olandeze care fac transport pe distanțe lungi.
În afară de informațiile despre costurile cu deținerea vehiculelor și costurile cu șoferii, pe care le-am prezentat în alte știri, ne vom referi în cele ce urmează la costurile de exploatare a flotei: taxe de drum, combustibil, asigurări, întreținere și reparații, anvelope și impozite pe vehicul.
În 2019, taxa/axă a fost în Olanda de 840 de euro/an pentru un ansamblu articulat cu greutate mai mare sau egală cu 40 t, cu patru axe și cu suspensie pneumatică, iar firmele care folosesc vehicule de 25,25 m lungime trebuie să achite o taxă suplimentară de 155 de euro/an/vehicul pentru a putea folosi rețeaua rutieră a țării.
După ieșirea Belgiei din sistemul Eurovignette, Olanda face parte din cele patru țări rămase, alături de Luxemburg, Suedia și Danemarca. Eurovinieta vizează vehiculele cu masa totală maxim autorizată mai mare de 12 t, iar valoarea este calculată în funcție de numărul de axe și de norma Euro, fiind la 1 ianuarie 2020 de 1.250 de euro/an pentru un ansamblu articulat Euro 6 cu 5 axe.
În ceea ce privește celelalte taxe de drum plătite de transportatorii olandezi, ele depind mult de locația clienților: o firmă care are ca piețe principale țările BeNeLux poate cheltui puțin peste 4.000 de euro pe an, în timp ce una care merge des în Franța și Germania, în Regatul Unit sau Spania depășește 19.000 de euro/an. Conform calculelor CNR, taxele de drum se situează la circa 11.550 de euro/an/vehicul dacă se fac curse mixte internaționale pe distanțe scurte și medii, sumă ce include și eurovinieta aplicabilă în țară. Acest cost a crescut față de 2016, când era de 8.800 de euro, din cauza scumpirii taxelor de drum și a trecerii Belgiei la taxarea pe kilometru.
Pentru asigurări vehiculelor valorile sunt eterogene, de la 2.160 la 4.000 de euro/an/ansamblu. Toate firmele chestionate au apelat la asigurare care acoperă toate riscurile, cu excepția uneia. O asigurare pentru toate riscurile pentru un ansamblu articulat de 40 t costă 3.000 de euro/an, față de 2.800 de euro, valoarea din studiul din 2016.
Consumul mediu al firmelor chestionate este de 28,8 l/100 km. Pentru achiziția de carburant ele apelează la strategii diferite: unele au stații de incintă și se aprovizionează numai de aici (deși aceste cazuri sunt rare în Olanda, deoarece reglementările legate de ocuparea terenurilor și măsurile de protejare a mediului nu permit instalarea lor pe anumite terenuri, deci transportatorii care au stații de incintă le au de dinainte de a apărea aceste norme), iar cele mai multe, cam 70%, se aprovizionează de la pompe din străinătate, mai ales din Belgia, unde prețul este mai mic și unde se poate recupera o parte din acciză. Restul de 30% cumpără motorina din Olanda. Prețul mediu al motorinei în 2019 a fost de 1,1211 euro/l în Olanda și de 0,9400 euro/l în Belgia după recuperarea unei părți din acciză.
Olanda are un sistem de accize pe carburant conform căruia pe 2 martie 2020 valoarea se ridica la 51,16 euro/hl, a doua cea mai mare din Europa după cea din Irlanda, iar mecanisme de returnare parțială nu există.
Jumătate din firmele chestionate au atelier propriu și celelalte merg la concesionari locali pentru întreținerea vehiculelor, adesea pe baza unui contract. Suma anuală destinată întreținerii și reparațiilor pentru un ansamblu articulat de 40 t este de 7.980 de euro/an, aproape de valoarea din 2016, când era de 7.299 de euro/an.
Iar costul anual cu anvelopele acoperă o plajă largă, de la 2.170 la 4.500 de euro, cu o medie de 3.130 de euro/an pentru un ansamblu articulat de 40 t, în funcție de modul de cumpărare a vehiculului (cu sau fără contract care să acopere anvelopele), de kilometraj și de sarcinile transportate. Peste jumătate din operatori au contracte externe pentru întreținerea anvelopelor.
Conform calculelor CNR, costul unui camion olandez de 40 t care merge pe distanțe lungi, cu excepția costurilor administrative, a crescut cu peste 8% din 2016 în 2019, de la 1,09 la 1,18 euro/km (conform tabelului alăturat). Iar dacă se adaugă costurile administrative, reprezentând circa 10% din această sumă, se ajunge la o medie de 1,30 euro/km și la o plajă între 1,10 și 1,50 de euro/km
Kilometraj anual al vehiculului | 129.000 km |
Număr de zile de exploatare | 251/an |
Raport semiremorci/camioane | 1,35 |
Costul/an cu șoferul | 67.574 de euro |
Raport șoferi/camioane | 1,09 |
Cost anual de deținere și finanțare a vehiculului | 15.252 de euro |
Consum mediu | 28,8 l/100 km |
Preț carburant | 0,9943 euro/l |
Cost anual pentru carburant | 36.998 de euro |
Anvelope | 3.130 euro/an |
Întreținere și reparații | 7.980 euro/an |
Taxe de drum și viniete | 11.550 euro/an |
Asigurare vehicul | 3.000 euro/an |
Taxă/axă | 840 euro/an |
Costuri totale (în afară de cele administrative) | 152.404 euro/an |
Cost/km | 1,18 euro |
02.10.2020
Ultimul număr: Septembrie 2024
Revista Tranzit
Rămâi la curent cu ultimele ediții ale revistei Tranzit