Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad

Timpul trece, in asteptarea normelor metodologice

Spectaculos, dar se pare ca Ministerul Transporturilor si Infrastructurii (MTI) nu este nici de aceasta data capabil sa dea dovada de profesionalism si coerenta in elaborarea legislatiei care va guverna transportul de persoane in urmatorii ani. Ca de fiecare data cand exista un termen limita se intarzie in mod nepermis de mult, pana cand ajungem sa fim serios presati de timp. Astfel, daca ordonanta 27/2011 a fost in coada de peste mai multe luni, de ajunseseram sa nu mai stim daca va mai fi adoptata sau nu, acum asteptam normele metodologice de aplicare a acesteia. Termenul limita este cel binecunoscut, respectiv 4 decembrie a.c. Deci nu mai departe de luna viitoare.

Este de rasul curcilor faptul ca la inceputul acestui an reprezentantii MTI intrasera deja in linie drepta in adoptarea unei noi legi a transporturilor, asa cum singuri declarau, si erau atat de convinsi de iminenta aparitie a acesteia, incat aproape ca i-am crezut.
Dar iata-ne acum, in noiembrie, intr-o situatie care ne este cel putin familiara. Si atunci intrebarea care se pune este urmatoarea: nu suntem noi oare cei pacaliti in toata povestea asta? Nu sunt oare anumite interese la mijloc care trebuie protejate? Pentru ca este greu de crezut ca de ani si ani de zile nimeni nu si-a invatat lectia. Ca doar oamenii din minister sunt in mare parte aceiasi. Este foarte simplu sa acuzam incompetenta, dar daca e vorba de mai mult? Si scenariul este simplu: normele metodologice de aplicare a ordonatei 27 vor aparea atat de tarziu ca nu se va mai putea face mai nimic. Mutarea va fi data in plic, discutiile (daca vor avea loc) se vor face pe fuga si negocierile vor fi rapide. Iar normele se vor adopta fara prea multa opozitie, ca doar oricum se mai pot face 100 de modificari anul viitor, prin ordonante de urgenta.
Atribuirea de trasee din 2013 se apropie insa cu pasi repezi. Iar acum nu o sa mai fie ca in 2008 si nici macar ca in 2005. Diferenta o va face finantarea. In trecut, de bine de rau, existau bani in piata si firmele de leasing erau mai relaxate in acordarea imprumuturilor. Dar dupa ce s-au ars puternic pe timp de criza, acestea sunt exagerat de precaute si blocheaza mare parte din tranzactii.
In acest context, operatorii de transport vor avea nevoie de ceva mai mult timp la dispozitie pentru a-si planifica strategia in vederea pastrarii traseelor. Nu o sa se mai „liciteze” pe vehicule pe ultima suta de metri, asa cum s-a intamplat in 2008, cand din nou am primit forma finala a criteriilor de atribuire a traseelor mult prea tarziu, parca in bataie de joc.
Desigur, transportatorii nu au altceva de facut decat sa astepte si sa se adapteze realitatilor din piata, unde pirateria, spre exemplu, ramane o problema mereu actuala. Un caz binecunoscut este in Bucuresti, cel al autogarii Militari, in aproprierea careia functioneaza o adevarata retea de hoti. Mai mult ca sigur ca sunt si alte situatii similare in tara, doar ca despre aceasta am primit atat de multe reclamatii in ultima vreme ca am considerat ca merita mentionata. Concluzia este aceeasi: apa trece, pietrele raman, iar vechile obiceiuri si relatii sunt imposibil de schimbat.

Articole similare