Potrivit unei decizii, începând cu data de 1 ianuarie 2024, se va institui facturarea electronică obligatorie pentru toate tranzacțiile efectuate între persoanele impozabile stabilite pe teritoriul României. Măsura va fi valabilă până la 31 decembrie 2026.
La 27 iulie 2023, Consiliul Uniunii Europene a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene Decizia de punere în aplicare (UE) 2023/1553, care autorizează România să introducă o măsură specială de derogare de la articolele 218 și 232 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA).
În cazul în care România consideră necesară prelungirea măsurii speciale, va putea transmite Comisiei o cerere de prelungire, împreună cu un raport de evaluare a eficacității măsurilor naționale din perspectiva combaterii fraudei și a evaziunii fiscale în domeniul TVA, precum și a simplificării colectării TVA.
În perioada următoare vor fi stabilite categoriile de operatori economici care vor trebui să emită facturi electronice în relația business-to-business (B2B) și să le transmită prin sistemul național privind factura electronică RO e-Factura, precum şi data de la care intervine această obligaţie.
RO e-Factura va oferi beneficii atât pentru administrația publică, cât și pentru mediul privat:
• Oferă o imagine de ansamblu, în timp real, asupra execuției bugetare și în următoarea etapă, a tranzacțiilor în relația relația business-to-business (B2B);
• Contribuie semnificativ la reducerea fraudei TVA la nivel național, cât și în cadrul Uniunii Europene, reducând pierderile asociate cu evaziunea fiscală;
• Va fi un sistem interconectat cu celelalte sisteme deținute de statele membre ale UE;
• Va asigura posibilitatea participării în procesul de achiziții publice a oricărei entități din oricare stat membru al Uniunii Europene;
• Va oferi date în timp real, lucru care va conduce la eficientizarea procesului de colectare și, implicit, asigurarea necesității de investiții ale statului român;
• Va aduce eficiență, predictibilitate și transparență în cheltuirea banilor de către instituțiile publice;
• Va contribui la dezvoltarea mecanismului de verificare documentară (desk – audit – control ANAF – Antifraudă de la distanță) pentru acțiunile de conformare și prevenire;
• Datele colectate prin acest sistem vor fi suport pentru analize predictive mai detaliate ale evoluției economice, identificarea asimetriilor din economie și implementarea unor politici fiscale pertinente care să asigure un cadru natural de dezvoltare al mediului de afaceri;
• Va elimina vulnerabilitățile vechiului sistem de facturare pe suport hârtie.
„Este o decizie pe care o salut și care ne va fi de mare folos. Va însemna creșterea transparenței, monitorizarea precisă a tranzacțiilor și raportarea în timp real către autoritățile fiscale, fiind un instrument valoros în eforturile noastre de a proteja bugetul public și de a asigura o concurență echitabilă între contribuabili. Faptul că facturarea electronică asigură o înregistrare precisă și verificabilă a tranzacțiilor comerciale facilitează procesul de verificare și audit, asigurând că tranzacțiile sunt conforme cu reglementările fiscale și nu au fost manipulate în mod fraudulos. Implementarea facturării electronice obligatorii elimină posibilitatea utilizării facturilor false sau duplicat, deoarece fiecare tranzacție este înregistrată în mod unic. Mai mult, sunt schimbări care ne vor permite să eliminăm cât mai multe declarații și formalități fiscale, aspect care va reduce din povara fiscală pe care o suportă contribuabilii.”,
a precizat ministrul Marcel Boloș.
În cadrul unui răspuns la o întrebare preliminară, CJUE a decis ca dispozițiile Directivei privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată se opun ca autoritățile unui stat membru să considere că locul prestării unui serviciu este în statul membru de înregistrare a prestatorului serviciului, chiar dacă ar s-ar face dovada unei intenții frauduloase de modificare a locului prestării serviciului. Singurul stat competent fiscal din perspectiva TVA rămâne cel în care este stabilit beneficiarul serviciului.
Instanțele austriece au sesizat CJUE cu o cerere de decizie preliminara privind Directiva TVA într-un litigiu ce viza transferul de certificate verzi de la o societate din Austria la o societate din Germania. Transferul ar fi urmărit un beneficiu fraudulos din perspectiva TVA pentru societatea beneficiară din Germania.
CJUE (în cauza C‑641/21) a observat în primul rând că transferul de certificate verzi este calificat din perspectiva TVA ca o prestare de servicii (a se vedea cauza C‑453/15) și, în al doilea rând, că regulile privind frauda care guvernează regimul scutirii de TVA în materia livrării de bunuri, nu sunt aplicabile atunci când trebuie determinat locul prestării de servicii. Acest loc nu poate fi modificat cu încălcarea prevederilor exprese ale Directivei TVA chiar dacă operațiunea avută în vedere este afectată de o fraudă.
02.10.2020
Revista Tranzit
Rămâi la curent cu ultimele ediții ale revistei Tranzit