Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
AdAdvertisement
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad

Stilul de viata evolueaza odata cu cresterea veniturilor si a nivelului de informatie

Performantele cat mai bune si indeplinirea corespunzatoare a sarcinilor de serviciu de catre soferii profesionisti depind in mare masura de stilul de viata adoptat de acestia, referindu-ne aici la realizarea unui echilibru intre dieta, activitate fizica si somn, si acesta este si motivul pentru care unele state au decis efectuarea pauzei de 45 de ore la hotel. Desi impresia era, la un moment dat, ca soferii constientizeaza aceste lucruri, diferentele de perceptie sunt inca mari intre est-europenii (romani, lituanieni, estonieni, polonezi s.a.) care iau rareori masa la restaurant si doar in cazuri izolate fac miscare – refuzand inclusiv ideea acceptarii unui abonament la sala acordat de catre firma – si soferii care, desi estici ca nationalitate, traiesc si muncesc in vest sau in SUA. Si asta pentru ca mentalitatea se poate schimba in timp in functie de tara adoptiva si de exemplele pe care le vad zilnic in jurul lor, sanatatea devenind prioritara, iar grija agonisirii unor venituri cat mai mari trecand in plan secundar. In plus, faptul ca sistemele medicale sunt performante in vest, preventia fiind prioritara, le asigura un confort psihic care, adaugat unui mod de lucru mai relaxat si alegerilor acestora de a trece macar o data la doua saptamani pe la ceea ce ei numesc acum „acasa“, ii face sa gandeasca pozitiv si sa isi stabileasca tinte pe termen lung, pana la pensie.
 

Suprasolicitarea este una din cauzele pentru care tot mai multi soferi tineri ajung sa faca atac de cord prin parcari sau la volan, insa aceasta nu vine neaparat din cauza sarcinilor exagerate impuse de companii – asa cum acuza multi – ci mai ales din cauza problemelor financiare si familiale pe care se straduiesc sa le rezolve cat mai repede, fortandu-si adesea limitele. Insa, daca facem referire la bolile profesionale legate de soferie, pe langa cele care deriva din lipsa unui program regulat de masa si a miscarii (obezitate, boli digestive, hemoroizi) si cele legate de pozitia de lucru (spondiloza, probleme lombare), cea mai grava componenta de care se plang multi soferi, observandu-si adesea colegii de prin parcarile comunitare, este cea psihica. „Bolile psihice deriva din singuratate, lipsa de comunicare si stresul permanent. In plus, multi dintre soferii care lucreaza luni intregi in Comunitate ajung sa fie straini cand merg acasa, in timp pierzandu-si familia si tot ce au agonisit cu truda“, puncteaza Leonora Ceuca, soferita care traieste si lucreaza in Anglia. „Nu putem cere prea multe de la angajatori. Chiar daca legea ii obliga in unele tari sa le asigure soferilor cazare la hotel pentru pauza de 45 de ore, aceasta este cu doua taisuri. Hotelul nu are loc de parcare pentru camion, iar asta inseamna sa apeleze la taxi, pe cand bagajul, butelia, alimentele sunt la camion. In plus, stau singuri la hotel, spre deosebire de parcare, unde pot vorbi cu amicii in timp ce fac o ciorba.“ Aceasta considera ca mai degraba ar trebui sa se insiste ca patronii sa fie obligati sa deconteze parcarile soferilor, pentru ca in Germania, de exemplu, toaleta costa 70 de centi. „Multi soferi stau prin parcuri industriale sau pe marginea drumurilor, unde nici nu sunt in siguranta si nici nu au conditii minime de igiena. Se poate imbunatati viata soferilor fara prea mari eforturi, doar cu o gandire sanatoasa“, a mai spus aceasta.
Un alt interlocutor, sofer tanar care lucreaza de patru ani in Comunitate, chiar daca frecventeaza mult Franta, nu a beneficiat de pauza de 45 de ore la hotel, patronii firmei la care lucreaza considerand ca este mai ieftina amenda pentru dormit in cabina decat costul cazarii. „Nici nu mi-as dori“, marturiseste acesta, „din comoditate“. Este multumit ca in Franta beneficiaza de parcari si dusuri gratuite, multe dintre spatiile de odihna fiind echipate chiar si cu bucatarii si spalatorii. „Tot din comoditate, in patru ani de lucru la intracomunitar nu am vizitat nimic. In pauzele mari prefer sa ma odihnesc, mai ales ca, lucrand singur intr-o cabina pentru echipaj, este destul spatiu de miscare si de odihna.“

