Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad

#Soferi in linia intai: Blocati la lucru in Italia, pe termen nedeterminat

Intr-o perioada in care cei mai multi dintre noi am ajuns, sub amenintarea epidemiei de coronavirus, sa nu ne mai simtim in siguranta nici macar in intimitatea caselor noastre, exista oameni care isi pun interesul personal in urma celui social si colectiv, strabatand soselele din zonele rosii cu increderea lui Superman care poate invinge orice, inclusiv un virus microscopic. Pana acum aproape invizibili pentru majoritatea dintre noi – in masura in care nu eram in trafic si nu ne „impiedicam “ de ei in graba noastra spre nicaieri – soferii profesionisti au devenit deodata eroi indispensabili, care, dupa cum in sfarsit observam, fac tot ce le sta in putere sa ajunga marfurile in magazine, medicamentele in spitale si materiile prime in fabrici. Am stat de vorba cu unul dintre cei mai cunoscuti soferi din mediul virtual, cu peste 30.000 de urmaritori, Ilie Matei, „Omul soselelor“ care, in timpul unei livrari de noapte din nordul Italiei, a lasat garda neinfricarii jos, povestind ce inseamna de fapt sa fii in aceste vremuri sofer in Italia, ramas la lucru pe termen nedeterminat departe de familia din Romania.
 
In vreme ce multi dintre noi ne-am oprit activitatile si stam in case cu familiile mai aproape ca oricand, soferii trebuie sa fie in continuare pe sosea, in parcari care acum nu le mai ofera nici macar conditii minime de igiena sau de trai, la descarcari in depozite unde sunt priviti ca niste paria si unde nu pot cobori din camion nici macar ca sa se dezmorteasca, la incarcari cu mainile bine acoperite cu solutii dezinfectante sau in granitele unor tari inchise, fara apa si mancare. Este evident, daca am discuta cu sute dintre acestia, am afla sute de povesti nescrise in aceste vremuri dificile, fiecare cu temeri, renuntari, perioade mai bune si mai rele, cu masti sau nu, cu manusi sau nu. Pentru moment, ne oprim la o portavoce a lor, socotind ca cel mai bine se vede situatia din Italia, care acum a devenit intru totul o Zona Rosie, greu incercata.
 
Volumele au crescut. Soferii nu au ragaz sa se teama.
Ilie Matei lucreaza, alaturi de alti 150 de soferi romani, la o firma de transport frigorific din Italia, cu un parc de peste 600 de camioane. In momentul in care s-a declansat starea de urgenta in aceasta tara el era la munca, si numai cateva zile il mai desparteau de intoarcerea in tara, dupa circa 8 saptamani de lucru. Insa, impreuna cu un grup restrans, de 30-40 de soferi romani, a hotarat sa ramana in Italia, pana se va incheia situatia. „Nu ne-am dorit sa venim in Romania si sa ne expunem familiile si, mai ales, parintii, la virus“, a spus acesta, completand: „de obicei, dupa doua luni de lucru, mergeam doua saptamani acasa. Acum, ne sperie ideea ca nu stim cat va dura, insa nu ne exprimam. Incercam, pe cat se poate, sa ne sustinem unii pe ceilalti.“
Acesta subliniaza ca nu doreste sa isi ingrijoreze sotia si cei doi copii, care au inteles situatia, nepunand presiune sa se intoarca acasa cu orice pret. Mai mult, Ilie Matei spune ca nici macar nu are timpul necesar sa se teama, pentru ca, daca pana luna trecuta compania a lucrat la o capacitate de 60-70%, acum lucreaza in program complet, 100%. „Dat fiind faptul ca lucram pe dube frigorifice, de cand s-a declarat starea de urgenta, lucram la capacitate maxima. In plus, avem handicapul faptului ca multi colegi soferi au fost prinsi in Romania de situatia asta si nu se pot intoarce la munca. De cealalta parte, altii ar fi trebuit sa plece acasa, insa nu mai exista mijloace de transport disponibile (avion sau autocar) si nu toti au masinile proprii in Italia“, subliniaza Ilie Matei, explicand ca in Italia comunitatea de romani e imensa, inclusiv cea de soferi. „Circa 30% dintre soferii care lucreaza pe teritoriul Italiei sunt romani. Nu stiu cati dintre acestia s-au intors in tara. Mai degraba s-au intors cei care lucrau in turism sau sezonier, in agricultura, fara asigurare. Cei care au contracte in regula au ramas in Italia.“
In prezent, pe soselele italiene se afla doar vehiculele de marfa, rareori aparand si autoturisme. Daca in timpul zilei acestea circula doar in interiorul oraselor, noaptea lipsesc cu desavarsire. Nimeni nu are voie sa circule fara sa completeze o foaie justificatoare, iar amenda de nerespectare este de 300 de euro. Ca urmare, dupa cum spune Ilie Matei, Italia pustie pare a juca intr-un film cu zombi. „Volumele au crescut pentru ca cerinta de aprovizionare a fost mai mare sub imperiul panicii. In plus, in Italia se lucreaza pe sezoane. De exemplu, daca e sezon de salata, toata lumea incarca in sud si distribuie salata in toata Europa. Apoi vin capsunile, si tot asa. Singura luna in care aveam mai putin de lucru era ianuarie, pana la jumatatea lui februarie, insa recuperam in august, atunci cand toata Italia pleaca in vacante, dar si in noiembrie si decembrie.“
 
