Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți?
Abonează-te la newsletter.

O clarificare importantă vine în ceea ce privește sumele acordate cu titlu de cheltuieli de transport, cazare și masa, care nu fac parte din salariul minim și nu afectează cuantumul acestuia. “Sumele acordate pentru aceste tipuri de cheltuieli, inclusiv cele care privesc alte facilități, se adaugă la salariul minim, constituind totalitatea drepturilor de natură salarială de care beneficiază temporar salariatul. Sumele acordate cu titlu de cheltuieli de transport, cazare și masă, precum și alte facilități, nu se consideră drepturi de natură salarială în situația în care sunt vărsate cu titlu de rambursare, și sunt sume care nu reprezintă prestații pentru munca depusă de salariat. Ele au destinație precisă, fără a putea fi folosite liber de salariat, ci doar pentru scopul pentru care au fost acordate. Astfel, pentru situațiile în care, în cadrul unei prestări de servicii transnaționale, angajatorii stabiliți în România își trimit lucrătorii pe teritoriul unui alt stat membru, pentru a face lucrări cu caracter temporar, noțiunea de salariu minim la care aceștia au dreptul pe durata executării lucrărilor pe teritoriul unui stat membru, altul decât România, este cea stabilită de legislația și practica națională a acelui stat. Statul membru pe teritoriul căruia sunt executate lucrările stabilește care sunt elementele constitutive ale salariului minim, directiva menționând doar faptul că alocațiile specifice detașării sunt considerate parte a salariului minim, în măsura în care nu sunt vărsate cu titlu de rambursare a cheltuielilor suportate efectiv pentru detașare, cum ar fi cheltuielile de transport, cazare și masă.”

Petrică Horga a comentat că, din păcate, “nu se face o precizare foarte clară cu privire la indemnizatia specifica detasarii, in sensul daca aceasta este parte a salariului minim platit unei persoane detasate transfrontalier conform normei sociale și dacă aceasta indemnizatie, ca parte a salariului minim, este neimpozabila pana la nivelul prevazut de lege. Se face doar trimitere la Directiva 96/71/CEE fara a face trimitere si la Lg. 16/2017 care transpune Directiva impreuna cu modificarile ulterioare ale Directivei respective, evitand utilizarea sintagmei ”indemnizatie specifica detasarii” și folosind sintagma ”alocatii specifice detasarii”.

ANAF a subliniat că în formularea acestui răspuns s-au avut în vedere opiniile Ministerului Finanțelor Publice – Direcția Generală de Legislație Cod Fiscal și reglementări vamale referitoare la regimul fiscal aplicabil diurnei în România.

Puteti consulta mai jos documentul in original trimis de ANAF:

Consultantul fiscal al APTE2002, Petrică Horga, a analizat răspunsul ANAF și a comentat că, într-adevăr, modalitatea de acordare a indemnizațiilor de delegare/detașare nu este prevăzută de Codul fiscal, ci de legislația muncii, ”doar că ANAF a recalificat diurnele plecând de la legislația muncii, fără a ține seama de legisația fiscală, făcând confuzie între cele două norme de drept. De aceea, noi, prin întrebările adresate în cadrul grupului de lucru pe diurnă, am solicitat un răspuns comun dat de Ministerul Muncii și Ministerul FInanțelor Publice”.

“Situațiile în care angajații pot beneficia de aceste indemnizații sau orice alte sume pe perioada delegării/detașării în țară și în străinătate, în interesul serviciului, precum și condițiile în care sunt ele acordate reprezintă aspecte ce cad sub incidența legislației muncii din România și a directivelor Uniunii Europene”, se menționează în adresa ANAF. “În ceea ce privește aplicarea prevederilor HG 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru misiuni cu caracter temporar, cu modificările și completările ulterioare, norma juridică nu este imperativă, ci are numai caracter de recomandare, așa cum rezultă din prevederile art. 17 alin. (1), unde se spune că se recomandă agenților economici, precum și fundațiilor, asociațiilor ș.a., să aplice corespunzător prevederile prezentei hotărâri. Pe de altă parte, Codul Fiscal reglementează numai modalitatea de calcul al limitei în care indemnizația acordată salariaților nu generează venit impozabil prin raportare la nivelul diurnelor stabilit pentru fiecare țară, potrivit prevederilor HG 518/1995, anexa 1.”

Răspunsul ANAF mai precizează că “drepturile de care pot beneficia salariații sunt reglementate de Legea 53/2003, Codul Muncii și alte prevederi din legislația în materie. Astfel, Codul Muncii definește delegarea ca exercitarea temporară, din dispoziția angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului de muncă. Locul de muncă, și în lipsa unui loc de muncă fix posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri, reprezintă un element obligatoriu al contractului individual de muncă.”

Practic, “în funcție de situația concretă a fiecărui salariat, care trebuie reflectată prin elementele contractului individual de muncă”, se stabilește dacă “salariatul are dreptul la plata unei indemnizații de delegare sau beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură, după caz”.

Puteti consulta mai jos documentul in original trimis de ANAF: