transport combinat Archives

În opinia asociației poloneze de transport și logistică TLP, cea mai serioasă provocare în dezvoltării industriei de transport rutier este consolidarea planificată a standardelor UE privind emisiile de CO2 și calendarul pentru punerea lor în aplicare. Având în vedere faptul că aproximativ 80% din comerțul cu mărfuri al UE se desfășoară cu autovehicule, reducerea emisiilor în proporțiile stabilite va fi o revoluție nu numai pentru transportatori, ci și pentru economia UE în ansamblu.

Reamintim că propunerea Comisiei Europene (2023/0042/COD), care este în curs de prelucrare în Parlamentul European (PE) și Consiliul UE, presupune în stadiul actual de lucru o reducere a emisiilor de CO2 generate de vehiculele grele de marfă cu 45% începând cu 1 ianuarie 2030, cu 65% începând cu 1 ianuarie 2035 și cu 90% începând cu 1 ianuarie 2040, comparativ cu 1990. Iar din 2035 toate autobuzele urbane din UE ar trebui să aibă emisii zero (în prima versiune a proiectului termenul era chiar 2030).

Propunerea a fost salutată cu entuziasm de organizațiile care promovează tehnologiile electrice în industria auto și de majoritatea activiștilor sociali și politicienilor europeni, iar opiniile sceptice care apar în spațiul public, despre punctele slabe ale acestui proiect, sunt tratate ca fiind frivole sau chiar dăunătoare, amintește TLP. „Prin urmare, așa cum era de așteptat, negociatorii PE și ai Consiliului au ajuns pe 18 februarie 2024 la un acord cu privire la propunerea Comisiei.“

În aceste condiții, asociația poloneză aduce din nou în atenție piedicile din calea unui transport fără emisii: lipsa infrastructurii pentru aprovizionarea cu energie cu emisii zero și pentru alimentarea cu energie electrică a vehiculelor și dezvoltarea insuficientă a tehnologiilor care să permită utilizarea eficientă a camioanelor cu emisii zero în transportul rutier pe distanțe medii și lungi.

Însă un aspect abordat mai puțin detaliat este cel al banilor pe care transportatorii rutieri trebuie să-i investească pentru a îndeplini obiectivele climatice stabilite de politicieni.

Pornind de la aproximativ 600.000 de vehicule câte sunt în Polonia, conform propunerii CE trebuie retrase din trafic 270.000 până la final de 2029 și înlocuite cu vehicule electrice BEV ori FCEV sau ICE cu hidrogen.

La un cost mediu de 300.000 de euro (destul de scăzut în comparație cu prețurile actuale de pe piață), rezultă că în următorii cinci ani va fi nevoie de investiții de aproximativ 81 de miliarde de euro în vehicule mai puțin poluante, până la final de 2034 de 117 miliarde de euro și până la final de 2039 de 162 de miliarde de euro.

Raportate la valoarea anuală a serviciilor furnizate de transportatorii polonezi, de aproximativ 44 de miliarde de euro, la marja medie de profit de 1-2%, la capacitatea financiară redusă a acestor firme și la faptul că peste 90 % dintre ele sunt microîntreprinderi, aceste investiții par cu atât mai mari. „Deci industria poloneză de transport rutier nu este capabilă financiar să îndeplinească planurile UE privind clima. Nici instituțiile financiare, nici furnizorii de servicii de transport, nici furnizorii de vehicule nu ne vor oferi bani pentru transformarea climatică a transportului polonez și la fel de dificil este să se aștepte sprijin din partea autorităților publice. Deși Fondul Național pentru Protecția Mediului și Gospodărirea Apelor a anunțat că va lansa un program de susținere a achiziționării de vehicule N2 și N3, a alocat doar un miliard de zloți polonezi (1 zlot polonez este echivalentul a circa 1,15 lei) în următorii cinci ani, adică 0,28% din valoarea investițiilor necesare. În plus, analizând condițiile puse pentru a primi acest ajutor, este trist să spunem că transportatorii nu le vor putea îndeplini: în cazul leasingului, forma dominantă de cumpărare a vehiculelor, subvenția va fi limitată la cel mult plata proprie, deci cei 400.000 sau 750.000 de zloți din program vor rămâne doar pe hârtie.“

TLP mai amintește că noul pact ecologic european urmează să fie pus în aplicare printr-o serie de instrumente, inclusiv, în cazul transportului rutier, includerea emisiilor de CO2 în taxarea rutieră, includerea transportului rutier în sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), obligația de a raporta emisiile de CO2 (ESG), reducerea treptată a producției de vehicule cu ardere internă, sancțiuni impuse producătorilor de vehicule etc. Însă aceste constrângeri, taxe și penalități nu vor duce la găsirea banilor necesari pentru trecerea la un transport fără emisii. „Iar încercările de a implementa proiecte utopice, așa cum a arătat istoria secolului al XX-lea (în special în Europa de Est), se pot dovedi dezastruoase pentru economie și societate. Prin urmare, se pare că trebuie să adoptăm o abordare mai rațională a modului în care vom reduce emisiile de gaze cu efect de seră în transportul rutier. Există un mare potențial în digitalizarea, automatizarea și platformizarea întreprinderilor și a operațiunilor de transport, permițând creșterea eficienței utilizării resurselor. O altă soluție ecologică este creșterea utilizării energiilor neutre din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon, cum ar fi bioGNL, HVO sau e-combustibilii. Dezvoltarea transportului combinat și a transportului cu vehicule mai lungi și mai grele reprezintă și era o oportunitate pentru climă. Și este loc și pentru vehiculele electrice, dar pentru distribuție last mile, curierat și transport local și urban, care se fac mai ales cu modele N2, mai ieftine și cu acces potențial la infrastructura de alimentare cu energie electrică.“ Cu alte cuvinte, este de părere TLP, transportul sustenabil nu este sustenabil și financiar, deci revoluția verde ar trebui făcută cu prudență și înțelepciune, mai ales că Europa este responsabilă pentru doar 7% din emisiile globale de CO2.

Luna aceasta a fost publicată Revizuirea Directivei din 1992 privind transportul combinat, mult așteptată de industria de profil și diferită de forma anterioară, prin care Comisia Europeană (CE) speră să stimuleze utilizarea intermodalului pentru a reduce costurile externe ale transportului rutier, cum ar fi zgomotul, emisiile de CO2 și poluarea aerului, costuri pe care CE le estimează ca fiind de trei ori mai mari decât cele ale transportului feroviar și transportului pe căile navigabile.
Noua propunere înlocuiește aproape toate definițiile vechi cu o dispoziție generală care spune că firmele trebuie să demonstreze că obțin o reducere a costurilor externe cu 40% în comparație cu o rută care include doar transport rutier. Reducerea trebuie demonstrată prin intermediul unei platforme electronice care urmează să fie creată, iar firmele care respectă această prevedere îndeplinesc condițiile cerute în transportului combinat, ceea ce le permite să se califice pentru o serie de beneficii oferite de noua propunere, cum ar fi scutirea de la toate interdicțiile de condus atunci când utilizează transportul intermodal.
Statele membre ar trebui să adopte măsuri naționale care să prevadă o reducere a anumitor impozite sau taxe pentru antreprenori și să realizeze o reducere cu 10% a costurilor pentru transportul intermodal în 7,5 ani.
Asociația olandeză de transport și logistică TLN crede că directiva pune încă numeroase întrebări, legate mai ales de modul în care se va demonstra această reducere a costurilor externe.