Daca sefii te streseaza, poti obtine concediu medical
Insa exista si soferi care isi doresc efectuarea pauzei de 45 de ore la hotel, ca o confirmare a faptului ca sunt respectati. „Camionul, pentru ca este asigurat, se poate lasa in parcare. Este cu totul altceva sa beneficiezi de confort, baie proprie si pat, in loc sa auzi toata noaptea zgomotul ploii pe tabla. Consider benefica deconectarea de la camion. Nu cred ca sunt soferi care sa nu isi doreasca pauza la hotel, ci mai degraba sunt soferi care accepta orice conditii, doar pentru a-si pastra serviciul“, este de parere Simion Condrat, care lucreaza in Comunitate in echipaj cu sotia. Acesta considera ca pierderea respectului de sine si rusinea la care sunt supuse mai ales femeile sofer, de a nu folosi toalete corespunzatoare, ar trebui recompensate. „Bolile soferilor deriva din afectarea psihicului. Organele sunt afectate de stresul la lucru, deci angajatorul ar putea face mai mult pentru preventie, respectand modul legal de lucru. De cealalta parte, si soferul trebuie sa fie disciplinat si mai ales concentrat, indiferent de starea lui, la drum si la ceilalti participanti la trafic. De asemenea, conteaza si forma fizica a soferilor care, chiar daca pot merge la sala, atunci cand ajung acasa prefera sa stea cat mai mult cu familia.“
Elena Corseu, care lucreaza cu sotul in echipaj, puncteaza ca in Spania, unde locuiesc si lucreaza acum, in situatia in care sefii exagereaza, streseaza angajatii sau nu se adreseaza corespunzator, soferii isi pot lua concediul medical, cu 70% din salariu, pentru depresie. „Multi colegi romani si spanioli au reclamat comportamente necorespunzatoare si au primit concediu medical mai multe luni. De asemenea, unii i-au dat in judecata pe angajatori, angajatul avand sanse mari sa castige in instanta in fata angajatorului.“
In Romania, Leonora Ceuca are impresia ca angajatilor le e teama sa isi ceara drepturile din cauza unor sechele ramase de pe timpul comunismului. „Cand lucram in Comunitate, refuzam program de 15 ore si pauze de noua ore pe cat se putea, si ceream 13 ore de lucru si 11 ore de odihna. Apoi, cand am lucrat in Anglia pentru patron roman, am cerut sa mi se deconteze parcarile, pentru ca pe marginea drumului nu sunt in siguranta, ca femeie. Trebuie insa sa ne cunoastem drepturile“, a spus aceasta, subliniind ca isi organiza programul astfel incat sa se apropie de zonele dorite, cum ar fi langa magazine sau plaja. „In Comunitate, in pauzele de week-end mergeam pe jos cate 2-3 km pana la cea mai apropiata localitate, ca sa fac miscare. Daca nu plecam, faceam gimnastica, pentru ca e importanta forma fizica si disciplina. In Spania, cautam parcari astfel incat sa pot ajunge la mare, la plaja. Cei care lucreaza continuu, fara sa viziteze sau fara sa mearga la shopping, sunt foarte comozi. Stau in parcare dupa perdea, acolo mananca, acolo beau, nu coboara nici macar la dus, nu comunica, nu isi oxigeneaza creierul“, a punctat soferita, subliniind ca nu ii da nimeni afara pe soferi doar pentru ca cer sau refuza ceva, in conditiile in care isi fac treaba si nu aduc prejudicii firmei. Insa a observat ca sunt multi care stau din comoditate ani intregi la o firma, chiar daca nu le convine nimic.

