Autoritatea de Sistem Portuar al Mării Siciliei Occidentale cere exceptarea legăturilor maritime cu insulele mari de la aplicarea ETS și prelungirea derogării pentru insulele mici. Solicitarea vine după un studiu care estimează costuri suplimentare importante pentru rutele maritime ale Siciliei, într-un moment în care Uniunea Europeană se pregătește să revizuiască directiva privind sistemul de comercializare a certificatelor de emisii.
Potrivit studiului comandat de autoritatea portuară și realizat de TiM10, cu supervizarea științifică a profesorului Giovanni Satta, impactul ETS poate ajunge la aproape 20 de milioane de euro pe an pe ruta Genova–Palermo, la peste 11 milioane de euro pe an pe Napoli–Palermo și la mai mult de un milion de euro pe ruta Porto Empedocle–Lampedusa, dacă derogarea aplicabilă insulelor mici nu va fi prelungită.
ETS adaugă un cost direct pe legăturile maritime ale Siciliei
Includerea transportului maritim în sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii înseamnă că operatorii navelor trebuie să cumpere certificate pentru o parte din emisiile generate. Pentru cursele între porturi europene, cum sunt legăturile dintre Sicilia și Italia continentală, obligația acoperă integral emisiile vizate de sistem.
Pentru Sicilia, efectul este mai sensibil decât pentru alte regiuni, deoarece transportul maritim nu este doar o opțiune comercială. Pentru persoane, mărfuri, vehicule și aprovizionarea insulei, legătura pe mare este o componentă structurală a accesului la continent.
De aceea, studiul nu tratează ETS doar ca pe o taxă suplimentară pentru armatori, ci ca pe un factor care poate accentua costul insularității. Dacă operatorii transferă costurile către tarife, impactul se poate vedea în prețul biletelor, în costul transportului de marfă și în competitivitatea economică a regiunii.
Rutele Genova–Palermo și Napoli–Palermo sunt cele mai expuse
Cele mai mari costuri estimate apar pe relațiile cu distanțe maritime importante și cu volume relevante de trafic. Ruta Genova–Palermo ar putea suporta aproape 20 de milioane de euro pe an costuri suplimentare generate de ETS, în timp ce Napoli–Palermo ar depăși 11 milioane de euro.
Aceste sume sunt importante pentru că se adaugă unui model operațional deja costisitor. Feriboturile și navele ro-pax au consumuri ridicate, operează pe distanțe lungi și trebuie să asigure continuitate pentru pasageri, vehicule și mărfuri. Într-un astfel de context, orice cost suplimentar de combustibil sau carbon poate influența rapid tarifele și deciziile de investiții.
Studiul analizează și ruta Porto Empedocle–Lampedusa, unde impactul estimat depășește un milion de euro pe an în lipsa prelungirii derogării pentru insulele mici. Suma este mai mică decât pe rutele principale, dar efectul poate fi mai greu de absorbit, deoarece alternativele de transport sunt mult mai limitate.
Transportul maritim este adesea singura legătură reală pentru persoane, bunuri, servicii esențiale și activități economice. O creștere a costurilor poate afecta nu doar turismul, ci și aprovizionarea, accesul la servicii medicale, deplasările pentru studii sau muncă și continuitatea teritorială.
În prezent, legislația europeană prevede derogări temporare pentru anumite legături cu insule mici, în condiții stricte. ASP Sicilia Occidentale cere ca această logică să fie menținută și extinsă, pentru ca tranziția energetică să nu afecteze disproporționat comunitățile insulare.
Propunerea principală a ASP Sicilia Occidentale este exceptarea legăturilor cu insulele mari de la aplicarea ETS. În plus, autoritatea cere prelungirea până în 2032 a derogării existente pentru insulele mici.
Argumentul este că Sicilia nu poate fi tratată identic cu regiunile continentale, deoarece dependența de transportul maritim este structurală. Feribotul nu este doar o alegere de mobilitate, ci o condiție pentru conectarea economică și socială cu restul țării.
Dezbatere este una mai amplă: cum poate fi aplicată politica de decarbonizare fără a crea costuri disproporționate pentru regiunile periferice, insulare sau ultraperiferice.
Costurile ETS pot reduce capacitatea de investiție a armatorilor
Unul dintre cele mai importante puncte ale studiului privește investițiile în flote mai curate. Potrivit analizei, costurile ETS pot absorbi anual, în funcție de rută, până la 11% din valoarea unei nave noi cu emisii reduse.
Această observație arată un posibil efect paradoxal. ETS este conceput pentru a stimula reducerea emisiilor și investițiile în tehnologii mai curate. Dar dacă obligația de plată reduce resursele disponibile ale armatorilor, aceștia pot amâna tocmai investițiile în nave noi, combustibili alternativi și modernizări energetice.
Tranziția nu depinde doar de presiunea de reglementare. Ea depinde și de capacitatea financiară a operatorilor de a cumpăra nave noi, de disponibilitatea combustibililor alternativi, de infrastructura portuară și de stabilitatea cadrului de sprijin.
Studiul arată că utilizarea GNL poate reduce impactul ETS, dar nu elimină principalele consecințe economice. Această concluzie este importantă deoarece multe companii au investit în ultimii ani în nave alimentate cu GNL ca soluție de tranziție.
GNL poate aduce reduceri de emisii față de combustibilii marini convenționali, dar nu este o soluție cu emisii zero. În plus, cadrul ETS se extinde treptat și asupra altor gaze cu efect de seră, ceea ce crește presiunea asupra tuturor combustibililor fosili, inclusiv asupra celor considerați tehnologii de tranziție.
Investițiile făcute în tehnologii mai curate pot reduce costurile ETS, dar nu garantează eliminarea lor. De aceea, sectorul cere nu doar reguli, ci și predictibilitate pe termen lung.
