industria transporturilor Archives - Pagina 3 din 3

Vara a trecut si parca nici nu a fost, la cata treaba au toti cei din industria transporturilor. Comenzi de transport sunt, nimeni nu se poate plange, problema e ca tarifele sunt prea mici comparativ cu cheltuielile, situatie care se mentine de cativa ani, ceea ce are ca efect decapitalizarea multora dintre companii.
Daca pe la inceputul anului semnalam ca sunt multi cei care prefera achizitiile de vehicule rulate cu o varsta mai mica, deci bune inca de lucru, din cauza lipsei ofertelor de finantare pentru piata de transport, acum vedem ca preferinta pentru second-hand-uri este tot mai extinsa, pentru ca firmele nu-si mai permit sa-si cumpere camioane noi.

Nu au trecut decat patru ani de la declansarea crizei si multe firme de transport au inceput sa plateasca politele scumpe ale creditelor numeroase contractate, multe doar ca sa acopere alte credite. Cash-flow-ul e tot mai subtire, astfel ca nu mai exista rezerve pentru achizitii serioase. Astfel, firmele de transport isi reduc tot mai mult parcurile auto, ale caror varste sunt deja trecute de 6-7 ani. Iar daca pana acum ceva vreme camioanele rulate erau considerate mai costisitoare din punct de vedere al costurilor de mentenanta, in prezent sunt singura sansa pentru a tine roata in miscare.
Asa cum am spus in nenumarate randuri, afacerea de transport nu se mai poate tine doar prin luarea de comenzi si trimiterea unui camion la incarcare. Controlul perfect al costurilor fiecarei curse, nu doar al cheltuielilor directe, ci si al costurilor ocazionate de timpii de asteptare la incarcare/descarcare sau acceptarea de dislocari de sute de kilometri, este absolut necesar pentru a-si asigura profitabilitatea. Altfel, obtinerea marjei de profit doar din cererea unor tarife mai ridicate este greu de realizat.
Iar decapitalizarea afecteaza nu numai transportatorii, ci si dealerii de autovehicule, victime ale aceleiasi "boli" care i-a lovit si pe transportatori, aceea de a reduce tarifele aproape de limita de profitabilitate.
Tocmai de aceea, aceasta vara a adus decizii neasteptate ale unora dintre companiile din aceste domenii: unele au ales restructurarea prin cererea insolventei, altele au inceput reorganizarea "pe picioare". Si unele, si celelalte au de invins teama de schimbare a angajatilor, multi dintre ei parasind companiile aflate in reorganizare, unii de teama ca-si vor pierde slujbele, altii ca vor fi platiti mai putin, iar altii pentru ca sunt obligati dintr-odata sa devina mai eficienti. Deoarece sunt si firme care nu au probleme financiare majore, dar doresc aducerea companiei la un nivel ridicat de profitabilitate. Si asta se poate face numai printr-o organizare excelenta, cu o structura in care fiecare are rolul sau, responsabilitatile sale si satisfactiile sale, iar munca se desfasoara dupa procedee clar stabilite.
Din pacate, multi dintre oamenii care s-au remarcat in aceasta industrie a transporturilor nu au o scoala de management si au lucrat intotdeauna intens pentru a acoperi ce era de lucru. Iar cand nu a mai fost de lucru, nu au fost capabili sa caute ei insisi noi cai de a-si face treaba mai bine sau de a genera mai multa profitabilitate pentru companie, ci au fost obisnuiti sa lucreze relaxat, fara sa-i intrebe nimeni de rezultate si fara sa le ceara nimeni socoteala pentru greselile facute. Si, mai ales, fara sa-si incheie ziua de lucru cu un raport catre superior.
Este clar ca fiecare zi de dupa criza din 2008-2009 a adus noi provocari pentru companiile din domeniu, pentru proprietarii, managerii si angajatii care au adus profitabilitate firmelor cat a fost de lucru si au adus pierdere in lunile de confuzie si chiar si dupa aceea, pentru ca nu au avut calitatile de a genera profitabilitate atunci cand conditiile de piata nu mai lasa afacerea sa mearga de la sine.
Multi vor trece prin procese dureroase de maturizare, dar este singura sansa pentru a ramane pe piata pe termen lung. E-adevarat, insa, ca lucrurile nu pot sa aiba loc peste noapte, ci e nevoie de rabdare si mult efort.