Stilul de viata occidental presupune mese la restaurant
Crina Micnescu locuieste si lucreaza in Italia si declara ca, datorita stilului de viata adoptat, dar si faptului ca are o locuinta inchiriata care ii acorda confort, chiar si un weekend la doua saptamani, nu stie sa aiba vreo boala provocata de soferie. „Disciplina este foarte importanta, atat pentru firma si imaginea ei, cat si pentru sofer. Este adevarat ca sunt situatii in care sunt suprasolicitata, dar sunt si motivata. In plus, nu exista lipsa odihnei: daca, fac doua curse dus-intors, pe a treia o refuz. Ba chiar anunt dinainte ca nu preiau a treia cursa. Nimeni nu te poate obliga sa mergi sau sa pui magnetul, mai ales ca, daca se intampla ceva, esti singurul vinovat si responsabil, iar permisul e al tau“, a spus aceasta, completand: „trebuie sa stii sa spui stop, pentru ca, daca accepti putin, o sa ti se ceara mai mult. Locuri de munca sunt, iar eu imi cunosc limitele. De fapt, eu le stabilesc. Am indicii cand ma simt obosita si trebuie sa opresc: daca dupa ce privesc in oglinda din stanga, pana cand ma uit din nou in fata, am impresia ca trece mult timp, stiu ca trebuie sa imi gasesc un loc sa ma opresc si sa dorm. Prefer asa, decat sa apelez la bauturi energizante.“
Aceasta isi acorda si momente de rasfat, profitand de faptul ca in Italia are in apropierea locuintei bai termale cu spa, sauna sau baie turceasca. „Asta ma relaxeaza. Sunt comoda si nu fac miscare, dar ma organizez astfel incat sa mananc mancare gatita, la restaurant, macar o data pe zi. In Franta, cheltuiesc 7-8 euro pe un platou cu friptura de vita, cartofi, ou si salata, iar in Italia, doua feluri de mancare costa intre 10 si 14 euro“, a spus Crina Micnescu, explicand ca micul dejun consta intr-o briosa sau un croissant, plus cappuccino sau cafea. „Exista si zile in care nu am timp sa opresc sau nu am in zona restaurante si atunci mananc hrana rece, tip sandwich cu salam si branza sau o conserva de carne. Nu apelez la rontaieli, ci prefer ca gustarile sa fie alcatuite din fructe, mai ales ca asta transport, iar depozitele de la care incarc mi le dau cadou.“
Si Leonora Ceuca beneficiaza de fructe acordate gratuit de firma englezeasca la care lucreaza. „Nici in Comunitate nu prea faceam mancare in parcare, ci apelam la semipreparate (supe, cartofi prajiti cu oua, paste, fasole din conserva). De asemenea, preferam ca o data la doua zile sa mananc la restaurant. Acum mananc foarte multe fructe, beau apa si sucuri naturale. Nici macar nu am butelie. Insa ca mine sunt doar 1%“, a spus aceasta, completand: „firma ne deconteaza parcarile, iar dormitul in cabina mi se pare mai odihnitor decat sa pierd zilnic timp pe drum de acasa la serviciu si invers. In plus, in 90% din cazuri dorm in parcari cu plata si am voucher inclus de 10 lire/zi pentru mancare. Mananc fish&chips, peste si salata, plus un fruct, cu mai putin de 10 lire. De asemenea, doua portii de paste la restaurantul chinezesc costa 12 lire, iar un sandwich cu pui la Subway, 6,2 lire. Ca gustari, in afara de fructe, apelez la seminte mixte, nuci sau alune.“ Leonora Ceuca aminteste ca si cand lucra in tara manca la restaurant, zilnic, meniul zilei. „Daca nu stiam locuri bune intrebam prin statie. Am invatat insa ca acolo unde sunt camioane multe se mananca bine.“

