Institutul European de Transport Rutier a organizat o dezbatere online dedicată crizei de șoferi profesioniști, în cadrul căreia vorbitorii au reamintit cât de neatractivă a devenit în ultimii ani această meserie, bazându-se inclusiv pe cel mai recent raport referitor la salarizarea și la satisfacția conducătorilor auto din Polonia, realizat de Truckers Life Foundation, și pe sondaje făcute de IRU în mai multe țări.
Moderatorul webinarului, Michał Pakulniewicz, analist în transporturi la Institutul European de Transport Rutier, a deschis discuția cu ceea ce el a numit „paradoxul satisfacției șoferilor“, care constă în faptul că, pe de o parte, peste 60% din cei aproape 800 de șoferi polonezi care au participat la sondaj își iubesc meseria, dar, pe de altă parte, 64% nu ar recomanda-o unui membru al familiei sau cuiva care intră pe piața muncii, iar 54% se gândesc, des sau măcar din când în când, să renunțe la ea.
„Eu nu văd un paradox în faptul că șoferii își iubesc meseria, dar nu o recomandă altora sau vor chiar să renunțe la ea“, subliniază Magdalena Szaroleta, director general MCG Logistic, una dintre principalele companii de transport și logistică din Polonia. „Este o dovadă a faptului că se bucură să conducă, ceea ce este bine, și că apreciază independența și responsabilitatea pe care le presupune această profesie, dar că problema reală nu este locul de muncă în sine, nici măcar salariul, ci condițiile, programul, care ar fi bine să fie mai predictibil, planificarea, informațiile despre curse pe care ar vrea să le primească din timp, infrastructura și camioanele pe care le conduc, respectul din partea personalului de la birou și al clienților și echilibrul sănătos între viața personală și muncă. Deci, dacă vrem ca generația tânără să aleagă această profesie, salariul mare nu este suficient, ci trebuie atenție la mai multe detalii.“
Florence Le Guyader, specialist în Cercetarea Transportului Rutier în cadrul IRU, a prezentat un studiu realizat de IRU cu participarea unor șoferi de camion din Franța, Marea Britanie și Olanda, care are concluzii similare cu cel al Truckers Life Foundation. Prima este că motivația lor principală pentru a lucra în domeniu nu este salariul (acesta este pe locul al patrulea și a fost numit doar de 5% dintre respondenți), ci libertatea și autonomia, menționate de peste 40%, plăcerea de a conduce (33%) și faptul că au posibilitatea de a descoperi locuri noi.
Studiul IRU mai arată că printre cele mai mari dificultăți în atragerea de șoferi se numără condițiile de muncă solicitante și atitudinile generațiilor mai tinere în ceea ce privește echilibrul între muncă și viața personală – chiar posibilitatea de a fi acasă în fiecare zi. În țările occidentale și în Australia – pentru că la webinar au asistat și specialiști de acolo – această atitudine este mai vizibilă decât în Polonia și a apărut mai ales după pandemia de Covid-19.
Tove Dahlberg, responsabilă de politici pentru transportul rutier în cadrul Federației Europene a Lucrătorilor din Transport (ETF), care reprezintă circa 200 de sindicate din 38 de țări europene, adică acoperă circa cinci milioane de lucrători, și monitorizează condițiile de muncă, situațiile de malpraxis, plata șoferilor ș.a., crede că aceștia și-ar dori în primul rând un program predictibil: să știe când pot lua pauză și când ajung acasă. „Deci faptul că poți fi pe drum săptămâni întregi este unul dintre principalele motive pentru care transportul nu este atractiv, conform declarațiilor șoferilor pe care îi reprezentăm. Dar, contrar a ceea ce au spus ceilalți vorbitori, este important și salariul, deoarece acesta e diferit de la o țară la alta. În Danemarca, de exemplu, șoferii de camion câștigă 28 de euro/oră și ajung în fiecare seară acasă, deoarece sunt angajați la firme locale, iar țara este mică. Ceea ce atrage tinerii și permite păstrarea angajaților.“
Francisco García, CEO al companiei spaniole de logistică Exportcargo, declară că pentru șoferii extracomunitari salariul este cel mai important factor la angajare, deoarece ei vin în Europa tocmai pentru a-și îmbunătăți viața și situația financiară. Deci firmele care plătesc cel mai bine îi atrag pe cei mai mulți. Pentru europenii cu experiență însă este exact invers: ei vor mai puțin stres, dispeceri respectuoși, camioane bune, planificare și mult timp petrecut acasă. Și chiar își schimbă angajatorul pentru un mediu de lucru mai bun, nu pentru un salariu mai mare.
Magdalena Szaroleta crede că salariul este important la angajare și trebuie să fie comparabil cu nivelul pieței, dar ulterior, pentru a păstra șoferii, contează cum sunt tratați: experiența lor zilnică, rezolvarea rapidă a problemelor, comunicarea bună – astfel încât ei să aibă informații clare, acces rapid la dispeceri, suport imediat când se întâmplă ceva cu vehiculele sau cu timpii la încărcare/descărcare – și colaborarea la nivelul întregii organizații.
