Firmele de transport care au beneficiat de amnistie fiscală pe diurnă continuă să fie în vizorul ANAF pentru a da detalii despre modul în care au înregistrat în contabilitate sumele calculate ca impozit pe venit, CAS, CASS sau accesorii (penalităţi de întârziere), după reîncadrarea diurnei acordate într-un interval de 3-5 ani înainte de control ca venituri de natură salarială. De asemenea, se cer detalii despre înregistrarea contabilă a acestor sume şi după acordarea amnistiei fiscale din 2022.
Scopul este de a verifica dacă datoriile anulate prin amnistia fiscală au fost ulterior înregistrate ca venituri, aşa cum prevede legislaţia, şi dacă s-au plătit impozite pe aceste sume.
Din datele pe care le avem, firmele care ne-au semnalat controlul ANAF sunt toate microîntreprinderi, cu impozit pe venit de 1% la data primirii deciziei de impunere pe sumele plătite şoferilor ca diurne. Deci, indiferent dacă au înregistrat sau nu sumele impuse de ANAF, acestea nu au diminuat baza de impozitare câtă vreme impozitul pe venit se plăteşte la cifra de afaceri, fără vreo legătură cu cheltuielile companiei.
Şi chiar şi în cazul firmelor plătitoare de impozit pe profit, cheltuiala cu sumele provenite dintr-o decizie de impunere a ANAF este nedeductibilă şi, ca atare, nu ar fi produs, nici în acest caz, vreun impact în micşorarea bazei de impozitare.
Deci, în ambele cazuri – deşi în prezent cunoaştem doar microîntreprinderi în curs de verificare – constituirea ca venit a sumelor anulate la plată prin amnistie fiscală şi datorarea de impozit pe venit sau pe profit pe aceste sume reprezintă o acţiune punitivă incorectă.
„In fapt actualele controalele fiscale se bazează pe o ficțiune in sensul in care, din punct de vedere contabil, anularea unei cheltuieli, in contrapartidă generează un venit, venit pe care inspectorii fiscali îl consideră impozabil”, este de părere Avocatul Aurelian Opre.
„Diferența dintre realitatea fiscală si ficțiunea pe care dorește să o impoziteze fiscul consta in faptul că în cazul microîntreprinderilor Codul fiscal (art. 51) se raporteze la veniturile realizate, or aici nu vorbim de un venit realizat, ci, inițial, de o cheltuiala generată tot de fisc (prin actele de control) pentru care mai apoi s-a dispus anulare, anulare care in opinia sa generează un venit impozabil doar pentru simplu fapt că normele contabile califica ca venit anularea unei cheltuieli, in final ne întrebăm din perspectiva realității imediate, care cheltuială ? și care venit ?,”
Avocatul Aurelian Opre crede că argumentul anterior are suport în dispozițiile Codului fiscal (art. 11), dispoziții care instituie ”principiul prevalentei fondului asupra formei” si care in esență stabilesc că ceea ce contează în analiza regimului fiscal aplicabil unei operațiuni economice este realitatea operațiunii (conținutul său economic), nu forma sa (aparenţa sub care se relevă).
De altfel, nu întâmplător, specialiștii in drept fiscal recunosc normele fiscale de la art. 11 din Codul fiscal ca fiind ”reguli de evitare a abuzului de drept” si care permit organului fiscal sa nu ia in considerare o tranzacție care are caracter artificial; specialiștii din domeniul contabil vor recunoaște acest principiu (această situație) sub forma ”principiului prevalenței economicului asupra juridicului” (a se vedea Reglementările contabile Anexa la Ordinul MFP nr. 1802/2014) si care in mod similar stabilesc faptul că, ”atunci când există diferențe între fondul sau natura economică a unei operațiuni sau tranzacții și forma sa juridică, entitatea va înregistra în contabilitate aceste operațiuni, cu respectarea fondului economic al acestora”.