Programul haotic, un mare dusman al sanatatii soferilor
In Spania, Elena Corseu, care lucreaza in echipaj cu sotul, a plecat in urma cu cinci ani de la fostul angajator din cauza stresului provocat de faptul ca erau obligati sa mearga cu magnet si de volumul mare de munca. „De doua ori m-a prins politia in Franta si eram deja pe lista infractorilor. Acum, daca te prind, e caz de inchisoare“, a spus aceasta, completand: „am plecat din Romania cand nu puteai castiga prea mult ca sofer. Nici in Spania nu erau salariile foarte mari, dar era mult mai bine. Acum, ca sofer profesionist, venitul e cam acelasi peste tot, diferenta venind de la patroni si modul de lucru. Oamenii aici sunt foarte respectati, iar angajatii sunt protejati, mai ales soferii. Putem sa refuzam curse, dar nu prea des, insa, daca spunem ca suntem foarte obositi si trebuie sa dormim, ne lasa. Nu ne obliga sa miscam usor camionul la incarcare/descarcare astfel incat sa nu sara din pauza.“
In opinia Elenei Corseu, este important ca soferul sa fie disciplinat si sa aiba o forma fizica buna si, ca urmare, crede ca soferii ar profita daca firmele ar negocia pentru ei abonamente la sala sau la spa. Leonora Ceuca o contrazice: „chiar daca ar acorda firmele abonamente gratuite, lumea tot nu s-ar duce. Cine merge la sala, merge si fara sa ii dea cineva abonament, ca nu e scump. Sunt soferi care fac miscare in parcare, genuflexiuni, flotari, tractiuni, trag de gantere. Se poate face sport oriunde, insa unii prefera sa bea o bere si sa stea. Viata privata si-o face fiecare dupa cum doreste.“
Nici sotii Corseu nu fac miscare, insa incearca sa opreasca langa centre comerciale, atat pentru a se dezmorti, cat si pentru shopping. „Aici putem bea linistiti o cafea si putem cumpara mancare gatita la preturi bune. Incercam sa tinem situatia sub control din alimentatie, apeland la multe salate cu avocado si nuci, pentru a compensa lipsa de miscare. Baiatul nostru, sofer si el, cand facea transport international, avea bicicleta pliabila in masina. De asemenea, sunt soferi care prefera sa alerge“, a spus Elena Corseu, subliniind, ca toti ceilalti intervievati, ca programul haotic este principalul dusman al sanatatii soferilor. „Noaptea, dupa ce conducem ore intregi, pana rasare soarele, ne tot vine sa luam cate ceva din frigider, rece sau dulce. Insa aceasta e doar o solutie de moment. O alta problema este ca masa principala e cateodata la miezul noptii sau la 4 dimineata, cand ne trezim.“ Sotii Corseu au insa avantajul de a pleca doar cate cinci zile pe saptamana de acasa, si, ca urmare, daca nu mananca la restaurant sau la un centru comercial (de maximum doua ori/saptamana), incalzesc la butelie mancarea pregatita de acasa. „Avem grija si la bani, dar si la sanatate. Pana la pranz mancam doar fructe si alune, migdale, caju sau nuci, iar la pranz incalzim mancarea de acasa, plus nelipsita salata. De asemenea, nu mai mancam dupa ora 20:00“, a spus Elena Corseu, amintind ca, desi pe vaporul cu care tocmai calatorise 24 de ore au avut mancare inclusa, au preferat sa nu consume, deoarece varianta era nesanatoasa, de tip fast-food. „Am vazut colegi, in special romani si bulgari, foarte grasi, predispusi la infarct si alte boli. De asemenea, am o colega tanara care si-a nenorocit viata cu baxuri de bauturi energizante si de tip Cola, ajungand in cativa ani la obezitate morbida.“

Beneficii si ajutoare acordate pentru boli profesionale
Simion Condrat prefera mancarea traditional romaneasca, ajungand sa manance la restaurant doar o data pe luna, de preferat ciorba. „La micul dejun avem mancare rece, ca paine, slanina, salam, castravete sau carne, luate de acasa. La pranz de multe ori nu prea apucam sa mancam pentru ca ajungem la incarcare/descarcare, iar cand vine cina abia asteptam sa ne punem in pat.“
Desi lucreaza doar in Romania, o soferita pe basculanta se confrunta cu aceleasi probleme generate de programul haotic, cu predispozitii la diabet, colesterol si trigliceride marite, plus tensiune mare. „Ajungem bombe cu ceas. Doctorul mi-a recomandat un regim, in momentul in care a aflat ce meserie practic, care excludea in primul rand zaharul. Dupa trei luni analizele erau perfecte, mai ales ca nu beau energizante sau sucuri dulci sau acidulate, ci doar cafea. De asemenea, am inlocuit gustarile de tip chips-uri, napolitane sau biscuiti, cu nuci sau migdale coapte. In plus, cand am schimbat fostul angajator, am eliminat si stresul“, a spus aceasta, subliniind ca sportul inseamna de fapt realizarea treburilor din gospodarie si mersul pe jos. „Cand suntem plecati, putem manca in fiecare zi la popas, cu 15 lei, un meniu cu ciorba, fel principal si desert. Nu ne complicam cu gatitul.“
Soferita este de parere ca actualele controale medicale pentru soferii profesionisti sunt superficiale, nu ca pe vremea in care tatal sau era sofer. „Atunci beneficiau de multe sporuri. Soferul era respectat“, a spus aceasta, completata de Leonora Ceuca: „in Anglia, analizele sunt recomandate celor ce depasesc 45 de ani, insa au si o serie de programe de preventie obligatorii. Soferii romani care lucreaza mult in Comunitate, atunci cand ajung acasa, nu isi fac timp sa umble pe la doctori. Muncesc mult si ajung ca bolile grave sa fie depistate prea tarziu.“
Din cauza soferiei de cursa lunga, Elena Corseu a fost diagnosticata cu artroza in zona lombara, considerata in Spania boala profesionala. „Daca dupa RMN se stabileste stadiul 2 de boala, mi se acorda grad de invaliditate 33%, iar daca procentajul depaseste 50% ma pensioneaza definitiv cu un cuantum al pensiei egal cu salariul de baza (peste 1.700 de euro). In plus, pentru ca e boala profesionala, angajatorul e obligat sa plateasca inca maximum 50% din pensie, pe viata, sau mai putin, in functie de cat am lucrat la el. De asemenea, daca sotul moare, pe langa 2.000 de euro salariu, mai iau 52% din cei 1.700 de euro ai lui. Sunt multe beneficii si ajutoare.“
Elena Corseu a amintit ca boala profesionala recunoscuta in Spania si problemele cu auzul la urechea stanga (10-20% ajutor de handicap). „Atunci cand gradul de handicap e mic, de 20-30%, persoana este scutita de plata impozitului pe casa. Un coleg diagnosticat cu cataracta a fost trimis imediat in concediu medical, fiind platit in primele cinci zile cu 20%, apoi doua saptamani cu 60% si apoi 100% din salariul de baza, pana se opereaza.“

