Agentia olandeza pentru asigurarea angajatilor UWV a acordat, asa cum reiese din informatiile sale oficiale, zeci de milioane de euro sub forma de ajutoare de urgenta firmelor de transport si logistica, sumele cele mai mari, de cel putin doua milioane de euro, fiind primite de Breewel, Van der Vlist si Schenker.
Una dintre formele de ajutor, imediat ce a aparut noul coronavirus in Olanda, in martie, a fost Masura Temporara de Urgenta pentru Reducerea numarului de Angajati, care si-a propus sa garanteze ca angajatorii nu vor renunta in masa la forta de munca din cauza scaderii cifrei de afaceri.
De atunci nu mai putin de 148.000 de companii au primit fonduri prin aceasta schema, printre ele numarandu-se si firme de logistica, inclusiv transportatori rutieri (sute de firme, dintre care multe activeaza in floricultura), producatori de camioane (DAF a trebuit sa inchida temporar fabrica si de aceea a primit 28 de milioane de euro, Scania, care produce in Olanda la Zwolle, a primit 8,5 milioane de euro, iar Tesla circa 7 milioane de euro), expeditori si furnizori de servicii maritime si aeriene.
Iar KLM a primit peste 300 de milioane de euro pentru divizia de transport de pasageri, mult mai afectata de criza decat cea de transport de marfa. Cele 300 de milioane de euro sunt separati de pachetul de ajutor de 3,4 miliarde de euro alocat de guvern pentru KLM, ce include imprumuturi si garantii.
Potrivit unui studiu McKinsey in primele doua luni ale crizei coronavirus, tarile Europei Occidentale au alocat aproape 4 trilioane de dolari. Programele de reactie la pandemie s-au ridicat la 10.000 de miliarde de dolari, adica de trei ori mai mult decat raspunsul la criza financiara din 2008-2009, potrivit studiului, care a luat in calcul 54% dintre tarile lumii care fac 93% din produsul intern brut global.
Majoritatea masurilor a tintit efectele pe termen scurt ale crizei, dar si finantari care vizeaza obiective strategice. Au fost incluse toate formele de stimulente (ajutoare de stat, garantii la credite, credite, amanari de taxe, participari de capital, reduceri de dobanzi) si au fost inventate unele noi (achizitii de obligatiuni corporatiste de catre bancile centrale).
In mai si in iunie au fost anuntate noi planuri de stimulare. Franta a anuntat un plan de „salvare a industriei aerospatiale”, in valoare de 15 miliarde de euro, care include si ajutorul de 7 miliarde de euro destinat Air France. Germania a extins intreg programul de salvare cu alte 130 de miliare de euro, care se adauga unui program impresionant de 750 de miliarde de euro. Tot un pachet de 750 de miliarde de euro a propus si Comisia Europeana, dar negocierile dintre statele UE dureaza si sunt dificile.
Toate programele mentionate au componente care tin de strategia europeana de reactie la schimbarile climatice (mai veche) si la noua strategie de diminuarea a dependentei de lanturile de aprovizionare externe.
Principalele obiective ale alocarilor guvernamentale sunt: mentinerea stabilitatii financiare, stabilitatea gospodariilor si supravietuirea companiilor. Guvernele sunt interesate de supravietuirea companiilor, mici sau mari, din toate domeniile, mai ales de cele mai afectate de pandemie.
Totusi, in vreme ce de garantii de credite si de ajutoare de stat beneficiaza si turismul si companiile aeronautice si producatorii auto, iar bancile au parte de infuzii de lichiditati monetare, guvernele se gandesc sa intre actionare sau sa-si sporeasca pachetele deja detinute la toate acestea.
Potrivit Foreign Policy, planul de 750 de miliarde de euro al Comisiei Europene, proiectat in laboratoarele germane si franceze, are o tinta secundara implicita, aceea de a aduce mai aproape cu un pas Uniunea Europeana de obiectivul armonizarii sistemelor fiscale ale membrilor sai.
Circa 50 de miliarde de euro din noul program de stimulare economica a Germaniei (de 130 de miliarde de euro) sunt dedicate proiectelor economice de digitalizare si de inovare privind schimbarile climatice. In plus, guvernul german are un buget de 100 de miliarde de euro, pentru un fond de investitii de „stabilizare economica” (WSF), special infiintat pentru a sustine cu capital companiile cu probleme, ca actionar.
Cea dintai tranzactie rasunatoare a WSF este cea prin care compania aeronatutica Lufthansa, unul dintre competitorii europeni la nivel global, va primi 9 miliarde de euro.
Guvernul german va primi 20% din actiunile Lufthansa, pentru 300 de milioane de euro. Guvernul german nu are proportia de voturi pentru a bloca deciziile majore, dar poate cumpara alte 5% din actiuni plus o actiune, in cazul in care ar fi vorba de o incercare de preluare a companiei. Pe de alta parte, guvernul german obliga toate benzinariile de pe teritoriul sau sa aiba statii de incarcare pentru vehiculele electrice, subventioneaza cu 6.000 de euro fiecare achizitie de masini electrice si aloca 2,5 miliarde de euro pentru productia de baterii destinate vehiculelor electrice si pentru infrastructura necesara reincarcarii acestora.
Totalul programelor Frantei de salvare si relansare se ridica la 620 de miliarde de euro, dar intre timp s-au mai adaugat cel putin 15 miliarde de euro, dintre care se remarca cele 8 miliarde de euro dedicate industriei aerospatiale. Statul francez isi sustine compania aeronautica Air France cu 7 miliarde de euro si pe cea de autovehicule Renault cu 5 miliarde de euro, la care detine deja pachete de 15%, respectiv de 14,3%.
Franta nu are un plan sistematic de intrare sau de crestere a participarii ca actionar in companii strategice, dar dincolo de toate ajutoarele atentia sa principala este indreptata spre Airbus si inclusiv spre productia militara a acesteia.
Si in cazul Air France si in cel al Renault conditia ajutoarelor este reducerea emisiilor de carbon.
Cat priveste Italia, cele mai recente date ridica totalul programelor de salvare si stimulare economica la 781 de miliarde de euro, dar cea mai mare parte este acoperita de garantii (530 de miliarde de euro) si amanari de plati. In urma cu o luna, guvernul italian promitea ca va injecta cel putin trei miliarde de euro in compania aeriana Alitalia, dupa 11 ani dificili de management privat si trei incercari esuate de restructurare.
Spania, nu a insumat decat 154 de miliarde de euro pentru programe de raspuns la provocarile pandemiei.
