Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad

Legea 172/2020, care modifică legea 16/2017, transpune în legislaţia naţională prevederile directivei Detaşării 1057/2020 – parte a Pachetului Mobilitate – care va intra în vigoare din 2 februarie 2022.

Despre noutăţile şi clarificările aduse de legea 172 în legislaţia naţională a vorbit consultantul fiscal Petrică Horga în cadrul video conferinţei Tranzit din 11 mai, pe problematica diurnei.

De reţinut că nu toate activităţile de transport internaţional se încadrează în sfera detaşării şoferilor şi atunci se aplică prevederile Codului Muncii, în sensul acordării indemnizaţiei de delegare. Este cazul contractelor de transport încheiate între două companii din România, pentru transportul mărfurilor în afara graniţelor ţării sau a transportului internaţional bilateral.

„Atât directivele europene, cât şi legea 16, instituie obligativitatea firmei de transport de a-i plăti şoferului cel puţin salariul minim şi orele suplimentare din ţara unde se face transportul respectiv. Vorbim de o normă socială, iar companiile din România care sunt în această situaţie trebuie să verifice nivelul salariului minim din ţările unde se realizează detaşarea. Atenţie! Conceptul de «salariu minim» vizează doar sectorul transporturilor, întrucât firmele care fac detaşare de personal în alte domenii de activitate au obligaţia plăţii «remuneraţiei minime», mult mai cuprinzătoare decât salariul minim”.

Informaţiile privind salariile minime din diferite ţări se găsesc pe site-urile oficiale ale instituţiilor omoloage Inspecţiei Muncii. Pentru comparaţia între salariul minim din România şi cel din oricare alt stat UE se permite luarea în calcul şi a indemnizaţiei specifică detaşării, cu condiţia ca această să nu acopere cheltuielile generate de detaşare, respectiv de cazare, transport şi masă.

„Este foarte important ca atunci când se acordă această indemnizaţie să se specifice cât se oferă ca inconvenient plătit şoferului pentru munca departe de casă şi cât acoperă necesarul de hrană.

Din punct de vedere al normei fiscale, deşi indemnizaţia face parte din salariul minim pentru a dovedi că şoferului român i s-a plătit acelaşi salariu ca în statul unde a efectuat transportul, ea nu se impozitează până la nivelul de 87,5 euro/zi. Şi aici confuzia organelor fiscale de a aplica norma socială la o normă fiscală”, este de părere Petrică Horga.

În cazul şoferilor detaşaţi, salariul de încadrare plus indemnizaţia specifică detaşării trebuie să fie o sumă cel puţin egal cu salariul minim din statul unde aceştia sunt detaşaţi. Separat, trebuie acordate şi drepturile de hrană.

Avocatul Oana Chiriţă, senior partner al Casei de Avocatură Chiriţă şi Asociaţii, împreună cu firma de consultanţă Super Zbârcea şi Asociaţii, reprezentată de Andreea Florian, au reuşit să soluţioneze favorabil o contestaţie la ANAF, cu toate că Agenţia a susţinut mereu faptul că şoferii de transport internaţional nu ar trebui să beneficieze de diurnă.

„Analizând dimensiunea juridică şi fiscală a speţei pe care am avut-o, trebuie luate în considerare circumstanţele particulare ale cazului, adică modul în care firma îşi desfăşura activitatea şi documentele fiscale aferente. Strict referitor la modul de lucru, acesta a fost în favoarea companiei. Practic, aşa cum a arătat şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în speţa Van den Bosch Transporten, este irelevant cum este redactat contractul de muncă într-o companie de transport (din România sau dintr-un alt stat membru) ori dacă firma respectivă face parte dintr-un grup internaţional şi are un singur contract cu un beneficiar din UE, pentru a concluziona că şoferii sunt detaşaţi acolo.

Este important însă să se stabilească cu care din state şoferii respectivi au legături mai puternice – cu statul unde îşi are sediul compania angajatoare sau cu cel unde ei îşi desfăşoară activitatea. Nu există un model unic de analizare a speţei, ci, de la caz la caz, pe baza documentelor companiei, se verifică ce cazuistică se impune.

La Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ANAF am demonstrat faptul că şoferii au legături preponderent cu statul român, chiar dacă firma face parte dintr-un grup internaţional.

Elementele esenţiale în argumentaţie au fost că firma din România are autonomie administrativă destul de mare, şoferii conduc inclusiv pe teritoriul ţării noastre – chiar dacă pe perioade scurte – şi preiau camioanele din ţară pentru a pleca mai departe pe traseele internaţionale, iar ei nu sunt controlaţi niciodată de firmele care fac parte din grup, ci numai de filiala românească. De asemenea, ITP-ul camioanelor se efectuează aici”, a explicat Oana Chiriţă în cadrul video conferinţei Tranzit pe problematica diurnei.

Avocatul a mai explicat faptul că este clar că şoferii de transport internaţional sunt lucrători mobili, căci aceasta este natura meseriei lor, însă nu se poate trage concluzia unei detaşări transnaţionale şi respectiv a includerii diurnei în veniturile de natură salarială, fără a se stabili dacă diurna/indemnizaţia respectivă are rolul de permanenţă şi de a răsplăti munca sau, în fapt, se acordă pentru a compensa prestaţiile sociale sau partea socială a muncii şoferului în cauză.