AdAdvertisement
Ad
Ad
Ad
Ad
AdAdvertisement
AdAdvertisement
Ad
Ad

Pachetul Mobilitate 1: Trei acțiuni în anulare parțială depuse de România. Care sunt argumentele în fața Curții Europene de Justiție

Pe data de 23 octombrie 2020, România a atacat Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene la Curtea Europeană de Justiție. Anunțurile privind acțiunile în anularea dispozițiilor cuprinse în Pachetul Mobilitate 1 au fost publicate ieri, 18 ianuarie, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Cum motivează România acțiunile sale!

Prin cauzele C-546/20, C-547-20 și C-548/20, acţiuni introduse la data de 23 octombrie 2020, de România împotriva Parlamentului European și Consiliului UE, țara noastră încearcă să modifice anumite dispoziții ale Pachetului Mobilitate 1. Este vorba despre:

  • anularea parțială a Regulamentul (UE) 2020/1054, în ceea ce privește:
  • articolul 1 punctul 6 litera (c), de modificare a articolului 8 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006, și
  • articolul 1 punctul 6 litera (d), de modificare a articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 prin introducerea unui nou alineat (8a);
  • obligarea Parlamentului și Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
  •  articolul 1 punctul 3, de modificare a articolului 5 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009, și—articolul 2 punctul 4 literele (a), (b), (c), de modificare a articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 prin introducerea alineatului (2a), modificarea alineatului (3) și introducerea alineatului (4a);în subsidiar, numai în eventualitatea în care Curtea ar considera că aceste dispoziții sunt indisolubil legate de alte prevederi ale Regulamentului (UE) 2020/1055 sau privesc esența acestui act, să anuleze în totalitate respectivul act legislativ UE;
  • obligarea Parlamentului și Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
  • să anuleze parțial Directiva (UE) 2020/1057, în ceea ce privește articolul 1 alineatele (3)-(6);
  • obligarea Parlamentului și Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

În esență, articolele și prevederile menționate de România în deciziile de contestare vizează :

  • interzicerea perioadei de odihnă săptămânală (45h) în cabină;
  • obligația conducătorilor auto de a se întoarce la 4 săptămâni în statul unde întreprinderea își are sediul sau la locul lor de reședință;
  • obligația întreprinderii de a asigura întoarcerea vehiculelor o dată la 8 săptămâni la unul din centrele operaționale;
  • limitările suplimentare la efectuarea operațiunilor de cabotaj;
  • normele specifice privind detașarea conducătorilor auto.

Motivele României:

  • încălcarea principiului proporționalității, prevăzut la articolul 5 alineatul (4) TUE;
  • restricționarea nejustificată a dreptului de stabilire, prevăzut la articolul 49 TFUE;
  • încălcarea principiului nediscriminării pe criteriul naționalității, prevăzut la articolul 18 TFUE.

Articole similare

Ad