Federal Maritime Commission a emis, pe 24 aprilie anul acesta, o decizie inițială în dosarul deschis de masa credală a Bed Bath & Beyond împotriva OOCL, prin care compania este obligată să plătească despăgubiri de 45.600.599,25 dolari, plus dobândă calculată de la 1 iunie 2021. Hotărârea a fost semnată de chief administrative law judge Erin M. Wirth și rămâne, deocamdată, într-o fază preliminară: în lipsa unei revizuiri de către Comisie, ea poate deveni decizia FMC, iar părțile au la dispoziție 22 de zile pentru a formula excepții.
Procedura a început pe 27 aprilie 2023, când FMC a înregistrat plângerea formulată de Bed Bath & Beyond, între timp redenumită 20230930-DK-Butterfly-1. În decizia sa, judecătoarea arată că reclamanta a acuzat OOCL de cinci încălcări: practici nerezonabile privind nerespectarea angajamentelor de serviciu, practici nerezonabile privind detention și demurrage, serviciu neconform cu contractul, represalii și refuz de a trata. Miezul cazului a fost însă relația dintre contractele de servicii și alocarea efectivă a spațiului într-o perioadă în care tarifele spot explodaseră.
Judecătoarea a reținut că OOCL nu a făcut un efort de bună-credință pentru a pune la dispoziție capacitatea promisă.
În motivare, Erin Wirth afirmă explicit că OOCL „nu a făcut un efort de bună-credință” pentru a pune la dispoziția Bed Bath & Beyond spațiul promis prin contractele de servicii. Potrivit deciziei, operatorul nu a urmărit în mod rezonabil cererile de booking și disponibilitatea spațiului și, în același timp, a încurajat clientul să accepte suprataxe și tarife premium pentru a obține acces la capacitate. Pe această bază, instanța administrativă a admis capetele privind practicile nerezonabile, serviciul neconform cu contractul, represaliile și refuzul de a trata.
Decizia trasează totuși o limită clară: FMC nu a constatat o încălcare în ceea ce privește pretențiile legate de detention și demurrage. Judecătoarea a arătat că Bed Bath & Beyond nu a reușit să demonstreze suficient, la nivel de transport individual, că respectivele taxe au fost nerezonabile și că ele au fost cauza directă a pierderilor reclamate. În plus, deși au fost admise și capetele privind serviciul neconform și refuzul de a trata, nu au fost acordate despăgubiri suplimentare distincte pentru acestea, suma finală fiind legată de nerespectarea inițială a angajamentelor de spațiu și preț, precum și de componenta de represalii.
Cazul mută centrul discuției de la simpla neexecutare contractuală la obligațiile impuse de Shipping Act.
OOCL a susținut în apărare că litigiul ar trebui tratat drept un conflict contractual de drept privat, în afara competenței FMC. Judecătoarea a respins această abordare și a reținut că speța privește chestiuni statutare mai largi, reglementate de Shipping Act, inclusiv practici nerezonabile, represalii și refuzul de a trata. În această logică, nealocarea spațiului promis nu este analizată doar ca o eventuală încălcare a unui contract comercial, ci ca un comportament care poate intra direct sub incidența dreptului maritim federal american.
Chiar dacă hotărârea nu este încă definitivă, ea arată deja ce va conta mai mult în viitoarele negocieri dintre transportatori și clienți: angajamente minime de capacitate mai clar formulate, clauze mai precise privind prioritizarea spațiului în perioade de congestie și o documentare mult mai riguroasă a rezervărilor, anulărilor și refuzurilor. Aceasta este o inferență care rezultă din faptul că FMC a sancționat lipsa de bună-credință în alocarea spațiului și caracterul represiv al unor conduite, dar nu a extins automat răspunderea și asupra tuturor taxelor accesorii din perioada pandemiei.
