Federtrasporti Archives

Italia: Motorina și asigurările atârnă cel mai greu în modificarea costului/km

Primele trei luni din 2026 au adus pentru companiile italiene de transport rutier o scumpire a costurilor de exploatare mult peste ritmul inflației generale. Calculul realizat de centrul de studii al Federtrasporti arată o majorare de 6,8% între începutul lui ianuarie și sfârșitul lui martie, într-un context în care inflația estimată de Istat pentru luna martie a fost de 1,7%. Diferența arată cât de puternic sunt loviți transportatorii de costuri specifice sectorului, care cresc mai repede decât indicele general al prețurilor.

În structura de cost a unei firme medii de transport, motorina are o pondere de aproximativ 28%, ceea ce explică de ce orice mișcare puternică a prețului se vede imediat în profitabilitate. Analiza Federtrasporti indică o creștere medie de 14,5% a motorinei între 1 ianuarie și 31 martie 2026, pe baza prețului la pompă Eni cu TVA inclusă, de la 2,011 euro/litru la 2,304 euro/litru. Această evoluție a încorporat atât majorarea accizelor de la începutul anului, cât și reducerea fiscală decisă ulterior de guvern.

A doua componentă majoră de cost rămâne forța de muncă. Potrivit aceleiași analize, costul orar al șoferilor, care reprezintă aproximativ 43% din cheltuielile de exploatare pentru o companie cu peste 15 angajați aflată sub contractul colectiv italian de logistică și transport rutier, a crescut cu 2,08% ca efect al ajustărilor salariale intrate în vigoare la 1 ianuarie. În același timp, amortizarea vehiculului a urcat cu 12,43%, asigurările cu 5%, iar taxele de drum cu 2,53%.

Anvelopele sunt una dintre puținele categorii care au mers în sens invers

Într-un tablou dominat de scumpiri, singura veste relativ bună vine din zona anvelopelor. Federtrasporti notează o ajustare medie negativă de 0,98% în unele liste de preț din 2026. Chiar dacă această corecție nu poate compensa celelalte majorări, ea arată că nu toate componentele costului operațional s-au mișcat în aceeași direcție.

Inflația generală explică doar o mică parte din presiunea resimțită de transportatori

Istat a estimat pentru martie 2026 o inflație anuală de 1,7%, în creștere de la 1,5% în februarie, pe fondul accelerării prețurilor în sectorul energetic. În același timp, prețurile „coșului de cumpărături” au urcat la 2,2%, iar inflația de bază a coborât la 1,9%. Acest context arată că economia italiană vede o reaccelerare moderată a inflației, dar nu suficient de mare cât să explice singură șocul de cost cu care se confruntă transportul rutier. Pentru operatori, problema este una sectorială și mult mai intensă decât media economiei.

Presiunea asupra logisticii nu se oprește la rutier. Drewry World Container Index a crescut cu 5% la 2.279 dolari pentru un container de 40 de picioare în săptămâna analizată la final de martie, marcând a patra săptămână consecutivă de creșteri. Drewry explică avansul prin majorarea tarifelor pe rutele Asia–Europa și Transpacific, cu un impuls mai puternic pe relația Asia–Europa.

În ansamblu, datele arată că o companie medie de transport rutier intră în al doilea trimestru din 2026 cu o bază de cost mult mai ridicată decât la început de an. Cum scumpirea este concentrată tocmai în capitolele cele mai grele – motorină, salarii, amortizare, asigurări – presiunea asupra marjelor devine inevitabilă. Aceasta este concluzia economică cea mai importantă a analizei Federtrasporti: costurile nu doar că urcă, ci o fac într-un ritm net superior inflației generale, ceea ce reduce spațiul de absorbție pentru firmele care nu reușesc să transfere rapid scumpirile în tarife.

Transportatorii italieni sunt nemulțumiți de faptul că timpii de așteptare pentru încărcarea și descărcarea camioanelor în Italia sunt foarte lungi și mult mai lungi decât în alte țări europene. Cu toate acestea, până în prezent, nimeni nu le-a cuantificat în timp și în termeni economici. Centro Studi al asociației patronale Federtrasporti a încercat să facă acest lucru folosind baza de date Districò, cu rezultate surprinzătoare: analizând 82.792 de zile lucrătoare ale transportatorilor asociați la consorțiile membre ale Federtrasporti, a rezultat că șoferii acestor firme au petrecut în total 42.000 de perioade de conducere zilnică pe an așteptând, aproape jumătate din timpul pe care îl pot dedica acestei activități. Acest lucru corespunde unui cost de 3 miliarde de euro pentru companiile de transport rutier.

Calculul se bazează pe o verificare încrucișată între urmărirea prin satelit și tahografele digitale ale vehiculelor. Rezultă că, dintr-un posibil angajament zilnic de 11,28 ore, în medie, fiecare șofer petrece 6,18 ore la volan, 35 de minute pentru pauze și 4,35 ore pentru încărcare și descărcare. Dacă scădem din aceste 35 de minute pentru încărcarea și descărcarea efectivă, rămân în medie 4 ore de așteptare în fiecare zi. Sigur, valorile variază în funcție de tipul de transport și de client. De exemplu, în cazul transportului de containere, timpul mediu zilnic de condus scade la 5 ore și 52 de minute.

Pe această bază reiese că, în cele 82.792 de zile lucrătoare luate în considerare pentru cercetare, șoferii petrec în total 331.169 de ore de așteptare, echivalentul a 42.000 de perioade de 8 ore de condus. Acest lucru înseamnă un cost pentru șoferi de 10 milioane de euro pe an (luând în considerare un salariu mediu brut de 50.000 de euro pe an), la care se adaugă pierderea de productivitate a vehiculelor.

Cercetarea Federtrasporti consideră că, fără timpul de așteptare, o companie de transport ar putea să-și mărească cifra de afaceri cu 15%. În termeni concreți, acest lucru ar putea însemna efectuarea cursei într-o singură zi sau efectuarea unei a doua călătorii. Ținând cont de faptul că transportul rutier de mărfuri generează o cifră de afaceri anuală de 45 de miliarde de euro, acest lucru înseamnă o pierdere de 3 miliarde de euro pe an.

Pe lângă aspectul economic, acest fenomen are și un aspect uman, deoarece timpul de așteptare și întârzierile rezultate în planificarea călătoriei au un impact negativ asupra sănătății șoferului. Trebuie doar să ne gândim la stresul de a recalcula timpii de condus, la anxietatea de a recupera timpul de odihnă în timpul încărcării, la necunoscutul de a ajunge acasă și la nevoia constantă de a justifica întârzierea în fața angajatorului și a clientului. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că meseria de șofer este evitată de tineri.

Există cel puțin 2 modalități de a aborda această problemă. Prima este de a extinde orele de funcționare la punctele de încărcare și descărcare. Cercetarea Federtrasporti arată că doar una din cele 5 platforme de distribuție la scară largă luate în considerare funcționează după ora 13:00. Al doilea este impunerea plății pentru timpul de așteptare de către expeditor. Aceasta este o posibilitate prevăzută în prezent, dar cel mai adesea nu este aplicată.

Prezentând studiul, președintele Federtrasporti, Claudio Villa, a declarat: “Aș fi dispus să renunț la câteva puncte procentuale din tarif în schimbul prelungirii intervalelor de timp în care depozitele și magaziile sunt deschise. Dacă am putea să ne încărcăm și, prin urmare, să ne reorganizăm activitățile cu 2 sau 3 ore în plus, am fi mai productivi și am putea compensa un tarif puțin mai mic. Și întregul sistem ar avea mari beneficii.”