șoferi Archives - Pagina 13 din 57

Există din ce în ce mai mulți șoferi de camioane din țări non-UE care lucrează în UE. În 2019, numărul permiselor de muncă UE a crescut cu aproape 50.000, comparativ cu 2018, până la un total de aproximativ 199.000. Asta după ce, în 2014 au fost acordate sub 42.000 de astfel de permise, cu valabilitate de cinci ani. În acest context și în absența controalelor adecvate privind calificările tehnice și sănătatea șoferului, pot apărea abuzuri, iar siguranța traficului poate fi pusă în pericol. De regulă, șoferii „importați“ nu au nici asigurări sociale și sunt prost plătiți, iar legislația europeană este încălcată și concurența denaturată.

În principal două țări sunt deosebit de dornice să elibereze astfel de atestate pentru șoferi: Polonia și Lituania. Ca urmare, aproximativ 70% din documentele aflate în circulație provin de aici. Ambele țări au crescut numărul de emiteri de permise de peste douăzeci de ori între 2012 și 2019, Polonia ajungând, de exemplu, de la 4.221 de documente, la 89.093. De asemenea, Lituania a ajuns de la 2.277 de certificate, la 53.462, în opt ani. Potrivit datelor înregistrate în 2019, acestea sunt urmate de Spania (13.486 de permise), Slovenia (12.489), Letonia (6.731), Slovacia (4.269) și Republica Cehă (3.697), urmate de Italia (3.263), România (2.046) și Germania (1.900).

Industria importă șoferi din Ucraina și Belarus, dar și din Moldova, Rusia sau Kazahstan, însă acest lucru nu se datorează doar deficitului general de șoferi, după cum afirmă Cristina Tilling, de la Federația Lucrătorilor din Transportul European (ETF) din Bruxelles. „Șoferii polonezi sau români nu mai vor să-și facă treaba. Ei nu doresc să lucreze departe de casă luni de zile, fără asigurări sociale și de sănătate, și nici să fie deseori considerați răspunzători pentru deteriorarea vehiculului.“

Incheierea unui contract de munca in temeiul legislatiei germane nu presupune obligatia ca angajatul strain sa aiba adresa de resedinta in Germania, a raspuns Ministerul Federal al Muncii din aceasta tara (BMAS) la o adresa oficiala trimisa de redactia Tranzit. Astfel, in cazul in care nu a fost incheiat niciun contract de munca scris sau daca contractul nu contine adresa partilor, angajatorul german este obligat sa furnizeze salariatului o dovada scrisa, in care sa figureze numele si adresele partilor din contract. La randul sau, in conformitate cu Nachweisgesetz (NachwG – Codul muncii german), angajatul trebuie sa informeze angajatorul cu privire la orice schimbare de adresa.