Acord politic pentru decalarea calendarului ETS 2
Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au convenit, pe 9 decembrie, asupra amânării cu un an a intrării în vigoare a sistemului ETS 2 aplicabil clădirilor și transportului rutier, în cadrul acordului provizoriu privind noile obiective climatice ale Uniunii Europene pentru anul 2040. Decizia mută lansarea efectivă a mecanismului din 2027 în 2028, cu scopul declarat de a reduce riscul unor creșteri bruște ale prețurilor la combustibili și de a permite o tranziție mai ordonată pentru sectoarele vizate.
Această ajustare de calendar a fost considerată compatibilă cu noul obiectiv european de reducere a emisiilor cu 90% până în 2040, fiind prezentată ca o măsură de fine-tuning care nu afectează traiectoria generală de decarbonizare, ci urmărește o implementare mai echilibrată și mai predictibilă a politicilor climatice.
Corelarea ETS 2 cu fondul social pentru climă
Un argument central în favoarea amânării a fost necesitatea unei coordonări mai bune cu Fondul Social pentru Climă, instrument creat pentru a sprijini gospodăriile și întreprinderile, în special pe cele mici și mijlocii, în absorbția costurilor generate de tranziția energetică. Decalarea aplicării ETS 2 până în 2028 este văzută ca o oportunitate de a sincroniza mai eficient măsurile de sprijin financiar cu momentul în care semnalul de preț al carbonului va începe să se reflecte efectiv în costurile combustibililor.
În lipsa acestei corelări, există riscul ca impactul economic al ETS 2 să se manifeste înainte ca mecanismele de compensare să fie complet operaționale, ceea ce ar putea accentua presiunea asupra consumatorilor finali și a operatorilor economici din sectoare cu marje reduse.
Ajustări tehnice pentru limitarea volatilității pieței
Acordul politic integrează abordarea tehnică propusă de Comisia Europeană la sfârșitul lunii noiembrie 2025, care vizează modificări ale rezervei de stabilitate a pieței ETS 2, dedicată combustibililor pentru clădiri și transport rutier. Comisia a subliniat că, în absența unor mecanisme de amortizare, primele etape ale ETS 2 ar putea fi caracterizate de volatilitate ridicată a prețurilor certificatelor de CO₂, cu efecte imprevizibile asupra costurilor energiei.
Prin aceste ajustări, obiectivul este de a menține un echilibru funcțional între disponibilitatea cotelor și reducerea progresivă a emisiilor, evitând atât supraoferta, care ar dilua semnalul de preț, cât și deficitul abrupt, care ar genera creșteri rapide ale costurilor pentru utilizatori.
Amânarea nu suspendă obligațiile de monitorizare și raportare
Deși faza operațională a ETS 2 este amânată până în 2028, cadrul legislativ nu modifică obligația de colectare, monitorizare și verificare a datelor, care a intrat deja în vigoare în 2025. Sistemul de monitorizare, raportare și verificare (MRV) va continua să funcționeze, asigurând acumularea de date relevante privind emisiile asociate consumului de combustibili în sectoarele vizate.
Aceste informații vor constitui baza pentru stabilirea cotelor inițiale, evaluarea impactului economic și ajustarea mecanismelor de stabilitate ale pieței înainte de lansarea completă a ETS 2. Din această perspectivă, perioada de tranziție este utilizată nu ca o pauză, ci ca o fază de calibrare tehnică și instituțională.
ETS 2, un mecanism distinct de ETS-ul existent
ETS 2 este conceput ca un sistem separat de plafonare și comercializare față de ETS-ul existent, care funcționează din 2005 și acoperă în principal industria grea și producția de energie. Legislația adoptată în 2023 extinde logica prețului carbonului către sectoare unde reducerea emisiilor a fost mai lentă, respectiv clădirile, transportul rutier și anumite activități industriale de mică amploare.
Spre deosebire de ETS-ul clasic, ETS 2 funcționează în amonte, obligația de achiziție și returnare a certificatelor de CO₂ revenind furnizorilor de combustibili. Aceștia vor include costurile aferente în prețurile finale, transferând astfel semnalul de preț către utilizatorii finali într-o manieră indirectă, dar uniformă la nivelul pieței.
Implicații pentru transport, construcții și logistică
Pentru sectoarele transportului rutier, construcțiilor și activităților logistice conexe, ETS 2 reprezintă o schimbare structurală în modul de formare a prețurilor energiei. Introducerea unui preț al carbonului la nivelul combustibililor este menită să stimuleze investițiile în eficiență energetică, electrificare și tehnologii cu emisii reduse, însă ridică, în același timp, preocupări legate de competitivitate și de impactul asupra costurilor operaționale.
Amânarea până în 2028 este percepută de numeroși actori din piață ca un răgaz necesar pentru adaptare, în special într-un context în care infrastructura alternativă și capacitatea de investiție variază semnificativ între statele membre și între diferite tipuri de operatori economici.
Următorii pași instituționali și intrarea în vigoare
Din punct de vedere procedural, acordul provizoriu trebuie să fie confirmat printr-un vot final în plenul Parlamentului European și prin ratificarea de către Consiliu, înainte de publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Odată finalizată această etapă, cadrul juridic va confirma oficial debutul fazei operaționale ETS 2 în 2028.
Până atunci, colectarea datelor și pregătirea mecanismelor de stabilitate ale pieței vor continua să joace un rol central în evaluarea efectelor potențiale asupra sectoarelor cu consum energetic ridicat și structură fragmentată, caracterizate printr-o prezență semnificativă a operatorilor mici și mijlocii.
O tranziție etapizată, nu o schimbare de direcție
Amânarea ETS 2 nu indică o renunțare la obiectivele climatice ale Uniunii Europene, ci o ajustare de ritm menită să reducă riscurile economice și sociale asociate unei implementări prea rapide. Stabilitatea pieței certificatelor de CO₂ și gestionarea progresivă a cotelor rămân condiții esențiale pentru evitarea șocurilor de preț și pentru asigurarea unei tranziții treptate în sectoare esențiale pentru economie.
În acest context, decizia de amânare până în 2028 este prezentată ca o măsură de echilibru între ambiția climatică și realitățile economice, într-un moment în care Uniunea Europeană încearcă să își consolideze atât obiectivele de decarbonizare, cât și competitivitatea industrială.
