Amenzile primite de la CNADNR si ISCTR au reprezentat intotdeauna o povara uriasa pe umerii transportatorilor de la noi si din cauza valorilor prea mari comparativ cu abaterile comise – intre timp ele s-au diminuat, dar nu semnificativ – si din cauza faptului ca, in timp ce ei erau urmariti cu inversunare de autoritatile de control si in interiorul granitelor tarii, si in afara lor, camioanele straine treceau prin Romania ca prin branza – ceea ce denatureaza cadrul concurential – dar si din cauza ca de ani buni tarifele sunt doar cu putin peste costuri si profitul nu mai vine nici din volume, nici din calitate ori din implicarea in transport specializat sau chiar in activitati conexe, ci mai ales din masurile luate pentru reducerea costurilor.
 

Care sunt abaterile cel mai des amendate de CNADNR si ISCTR, pentru care dintre ele se anuleaza in instanta cele mai multe procese verbale si care sunt abordarile pe care le au transportatorii fata de sanctiunile primite, dar si instantele de judecata, am aflat stand de vorba atat cu managerii unor firme de profil, cat si cu avocatul George Iacob-Anca.

Asa cum arata acesta, contestarea proceselor verbale in transporturi este o activitate destul de raspandita printre avocati, „dar in afara de implicatiile pur juridice ale unei contestatii – daca s-a respectat Ordonanta 2 cu privire la regimul contraventiilor – putini inteleg implicatiile legislatiei specifice transporturilor. Iar instantele au nevoie si ele de specialisti in domeniu si nu-i au la indemana, asa ca nu observa «cheia».“
Reamintim ca amenzile acordate de CNADNR sunt mai ales pentru depasirea sarcinii totale si/sau pe axe, in special pe axa a doua, iar cele primite de la ISCTR sunt pentru timpii de condus – cele mai multe pentru lipsa diagramelor pe ultimele 28 de zile – anvelope uzate sau, mai nou, lipsa placutelor cu masele si dimensiunile ansamblului.

Axa a doua da cele mai mari batai de cap
„Pentru depasirea greutatii am avut multe procese si din fericire le-am castigat“, arata avocatul George Iacob-Anca.
In acest caz trebuie subliniat faptul ca, desi obligatia de a aseza marfa in camion este a transportatorului, el nu poate sti greutatile coletelor la fel de bine ca beneficiarul si deci nu poate stabili daca depaseste sau nu greutatea, astfel ca de multe ori primeste amenzi pentru suprasarcina, dar nu este vinovat. „Raspunderea la incarcare este o problema mai ampla. Transportatorul raspunde pentru greutate, astfel ca trebuie sa participe, dar in practica asta nu se intampla. Expeditorul, pe de alta parte, poate sti ce greutate are marfa si cat urmeaza sa incarce si trebuie sa comunice asta soferului, care sa-l anunte pe reprezentantul firmei de transport.“
In unele cazuri, soferul nici nu participa la incarcare si, daca pentru inspectorii de control asta nu conteaza, unele instante tin cont de faptul ca el nu a putut spune cum sa se distribuie marfa. In ceea ce priveste clientul care a facut incarcarea, e foarte greu de chemat in instanta …