Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad

Indemnizaţia specifică detaşării transnaţionale face parte din remuneraţia minimă şi este venit neimpozabil pentru salariat, în limita plafonului de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin HG 518/1995, în limita a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat. Anumite state au o anumită reticenţă cu privire la considerarea indemnizaţiei ca venit de natură salarială, însă directiva 1057/2020 este foarte clară în acest sens, a explicat consultantul financiar Petru Horga în cadrul Galei Tranzit, din 4 noiembrie.

Pentru a nu avea surprize neplăcute la un eventual control, companiile de transport sunt sfătuite să fie foarte explicite în contractele individuale de muncă cu privire la remuneraţia şoferului pe perioada detaşării transnaţionale. Astfel, este bine de precizat scopul acordării indemnizaţiei (acela de a compensa inconvenientele legate de detaşare), dar şi faptul că perioada detaşării se acordă, pe lângă indemnizaţie, şi o alocaţie de hrană într-o anumită sumă, tocmai pentru a se evita interpretarea că indemnizaţia specifică detaşării ar conţine şi o componentă legată de hrană.

Separat de încadrarea corectă a indemnizaţiei de detaşare, operatorii de transport sunt sfătuiţi să fie atenţi şi la noutăţile pe care de aduce Codul fiscal începând de anul viitor, în ceea ce priveşte veniturile neimpozabile pe care le pot avea angajaţii. Astfel, următoarele venituri cumulate lunar nu sunt venituri impozabile în înţelesul impozitului pe venit, în limita unui plafon lunar de cel mult 33% din salariul de bază:

Ordinea în care aceste venituri se includ în plafonul lunar de cel mult 33% din salariul de bază se stabileşte de către angajator. Foarte important, angajatorul va fi obligat să declare în D 112 şi veniturile neimpozabile plătite salariaţilor: indemnizaţiile de delegare/detaşare, indemnizaţiile specifice detaşării transnaţionale, cele pentru clauza de mobilitate, contribuţiile la fondurile de pensii facultative, asigurările private de sănătate, serviciile turistice etc., întrucât ANAF va efectua o monitorizare mai atentă a acestor venituri neimpozabile.

Respectarea salariului minim din ţările unde şoferii lucrează ca detaşaţi reprezintă una dintre principalele preocupări ale instituţiilor de control naţionale. Acest lucru poate fi mai uşor verificat acum prin platforma IMI – dezvoltată de către Agenţia Europeană de Muncă – unde fiecare operator de transport trebuie să se înregistreze şi să îşi declare şoferii detaşaţi, cel mai târziu înainte de începerea fiecărei curse.

Despre cum trebuie definită indemnizaţia de detaşare transnaţională în contractele individuale de muncă ale şoferilor pentru a putea fi luată în calculul salariului minim şi cât de important este să nu se mai facă confuzie cu diurna (acordată pentru acoperirea cheltuielilor de cazare, transport şi masă), am discutat cu inspectorul de muncă Remus Chiciudean, în cadrul Galei Tranzit din 4 noiembrie.

Aşadar, legislaţia comunitară stabileşte că se poate da o indemnizaţie de delegare/detaşare, care este asimilată salariului minim din statul unde se prestează munca, cu condiţia să nu fie rambursată cu titlul de cazare, masă, transport. Din păcate, mulţi operatori încă nu au definit clar acest aspect în contractele de muncă.

Pentru a fi neimpozabilă, indemnizaţia nu trebuie să depăşească de 2,5 ori valoarea diurnei legale definită în legislaţia românească, respectiv 87,5 de euro/zi. Tot ce depăşeşte această valoare se impozitează. Tocmai pentru că nivelul de salarizare este diferit între România şi statele occidentale, respectarea condiţiei salariului minim se reglează din indemnizaţia de delegare/detaşare, în limita plafonului maxim neimpozabil pe zi. Şi acesta este avantajul competitiv al cărăuşilor români. Dacă salariul minim al unui şofer este de 2.550 de lei, pentru calculul indemnizaţiei lunare maxime valoarea acestuia se înmulţeşte cu 3 şi se împarte la 4,95 (aproximativ 1 euro = 4,95 lei), rezultând 1.545 de euro. Astfel, la 21 de zile lucrătoare, indemnizaţia zilnică neimpozabilă nu poate depăşi 73,5 euro. Tot ce este peste se impozitează. Dacă se doreşte o indemnizaţie mai mare, atunci trebuie crescut salariul minim. Practic, pentru a putea acorda indemnizaţia maximă neimpozabilă de 87,5 euro/zi, salariul minim al şoferului ar trebui să fie de 4.400 de lei brut. Foarte important, indemnizaţia poate să difere de la o lună la alta, în funcţie de numărul de zile lucrătoare. „Această chichiţă cu raportarea indemnizaţiei – care se acordă pe zile calendaristice – la numărul de zile lucrătoare dintr-o lună, a fost adoptată tocmai pentru a încuraja creşterea salariului minim al şoferului. Indiferent care este valoarea acesteia, în contractul de muncă trebuie precizată clar acordarea indemnizaţiei de detaşare pentru disconfortul creat de lucru departe de casă şi nu diurnă. Am văzut contracte de muncă în care se precizează acordarea unei diurne în cuantum de 75 de euro, de exemplu, sumă care include şi eventuale cheltuieli de cazare, transport şi masă. Greşit! Ca indemnizaţia să fie parte a salariului minim în statul pe teritoriul căruia se prestează munca, indemnizaţia nu trebuie să includă aceste cheltuieli. Cazarea, transportul şi masa trebuie evidenţiate separat”, a explicat Remus Chiciudean.