șoferi Archives - Pagina 11 din 57

În continuarea știrii despre veniturile șoferilor olandezi din transportul internațional și a tabelului care includea și veniturile, dar și taxele și impozitele datorate, aveți mai jos detalii despre acestea din urmă.

Toți rezidenții fiscali în Olanda sunt subiectul reglementărilor sociale numite „asigurări naționale“, unde taxele sunt fixe. Este vorba de veniturile tuturor rezidenților fiscali, cărora plata taxelor le dă dreptul la anumite servici publice generale, ca îngrijirea sănătății sau pensia de bătrânețe. Salariații beneficiază și de o acoperire mai largă, numită regimul social al salariaților, finanțată din cotizațiile sociale calculate în funcție de salariul lor brut.

Impozitul pe venit, care diferă în funcție de originea venitului, completează plățile directe pe veniturile persoanelor fizice, aici existând un barem progresiv care se aplică pe venitul net după plata cotizațiilor sociale și a asigurărilor naționale.

Asigurările naționale se aplică la salariul net înainte de impozitare sau după plata cotizațiilor sociale și sunt de 17,90% pentru pensie, 0,10% pentru pensia de urmaș și 9,65% pentru cheltuieli medicale excepționale, toate în sarcina angajatului.

La acestea se adaugă cotizații sociale aplicabile personalului de conducere, și din care o parte sunt plătite de angajator și o parte de angajat.

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice din Olanda se reține la sursă, este pe persoană, nu pe gospodărie, iar repartiția veniturilor se face în trei „cutii“: una pentru veniturile din muncă și din bunuri imobiliare, și aici este vorba de o taxă progresivă, a doua care se referă la venituri impozabile ce decurg din participarea la capital, iar taxa forfetară este de 25%, și a treia care privește veniturile ce provin din economii și investiții, care se calculează o dată pe an, la 1 ianuarie. Toate acestea se calculează din salariul net după plata cotizațiilor sociale și a asigurărilor naționale.

Comitetul Național Rutier (CNR) din Franța a realizat, în colaborare cu cabinetul de Consultanță, Energie și Transport, diverse studii referitoare la transportul în Europa, inclusiv unul despre situația din Olanda a acestei industrii în 2019.

Condițiile de angajare și de remunerare a șoferilor din această țară au fost observate prin interviuri cu angajatorii și apoi cu șoferi, în parcări și în spații de odihnă de lângă Breda, la frontiera dintre Olanda și Belgia. Circa 20 de voluntari, cu o vechime medie de 10 ani, au fost intervievați despre condițiile de muncă și remunerație, iar CNR a sintetizat informațiile de la ei și informațiile din alte studii și a definit un profil de condiții de angajare și de remunerare a șoferului din transportul rutier internațional de mărfuri aflat sub contract în Olanda.

A rezultat, astfel, că șoferul olandez lucrează 80% din timp la internațional, în curse pe distanțe scurte, cu trei întoarceri acasă pe săptămână și întoarcere sistematică la bază în week-end, și ajunge anual la o medie de 118.500 km, în 1.938 de ore de condus, lucrând 227 de zile timp de 45,4 săptămâni.

Raportul dintre timpul de condus și timpul de lucru este de aproape 70%, mai mic decât a rezultat în urma unui studiu similar realizat în 2016, ceea ce se poate explica prin timpii mai mari de așteptare și de încărcare/descărcare.

Cel mai răspândit contract de muncă este CDI (durată nedeterminată), dar se poate apela și la CDD (contract pe două luni, care se poate înnoi o dată) pentru a permite o perioadă de probă.

Numărul de ore de muncă este ușor peste 230/lună, cu un vârf de 260 și o medie de 56 de ore suplimentare/lună, iar numărul de zile de lucru ajunge la 227/an, fiind cuprins, în funcție de firmă, între 220 și 240. Numărul de zile de concediu este de 26,80 și depinde de vechimea șoferului. Un șofer din clasa D, care face internațional pe distanțe lungi, are dreptul la cel puțin 24 de zile de concediu pe an, și cei cu peste 20 de ani vechime pot ajunge la 28 sau 30 de zile pe an. În plus, unele firme acordă o zi de concediu în plus, numită ziua patronului.