Cinzia Franchini, fost președinte al asociației italiene FITA CNA, din care a plecat pentru a fonda noua asociație profesională pentru transportatori, Free Wheels, a declarat că soluția în transportul rutier de marfă nu stă în deschiderea pieței pentru „noi sclavi”, ci prin oferirea unei remunerații corecte șoferilor. Franchini a intervenit astfel în dezbaterea care a apărut în august cu privire la lipsa șoferilor de vehicule comerciale în Italia, făcând referire la solicitarea ANITA de a extinde numărul de permise de muncă pentru imigranții angajați ca șoferi de camion.
Franchini explică „lipsa bărbaților și femeilor dispuși să înceapă profesia de șofer” în principal prin scăderea tarifelor până la partea de jos a costului serviciului, „care a redus un sector strategic pentru economia țării la condițiile în care se află astăzi”. Apoi precizează: „Cei care muncesc petrecând zile întregi conducând pe drumurile din ce în ce mai accidentate ale țării noastre, acceptând să urmeze un curs de obstacole zilnic alcătuit din birocrație, reguli învechite care reglementează activitățile de muncă, hărțuire de tot felul din cauza lipsei serviciilor în parcări, pentru încărcări din ce în ce mai dese, fără nicio recunoaștere economică, pentru a sfârși cu umilințe ale guvernului deghizate în recunoașteri de fațadă în plină pandemie, merită o remunerație adecvată”.
Dacă numărul persoanelor dispuse să facă orice pentru a munci se extinde, așa cum ar putea fi imigranții, acest fenomen „agravează urmările ilegalității și concurența sălbatică și întețește nodurile pe care ar dori să le dezlege”. În acest context, Franchini include, de asemenea, unele practici ilegale răspândite în transportul rutier, inclusiv „cea care vede șoferii obligați să restituie o parte din salariu angajatorului lor atunci când acest lucru este făcut să respecte Contractul Colectiv Național de Muncă, care în mod evident este considerat prea scump pentru cineva”.
Dar „infracțiunea antreprenorială” este mai răspândită și include, adaugă Franchini, și „mita” pe care mulți transportatori „sunt obligați să o plătească managerilor de logistică sau managerilor comerciali care lucrează pentru client, un mijloc esențial pentru a păstra comanda”. În acest sens, el dă exemplul unei companii de vânzare de roșii și de produse din tomate din centrul-sudul Italiei, care „pentru o cursă de transport, de exemplu, din provincia Latina în provincia Foggia, care costă aproximativ 800 de euro pe care transportatorul trebuie să îi factureze, evident, dispecerul cere șpagă, la negru, 6% din valoare, plus încă 2% dacă transportatorul vrea să fie plătit imediat”. Purtătorul de cuvânt al Free Wheels menționează, de asemenea, îndemnul multor operatori de transport pentru ca șoferii să manipuleze tahograful.
De ce transportatorii nu se răzvrătesc explică tot Franchini: „din păcate, sistemul se bazează pe șantaj legat de nevoia de a lucra și pe faptul că cei care vor să vorbească despre asta sunt adesea izolați și pot rămâne fără muncă. Acestea sunt distorsiunile unui sistem care răspunde acum exclusiv logicii nebunești a concurenței bazate pe prețul cel mai mic, o problemă care în mod paradoxal se imaginează a fi rezolvată prin importul de forță de muncă suplimentară la preț redus, atunci când este evident că lipsa șoferilor este dată tocmai de acest lucru”.
Franchini încheie cu speranța că în ședința din 14 septembrie convocată de vice-ministrul Transporturilor, Teresa Bellanova „în lumina cunoștințelor sale sindicale în domeniu, va înțelege cum răspunsurile nu pot fi legate doar de alocarea de noi resurse asociațiilor pentru a plăti cursurile de calificare a conducătorului auto saupentru obținerea de permise de conducere. Este necesar să înțelegem că reprezentanții patronatelor care stau la masă nu reprezintă lumea reală, o lume descurajată și resemnată și care, de ceva timp, lansează un strigăt de ajutor pe cât de concret, pe atât de nemaiauzit ”.