In SUA exista parcari cu sali de sport, insa prea putini aleg miscarea
In conditiile in care infrastructura americana pune la dispozitia soferilor de camion parcari in care pot beneficia de conditii mai mult decat decente de odihna si de relaxare, dar si de restaurante in care pot opta pentru mancaruri sanatoase, potrivite dietei fiecaruia, plus o sala de sport, acestia nu mai au niciun fel de scuza pentru adoptarea unui stil de viata nesanatos. In ciuda facilitatilor, ei rareori aleg insa varianta corecta, dupa cum ne spune un sofer roman care lucreaza in America, pasionat de alimentatie sanatoasa si de sport. „Din 2002 am hotarat sa mananc sanatos. Pe atunci, incepea sa fie la moda mancarea organica, iar aceasta, chiar daca era mai scumpa, era considerata de o calitate superioara.“ Apoi, dupa trei ani de soferie, a inceput sa aiba dureri lombare care nu au putut fi tratate la chiropractor. „Mi s-au oferit doua variante: operatie sau sport. De frica, am inceput sa merg la sala si sa fac exercitii in camion. Din 2010 mi-am facut abonament la un lant de sali de sport si, de doua ori/saptamana, ma opresc in curse la ele. Am in drum doua astfel de sali deschise 24/24, deci pot sa fac pauza la locurile respective.“
El remarca insa cu amaraciune ca in ultimii opt ani, de cand are abonamentul, a intalnit un singur sofer la aceste sali. De asemenea, nici nu a reusit sa convinga vreun prieten sa i se alature. „Soferii nu prea merg la sala si nici nu mananca sanatos, in conditiile in care tentatiile de a gasi mancare multa, la preturi mici, sunt foarte mari. Insa este alegerea fiecaruia. Eu plec si de acasa cu anumite tipuri de alimente pe care stiu ca nu le gasesc pe drum. Daca as manca numai la fast-food as face economie de bani, insa altele sunt scopurile mele.“
Soferul roman, care in prezent detine si propriul camion in SUA, bea doar apa plata si minerala, dupa ce, la inceputul activitatii, incercase si bauturi energizante. S-a speriat insa in momentul in care a realizat ca putea deveni cu usurinta dependent de ele. „De patru ani am inceput dieta Keto. La cateva saptamani dupa ce am adoptat acest stil de viata, mi-au disparut durerile lombare, dupa ce anterior schimbasem de doua ori scaunul masinii (cu masaj, cu incalzire, cu aer rece) ca sa ameliorez durerile. Dadeam vina pe aer conditionat sau pe miscari gresite, pe sedentarism si lipsa exercitiilor, insa dieta m-a ajutat. Acum mananc oua, carne, vegetale foarte multe, pe cat posibil organice, si peste. Pe drum, dimineata incep cu o cafea langa care pun nuci, alune sau unt de cacao, alimente satioase. Apoi, opresc la restaurante favorite, pentru ca am aproximativ aceleasi curse, si mananc peste, carne, vegetale, fara paine sau sucuri, la 15-20 de dolari. De asemenea, opresc si la un restaurant de tip all-you-can-eat, in cadrul unui cazinou, unde preturile sunt convenabile si unde mi se ofera o varietate mare de mancaruri, din care pot alege.“

Articole similare