Lejeritatea regulilor de condus mai indulceste lipsa tigarilor
Toate aceste restrictii drastice impuse de autoritati au atras o serie de lipsuri si neplaceri pentru soferi. O parte dintre acestea au fost rezolvate intre timp, in urma protestelor lor si ale asociatiilor care ii reprezinta. „Tigarile se gasesc in continuare foarte greu. Mai mult, in perioada in care benzinariile erau inchise intre orele 6.00 p.m. si 6.00 a.m. nu puteam cumpara nimic, noi cei care lucram noaptea. De asemenea, nu aveam acces nici la dusuri sau toalete. Acum, o parte dintre aceste probleme s-a remediat, insa raman problemele cu dusurile pe care personalul din benzinarii nu ni le deschid, sub diferite motive“, a spus Ilie Matei, completand: „inainte, foloseam foarte mult dusurile de la clienti, insa acum multi nu ne mai lasa. Le-au inchis si pentru angajatii lor, din motive de siguranta. Acum avem acces gratuit la dusuri in zonele Autogrill, la fiecare 20 km de autostrada. Restaurantele din parcari sunt inchise, insa in benzinarii mai gasim paine sau cafea.“
In centrele comerciale au ramas deschise doar magazinele alimentare, chiar daca si-au redus si acestea programul de functionare. „Intelegem situatia si nu ne plangem. In zona de nord eram cinci persoane intr-un magazin, in vreme ce la Firenze am stat peste o ora ca sa intru in magazin, pentru ca lasau doar cate sase persoane sa intre, pe rand.“
Daca, inainte de perioada de inchidere a granitelor tarii, Ilie Matei a facut multe curse in Elvetia, la Chiasso, acum lucreaza numai pe intern, intre nordul si sudul Peninsulei. Cursele sunt in prezent absolvite de controale privind timpii de condus, adesea echipele mixte de carabinieri si politisti facilitand mai degraba trecerea camioanelor. „De doua saptamani, toata lumea se comporta foarte frumos cu noi. Avem prioritate. Putem sa nu respectam Regulamentul 561, dar nu e cazul, pentru ca daca nu ma incadrez eu preia imediat remorca un coleg“, a spus acesta, subliniind ca nu a auzit vreun sofer italian sau roman sa refuze curse. „Teoretic, au fost inchise circa zece localitati. Practic, au intrat acolo doar tirurile italiene, cu oameni echipati cu manusi si masti, care au stat in camion“, a punctat Ilie Matei, cu „nostalgia“ momentelor in care, cand lucra pentru firme romanesti, era oprit in controale numai din cauza numarului de inmatriculare de Romania. „Pe tot teritoriul Italiei, daca zece camioane autohtone incalca o regula de circulatie, nu o sa se intample absolut nimic. In schimb, un camion romanesc va fi oprit fara sa faca nimic, atat de italieni, cat si de nemti sau alti vestici. Fiecare isi protejeaza piata.“
In ultima perioada, la fiecare firma la care a incarcat sau descarcat marfa, soferul a fost pus sa se dea cu gel dezinfectant pe maini, apoi sa puna manusile si masca chirurgicala, potrivit unei circulare interne a companiei pentru prevenirea raspandirii virusului, dar si regulilor impuse de depozite. „Echipamentele de protectie sunt asigurate atat de firma, cat si de clienti. In plus, dam declaratii, ni se ia temperatura in absolut toate companiile, si doar la unele putem cobori din camion. S-au schimbat regulile, nu mai descarcam noi nicaieri. Sunt depozite in care nu ni se mai permite deloc intrarea, nici macar ca sa asistam la descarcarea marfii, ceea ce inainte era obligatoriu. La 90% dintre firme stam in cabina si vin ei cu actele.“
 
