Rezultatele financiare ale marilor transportatori europeni au arătat că profitabilitatea diviziilor de transport rutier s-a deteriorat constant în ultimii ani. În paralel, numeroși operatori mici și mijlocii au fost nevoiți să își reducă activitatea sau să intre în insolvență.
Datele din Franța, Germania și Polonia indică o creștere a numărului de falimente în sectorul transporturilor, fenomen amplificat de șocul generat de costurile combustibilului.
Fiecare transportator care își încetează activitatea înseamnă mai puține camioane disponibile pentru clienți. Pe lângă vehiculele retrase din exploatare, dispar și rețelele de subcontractori, șoferii și capacitatea operațională asociată acestora.
Potrivit analiștilor, indicele european al capacității de transport se află în prezent cu aproximativ șapte puncte sub nivelul de anul trecut, iar tendința de scădere continuă.
Criza din Hormuz nu a făcut decât să accelereze o problemă existentă și anume amânarea investițiilor în flote noi și dispariția unor operatori deja vulnerabili financiar. Potrivit specialiștilor din industrie, reducerea costurilor cu motorina va oferi un sprijin important transportatorilor, însă nu va rezolva problemele structurale ale pieței europene.
Chiar dacă Strâmtoarea Hormuz se redeschide și fluxurile energetice revin treptat la normal, transportul rutier european continuă să se confrunte cu un deficit de capacitate, cu lipsa forței de muncă și cu presiuni financiare semnificative. Pentru expeditori și managerii de logistică, acest lucru înseamnă că tarifele de transport vor rămâne la niveluri ridicate și în lunile următoare, chiar dacă prețul combustibilului va continua să scadă.
În ultimele luni, armatorii și operatorii logistici au fost nevoiți să își reorganizeze complet rețelele de transport, să redirecționeze nave și să modifice programele de operare. În plus, costurile de asigurare pentru navigația în zonă au crescut considerabil și ar putea rămâne la niveluri ridicate chiar și după redeschiderea oficială a rutei.
Mai multe analize din industrie estimează că eliminarea blocajelor din porturi, repoziționarea navelor și reechilibrarea fluxurilor logistice ar putea dura între câteva luni și aproape un an. Traficul acumulat în ultimele luni se va revărsa către marile hub-uri de transbordare din Asia și Orientul Mijlociu. Porturi precum Jebel Ali, Colombo, Singapore sau Tanjung Pelepas funcționează deja aproape de capacitatea maximă după ce au absorbit fluxurile redirecționate în perioada blocadei. Odată cu revenirea navelor, aceste terminale riscă să se confrunte cu noi perioade de congestionare. Estimările actuale indică faptul că eliminarea acestor blocaje secundare ar putea dura între trei și patru luni.
Un alt aspect urmărit cu atenție de industria maritimă este viitorul regim de tranzit prin Hormuz. Acordul prevede o perioadă de 60 de zile în care navele comerciale vor putea circula fără taxe suplimentare. În acest interval, Iranul și statele din Golf trebuie să negocieze un nou mecanism de administrare a traficului maritim. Analiștii nu exclud posibilitatea introducerii unor taxe de tranzit după expirarea acestei perioade, ceea ce ar putea influența costurile transportului maritim și ale comerțului internațional.
Specialiștii sunt de acord că redeschiderea strâmtorii reprezintă doar primul pas către normalizare. Chiar dacă primele îmbunătățiri ar putea fi vizibile în următoarele trei până la cinci luni, revenirea completă la nivelurile de dinaintea crizei ar putea necesita între nouă luni și un an.
**Sursă foto: Tranzit AI