Tardino invocă dreptul la mobilitate și continuitatea teritorială.
Annalisa Tardino, președinta Autorității de Sistem Portuar al Mării Siciliei Occidentale, susține că actuala aplicare a ETS poate crea un cost suplimentar care se va răsfrânge asupra cetățenilor, familiilor și companiilor. În opinia sa, efectul va fi mai dur pentru rezidenți și pentru deplasările legate de muncă, studii și sănătate.
Argumentul are o componentă socială clară. Dacă tarifele maritime cresc, impactul nu va fi resimțit doar de operatorii economici, ci și de locuitorii care depind de aceste conexiuni. Pentru o insulă, accesibilitatea nu este doar o problemă de piață, ci și una de coeziune teritorială.
De aceea, studiul este prezentat ca o contribuție tehnică la procesul european de revizuire a directivei ETS. Autoritatea portuară vrea ca Bruxelles-ul să ia în calcul nu doar obiectivul climatic, ci și efectul economic și social asupra insulelor.
Dezbaterea vine înaintea revizuirii directivei ETS.
Momentul publicării studiului nu este întâmplător. Propunerea de revizuire a directivei ETS era așteptată la jumătatea lunii iulie 2026, iar ASP Sicilia Occidentale încearcă să introducă în dezbaterea europeană tema costului insularității.
Pentru Sicilia, miza este ca regulile europene să facă diferența între transportul maritim comercial obișnuit și legăturile care asigură continuitatea teritorială. Dacă un ferry este singura alternativă practică la avion pentru o parte a populației sau pentru anumite fluxuri de marfă, aplicarea uniformă a costului carbonului poate produce efecte economice mai mari decât în alte zone.
Aceasta nu înseamnă că transportul maritim insular ar trebui să fie scutit de decarbonizare. Înseamnă că tranziția trebuie însoțită de mecanisme care să evite penalizarea excesivă a teritoriilor dependente de mare.
Europa trebuie să echilibreze clima și accesibilitatea.
Cazul Siciliei arată una dintre dificultățile majore ale politicilor climatice europene: aceeași regulă poate produce efecte diferite în funcție de geografie. Pentru o regiune continentală, un cost suplimentar în transportul maritim poate fi absorbit sau înlocuit parțial prin alte moduri de transport. Pentru o insulă, alternativa este mult mai limitată.
Astfel, excepțiile și derogările nu trebuie privite doar ca facilități locale, ci ca instrumente de echilibrare a politicii publice. Dacă obiectivul este reducerea emisiilor, atunci fondurile și regulile trebuie să susțină investițiile în nave mai curate, nu să reducă posibilitatea operatorilor de a le finanța.
Pentru Uniunea Europeană, provocarea este să păstreze semnalul de preț al carbonului, dar să evite situațiile în care acesta se transformă într-un cost social disproporționat pentru zonele insulare.
Dacă armatorii transferă costurile ETS către clienți, efectul se poate vedea în tarifele pentru pasageri, vehicule și marfă. Pentru transportatorii rutieri care folosesc feriboturile spre Sicilia, orice creștere a costului de traversare intră în calculul final al cursei.
Acest lucru poate afecta competitivitatea mărfurilor care pleacă din Sicilia sau ajung pe insulă. Produsele agricole, bunurile de consum, materialele industriale și mărfurile cu valoare redusă, dar volum mare, pot fi mai sensibile la creșterea costurilor logistice.
Într-o economie insulară, transportul nu este un cost marginal. El este parte a prețului final al aproape tuturor bunurilor și serviciilor. De aceea, ETS poate avea efecte care depășesc sectorul maritim.
Scutirea cerută nu închide discuția despre decarbonizare.
Solicitarea ASP Sicilia Occidentale nu înseamnă respingerea tranziției energetice. Autoritatea susține că aplicarea actuală a ETS riscă să reducă tocmai resursele necesare pentru investiții verzi. În această logică, scutirea sau derogarea ar trebui să fie însoțită de politici care să accelereze modernizarea flotelor și utilizarea tehnologiilor cu emisii reduse.
Pentru ca argumentul să fie convingător la nivel european, va conta modul în care eventualele scutiri ar fi legate de obligații de investiții, planuri de reducere a emisiilor sau utilizarea unor combustibili mai curați. Altfel, există riscul ca derogarea să fie percepută ca o amânare a tranziției.
Echilibrul ar putea fi găsit printr-un mecanism care protejează continuitatea teritorială, dar direcționează economiile rezultate către reînnoirea flotelor și infrastructura portuară pentru combustibili alternativi.
Sicilia cere ca insularitatea să fie tratată ca factor structural.
Studiul comandat de ASP Sicilia Occidentale pune în centrul discuției ideea că insularitatea nu este un detaliu geografic, ci un cost structural. Pentru Sicilia și insulele mici, conectivitatea depinde de mare, iar orice creștere de cost în transportul maritim are efecte directe asupra mobilității, economiei și coeziunii sociale.
Prin solicitarea de scutire pentru insulele mari și prelungire a derogării pentru insulele mici, autoritatea portuară încearcă să transforme această realitate într-un argument de politică europeană. Tranziția climatică trebuie să țină cont de diferențele teritoriale, altfel riscă să accentueze decalajele pe care politica de coeziune încearcă să le reducă.
Dezbaterea privind ETS pe rutele Siciliei nu este doar despre costul certificatelor de emisii. Este despre modul în care Europa aplică decarbonizarea în teritorii unde transportul maritim este esențial pentru viața economică și socială. Pentru Sicilia, întrebarea este dacă prețul carbonului va accelera tranziția flotelor sau va adăuga un nou strat la costul deja ridicat al insularității.
**Sursă foto: Tranzit AI
