Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad

Importul masiv de bitum dă de lucru transportatorilor specializați

Cu un posibil potențial de sprijin pentru relansarea economiei naționale, industria construcțiilor ar putea atrage în mod pozitiv, într-un efect de domino, o serie de domenii conexe care au nevoie mai mult decât oricând de susținere. Astfel, în special de pe urma proiectelor mari de infrastructură ar putea beneficia nu numai firmele de construcții, ci și producătorii și transportatorii de materiale pentru construcții. Tot acest lanț se dovedește însă extrem de instabil și de vulnerabil în momentul în care industria autohtonă e mult prea dependentă de importuri, ca în cazul prefabricatelor, ceramicii, finisajelor sau echipamentelor pentru instalații, dar mai ales al bitumului, un produs rezidual obținut din prelucrarea petrolului, cu o pondere de până la 60% în asfaltul rutier. Drumarii nu numai că folosesc în acest moment 80% bitum din import – pentru că România a închis sau a vândut platforme – dar o fac cu sacrificii, pentru că prețurile de achiziție în ultimii doi ani aproape că s-au dublat, în situația în care prețurile de ofertare din contractele deja încheiate nu mai pot fi modificate. Partea bună este că transportatorii specializați acoperă lunar mii de kilometri cu cisternele care aduc bitum din Polonia, Ungaria, Grecia sau Austria, ceea ce îi ajută să-și mențină businessul pe această piață de nișă.

In România, cele mai multe drumuri sunt asfaltate cu un bitum simplu, de o calitate medie, însă pe piață există și o soluție superioară, bitumul polimerizat, mai scump, dar și mai rezistent și cu o aderență sporită. Acest tip se folosește pentru prelungirea duratei de viață a asfaltului pe șosele cu minimum 50%, comparativ cu produsul de bază, fiind destinat autostrăzilor cu trafic intens sau cu cerințe speciale (de exemplu, variații mari de temperatură în timpul anului). De asemenea, este utilizat și pentru produsele speciale folosite pentru pistele de aterizare ale aeroporturilor. De aceea, bitumul modificat cu polimeri este semnificativ mai scump decât cel folosit la drumurile secundare.

Singurul producător local de bitum polimerizat este Rafinăria Vega Ploiești, o entitate a KMGI. Potrivit INS, producția locală de bitum s-a ridicat în 2019 la 119.805 t, iar în primul semestru al anului în curs la 42.948 t.

Importul de bitum, de 10 ori mai mare decât producția din țară

Cea mai mare parte a nevoilor de consum din România este acoperită de produse din import. Deși cererea de bitum a crescut în mod evident la noi de la an la an, inclusiv în 2019, piața autohtonă încă fluctuează foarte mult, fiind dependentă de alocările guvernamentale și de proiectele europene. Astfel, în 2019, România a importat 552.607 t de bitum de petrol, în valoare de peste 202,3 milioane de euro, iar prețul a fost de 366 de euro/t. Anul trecut au fost importate și 27.330 t de bitumuri și asfalturi naturale, șisturi și nisipuri bituminoase, asfaltiți și roci asfaltice, în valoare de 9,5 milioane de euro (347 de euro/t) și 5.117 t de amestecuri bituminoase pe bază de asfalt natural sau de bitum natural, de bitum de petrol, de gudron mineral sau de smoală de gudron mineral (de exemplu, mastic bituminos, cut-backs), în valoare de 3,6 milioane de euro (709 euro/t).

În primele șase luni ale anului în curs, România a importat o cantitate aproape similară cu aceeași perioadă a anului trecut, 243.000 t de bitum de petrol, în valoare de 64,13 milioane de euro, 20.475 t de bitumuri și asfalturi naturale, în valoare de 5,3 milioane de euro, și 2.598 t de amestecuri bituminoase pe bază de asfalt natural sau de bitum natural, de bitum de petrol și de gudron, în valoare de 1,67 de milioane de euro.

