Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad

Peste 5.000 de companii din România vor trebui să întocmească în 2025-2026 rapoarte de durabilitate. Ce implică noile cerințe?

Durabilitatea a devenit unul dintre principiile de bază în dezvoltarea economiilor și societăților, influențând modul în care acestea își planifică viitorul, potrivit articolului de opinie realizat de Corina Dimitriu, Partener Audit, și Oana Nicula, Director Audit, Deloitte România. La nivelul Uniunii Europene, Green Deal oferă o platformă esențială de colaborare între state, susținut de inițiative, așa cum Fit for 55 și recenta directivă privind raportarea corporativă în materie de sustenabilitate (Corporate Sustainability Reporting Directive – CSRD). Aceste măsuri urmăresc implementarea coerentă și unitară a obiectivelor de sustenabilitate care afectează circa 50.000 de companii din spațiul comunitar.

CSRD a fost transpusă la nivel local prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 85/2024, Norma ASF nr. 4/2024 și Ordinul BNR nr. 1/2024. Aceste reglementări impun societăților comerciale listate, cu peste 500 de angajați, să pregătească rapoarte de durabilitate începând cu anul încheiat la 31 decembrie 2024. În 2025, obligația se extinde la companiile care îndeplinesc două din trei criterii: active de cel puțin 25 milioane lei, cifră de afaceri de minim 50 de milioane lei sau peste 50 de angajați. Societățile care aplică Norma ASF și Ordinul BNR urmăresc criteriile incluse în aceste reglementări. Se estimează că aproximativ 5.300 de companii din România vor fi afectate, necesitând un efort semnificativ de conformare într-un termen scurt.

Raportarea privind durabilitatea acoperă aspecte legate de mediu, sociale și de guvernanță. În ceea ce privește mediul, companiile trebuie să raporteze în conformitate cu cele șase obiective ale taxonomiei UE, incluzând schimbările climatice, poluarea, resursele de apă și marine, biodiversitatea, ecosistemele și economia circulară. La nivel social, raportarea vizează egalitatea de șanse, condițiile de muncă și respectarea drepturilor omului. În guvernanță, cerințele de raportare includ compoziția și rolul organelor de guvernanță, controale interne și sisteme de management al riscului, etica în afaceri și cultura corporativă etc. Raportul de durabilitate va face parte din situațiile financiare, verificate de un auditor independent care va emite o opinie de asigurare limitată.

Legislația permite exceptări de la întocmirea de raportare privind durabilitatea pentru filialele ale căror date sunt incluse în raportul consolidat al societății-mamă. Această scutire se aplică dacă raportul administratorilor filialei includ informații, precum denumirea și sediul societății-mamă, linkuri către raportul consolidat și opinia de asigurare limitată aferentă, respectiv și mențiunea că filiala este exceptată de la obligațiile de raportare.

Informațiile din raportul de durabilitate nu se concentrează doar pe compania care raportează, ci și pe întregul său lanț valoric, ceea ce impune un efort semnificativ de colectare a datelor. Dacă anumite informații nu sunt disponibile, societățile pot furniza detalii despre eforturile de obținere a acestora și planurile viitoare de colectare. În primii trei ani de aplicare, acest tip de raportare va permite astfel de justificări. În ansamblu, raportarea durabilității devine tot mai importantă în mediul de afaceri local și european, implicând resursele financiare și angajamentul din partea conducerii. Aceasta va influența investitorii, clienții și colaboratorii, având un impact major asupra ecosistemului corporativ.

Articole similare

Ad