Or, in situația de față, in care fiscul a generat o cheltuiala (prin actele de control) si pe care acum o recalifică ca fiind venit impozabil (doar ca efect al anularii deciziilor de impunere) vorbim tocmai de acest caracter ”artificial” (lipsa caracterului economic) al venitului pe care doresc sa îl impoziteze, construcția si raționamentul organului fiscal din actualele controale/ decizii de impunere este unul artificial si cu un singur scop, sa justifice temeinicia si legalitatea impunerii pe care o realizează acum in 2025.
„Fără a intra prea mult in culisele acestui nou val de controale fiscale”, mai spune Av. Aurelian Opre, „este necesar sa reamintim inca doua aspecte relevante. Dintr-o altă perspectiva acesta noua abordare a organelor fiscale tinde sa invalideze un alt principiul sacrosant al fiscalității, respectiv faptul că o ”cheltuială nedeductibilă” întotdeauna va genera un ”venit neimpozabil”. Dacă acceptăm că in cazul microîntreprinderilor nu avem o astfel de reglementare (cum exista explicit in Codul fiscal pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit) ajungem ad absurdum la concluzia că ori de câte ori un contribuabil microîntreprindere va fi controlat de fisc care va emite o decizie de impunere pentru diferențe de taxe si impozite, anularea ulterioara a acestora de către instanța de judecată va genera (prin simplu fapt al desființării actului administrativ) un venit impozabil, fără sa conteze faptul că cheltuiala nu există, pe cale de consecință nici venitul efectiv realizat si care să poată fi impozitat.”
Ar mai fi de precizat faptul că principiile generale ale dreptului interzic categoric discriminarea de tratament intre persoane aflate in situații similare; inclusiv Codul fiscal la art. 3 reglementează ”neutralitatea măsurilor fiscale în raport de diferitele categorii de investitori si capitaluri (…) asigurată prin nivelul impunerii de condiții egale intre investitori…”.
„Astfel”, atrage atenţia Av. Aurelian Opre, „actualele controale fiscale vizează modul în care au fost contabilizate de către transportatori anularea obligațiilor fiscale prin amnistia fiscala din 2022 (Lg. 72/2022), când plățile de diurna către șoferi au fost recalificate ca venituri de natura salarială impozabile, fiind astfel evident ca vorbim de contribuabili aflați in situații similare. Pe cale de consecința, dacă urmărim dispozițiile art. I din Lg. 72/2022 constatăm că avem contribuabili (microîntreprinderi) cărora le-au fost emise decizii de impunere [al. (1)] si care acum se găsesc in situata de a avea un ”venit impozabil” ca efect direct al amnistiei si contribuabili (din aceiași categorie) care au fost controlati dar cărora nu li s-a mai emis decizie de impunere [al. (2)] si care doar pentru simplu fapt ca procedura de control nu a ajuns să se finalizeze cu o decizie de impunere, acum nu au un venit impozabil.”
Aurelian Opre susţine că avem de-a face, categoric, cu o situaţie de discriminare, fără sa mai fie nevoie sa analizăm situația transportatorilor plătitori de impozit pe profit, în cazul cărora diferența de impozit din decizia de impunere este reglementată de Codul fiscal ca o cheltuiala nedeductibila, deci amnistia le-a generat un venit neimpozabil.
„În oricare situație vă găsiți si din orice perspectivă priviți noile controale fiscale, credem ca suntem in fața unei situații nu doar inechitabile ci si nelegale, astfel ca rămânem cu nădejdea că situația din 2015, reeditată in 2022, nu se va repeta si în 2025”, a concluzionat Av. Opre.
Pentru a ne face o imagine cât mai aproape de realitate a efectelor acestei inițiative a ANAF la 3 ani de la amnistia fiscală, îî rugăm pe toți cei care cunosc astfel de cazuri să ni le semnaleze pe adresa redacției revistei Tranzit (office@traficmedia.ro) sau a av. Aurelian Opre (aurelian@opre.ro).