Cele mai mari cantități de bitum de petrol au fost importate din Polonia (44.400 t), Ungaria (39.775 t), Grecia (36.523 t) și Turcia (31.299 t), iar cele mai mari cantități de bitumuri și asfalturi naturale provin din Polonia (11.447 t), Grecia (2.700 t), Austria (2.418 t) și Bulgaria (1.916 t). În topul importurilor la amestecuri bituminoase pe bază de asfalt natural sau de bitum se situează Bulgaria (535 t), Germania (517 t), Italia (508 t) și Grecia (491 t).

Bitum customizat, pentru solicitări speciale

Una dintre piețele importante de unde este adus bitumul este Austria. România a importat de aici, în 2019, circa 32.617 t de bitum de petrol, iar în primul semestru din 2020, aproximativ 16.100 t. Principalul furnizor este OMV, care produce bitum în rafinăria din Austria, de la Schwechat, pe lângă fabrica din Ungaria, în care prepară produse mai complexe, customizate. În rafinăria din Schwechat, OMV folosește predominant țiței din Orientul Mijlociu, dar și țiței extras din Austria, care are un profil foarte special și e folosit cu precădere la produse pentru acoperit casele. Produsul de bază, EN (125 N) 1, comun în toată Europa, poate fi modificat pornind de la nevoile speciale ale clientului. Există, de exemplu, un bitum standard folosit la pavarea drumurilor secundare care, în România, are o duritate de 50/70 în mod normal, iar în zonele de munte se folosește un bitum mai moale, de 70/100. Sunt însă și proiecte pentru care OMV a livrat bitum customizat, precum cele de construcție a parcărilor de camioane, care, în afara greutății speciale la care este supus asfaltul, se confruntă și cu scurgeri de ulei sau substanțe care îl erodează.

Alte proiecte speciale se referă la autostrăzile sustenabile în care se folosește 25-30% asfalt reciclat sau pistele din aeroporturi cu trafic intens, ca cele din Frankfurt și Viena, care, în afară de duritate sau elasticitate, mai au o cerință suplimentară: materialul trebuie să se întărească foarte repede după ce este aplicat, pentru o reluare rapidă a traficului aerian. În ultimii anii, în România, OMV a furnizat bitum pentru refacerea pistelor aeroporturilor din Otopeni, Baia Mare și Iași, iar în regiune, pentru aeroportul din Varna (Bulgaria), Belgrad (Serbia) și Dubrovnik (Croația). Constructorii care aleg utilizarea unui material de calitate beneficiază de avantajul unor costuri de mentenanță a drumului mult reduse.

Accent pe sustenabilitate, dar nu cu orice preț

Europa pune din ce în ce mai mult accent pe reciclare și refolosire, iar acest lucru este extraordinar la asfalt, pentru că poate fi refolosit – după o analiză atentă a proprietăților asfaltului vechi – în viitoare mixturi asfaltice și la construcția de noi drumuri.

Ca urmare, când produce bitum, OMV are în vedere respectarea anumitor proprietăți care să facă asfaltul pretabil la refolosire peste 5, 10 sau 20 de ani, în condiții optime. În acest sens, OMV colaborează cu laboratoare din universități din toată Europa și desfășoară studii legate de coeficienții de duritate, de fatigabilitate a materialului, ș.a., pentru a determina cu precizie la câte cicluri de circulare va rezista un drum și care va fi calitatea materialului refolosit.

Deși sunt producători care fac asta, OMV nu refolosește anvelope vechi în compoziția bitumului, pentru că produsul finit nu poate fi controlat dacă nu se poate controla calitatea ingredientelor. Anvelopele au grade diferite de uzură, mai ales dacă ne referim la cele pentru automobile și cele pentru vehicule de mare tonaj, și nu sunt niciodată un ingredient unitar, iar asfaltul rezultat este foarte greu sau imposibil de reciclat în viitor.

Ca urmare, sustenabilitate pentru OMV înseamnă construirea unei autostrăzi spre exemplu cu tehnologii și materiale de așa natură încât primele două straturi de bază să nu necesite lucrări de mentenanță 20-30 de ani, iar când acestea vor fi înlocuite, materialul rezultat să poată fi reciclat 100%. În Austria, OMV a făcut încă din 2010 un drum folosind asfalt reciclat, iar el se prezintă acum, după 10 ani, în condiții excelente.

Articole similare