Tratati ca soferi profesionisti si remunerati ca atare
In Italia, un sofer poate castiga intre 2.000 si 3.200 de euro pe luna, sau poate chiar mai mult, daca se includ aici si cel de-al 13 lea si al 14-lea salariu, dar si vechimea. In primele doua luni, de proba, salariul de baza este de 1.250 de euro, iar apoi este de 1.644 de euro, plus diurna. „Chiar daca pe perioada aceasta nu ni s-au oferit beneficii salariale in plus, politica firmei este ca la fiecare sase luni sa creasca diurna, pentru ca legea italiana permite. Si cred ca se vor face aceste majorari in continuare, pentru ca nu s-a intrerupt transportul nicio clipa si nu exista pierderi. Firmelor care transportau fier sau alte marfuri care nu s-au produs acum le va fi greu“, a spus Ilie Matei, subliniind ca este platit ca orice sofer italian si ca beneficiaza, prin contractul colectiv, de asigurare de sanatate standard. Pe de alta parte, acesta considera ca firmele romanesti difera de cele italiene prin doua probleme: salarizarea si programul de delegare. „In firma noastra nu exista un rulaj foarte mare de soferi, iar toate camioanele sunt ocupate. E mult mai bine decat la romani, si chiar imi pare rau ca nu am venit mai demult in Italia. Aici esti sofer profesionist, iar dispecerul, dupa ce iti da cursa, nu te mai suna sa vada unde esti, cand ajungi sau ce faci. Doar daca sunt probleme comunici cu el“, a spus acesta, completand: „mai mult, pentru ca lucram 80% doar noaptea, la 2-3 zile putem trimite un mesaj la dispecerat si sa cerem sa nu mai conducem si noaptea urmatoare sau mai mult. De asemenea, daca la romani nu stii unde te prinde pauza de 45 de ore, aici stim ca ne intoarcem in baza de la Verona, unde avem dusuri, magazin aproape, masini de spalat, conditiile de baza.“
Ilie Matei viseaza deja la concediul pe care, cand se va termina toata situatia aceasta, il va lua, proportional cu cat lucreaza acum. „Nu va fi nicio problema daca nu o sa mai lucrez o perioada lunga. Italienii sunt foarte sensibili la capitolul familie si maleabili la program si salarizare. Oricum, stiu ca timpul petrecut departe de familie nu se va putea recupera niciodata“, a spus acesta, precizand ca e mandru ca e roman, indiferent sub ce tip de contract lucreaza.

Articole similare