Toate luptele care se dau la propriu in diferite zone ale lumii pe strazi, dar si in spatele monitoarelor de la burse, creeaza un efect psihologic negativ, care reduce consumul peste tot in lume. Pe buna dreptate, multe companii din industria transporturilor sunt ingrijorate cu privire la viitorul lor, mai ales daca au facut unele noi investitii anul acesta, pe fondul revenirii – as spune chiar spectaculoase – a pietei de profil.
Nu putem neglija semnalele externe ingrijoratoare, mai ales cele venite din tarile europene catre care Romania exporta traditional – Italia, Franta si chiar Germania, care, dupa ce anunta cea mai mare crestere economica de pe continent in 2010, se pare ca inregistreaza in prezent o stagnare.

Totusi, privind numarul consistent al cererilor de transport, care nu s-au imputinat nici pe timpul vacantei, nu am spune ca piata romaneasca de transport este in pericol.
E adevarat ca vanzarile de camioane nu au „bubuit“ nici anul acesta, insa nu este neaparat un semn rau. Ca exista o nevoie de camioane noi este limpede daca privim cate vehicule vechi circula pe soselele noastre sau daca luam in calcul procentul de circa 30% de camioane cu o vechime de peste 15 ani din flota nationala licentiata. Daca nu se cumpara cu nemiluita, acest fapt este cauzat si de faptul ca deciziile firmelor de transport sunt acum mult mai cumpanite cand vine vorba de achizitii. Si parca e mai bine sa vinzi mai putin decat mult si sa reposedezi dupa numai cateva luni.
Pe de alta parte, nevoia de capacitate de transport sporita este probata si de comenzile de achizitie de autovehicule facute direct de producatori, care, negasind asa usor camioane disponibile sau gasindu-le la un pret ridicat, au ajuns sa prefere sa-si achizitioneze flote proprii.
In acelasi timp, vestile bune vin din agricultura si din turism. Chiar daca nu avem cele mai bune conditii pe litoral, foarte multi romani (din tara sau din strainatate) au preferat anul acesta sa-si petreaca vacanta in tara, crescand veniturile retailerilor si ale distribuitorilor locali.
De asemenea, nu sunt de neglijat „miscarile“ din domeniul automotive. Producatorii de anvelope si componente auto din Timisoara sau Slatina anunta extinderea capacitatilor, iar camioanele stau la coada la incarcare pentru export, dovada ca piata auto din vestul Europei nu este inca afectata de dezechilibrele bursiere.
In acelasi timp, „freamatul“ producatorilor de componente este si un semn ca Ford chiar va incepe sa produca la anul la Craiova, ceea ce ar ajuta considerabil industria locala a transporturilor si logisticii. Nici rata somajului nu mai e la fel de mare ca in 2009-2010, ajungand, in Bucuresti si Timisoara, aproape de nivelul din 2008: in jur de 2%.
Iar faptul ca foarte multe companii de logistica, expeditii, distributie si transport din Germania, Austria, Elvetia sau Marea Britanie isi cauta parteneri in Romania sau si-au deschis birouri proprii aici dovedeste, de asemenea, ca sunt producatori internationali care fie isi extind capacitatile de productie, fie se gandesc serios sa-si deschida aici unitati de productie. Caci este bine cunoscuta practica logisticienilor multinationali, care intra pe anumite piete numai atunci cand clientii lor sau potentialii lor clienti se instaleaza acolo.
Inca sunt conditii bune de operare pe piata romaneasca. Numai masuri legislative disperate – precum cea legata de impozitarea diurnelor, care, chiar daca se refera doar la ce depaseste cota admisa pentru functionarii publici, tot va afecta toate categoriile de firme al caror personal calatoreste des in strainatate, inclusiv pe cele de transport – ar putea periclita serios piata interna. In rest, sa avem forta sa le ducem pe toate!