În iulie 2020, țările UE au încheiat acorduri cu numele Next Generation EU, pentru a aborda împreună criza coronavirusului, iar Fondul European de Redresare, care pune la dispoziție 750 de miliarde de euro pentru a ajuta statele să suporte costurile crizei sanitare, este o parte din acord. Din acest fond, care se numește oficial Mecanismul de Redresare și Reziliență, 390 de miliarde de euro sunt disponibile ca subvenții, iar 360 de miliarde de euro ca împrumuturi.
Statele UE trebuie să redacteze, așa cum știți deja, planuri de reformă pentru a primi sau a împrumuta bani, iar aceste planuri pot să vizeze, de exemplu, investițiile în infrastructură și inovație sau securitate pentru angajați.
Până la jumătatea lui iunie, 23 din cele 27 de state UE și-au depus la Comisia Europeană planurile naționale de redresare, iar Olanda nu era printre ele, deci încă mai poate lucra la el.
În aceste condiții, asociația de transport și logistică din această țară (TLN), subliniază faptul că redresarea economică nu înseamnă neapărat revenirea la situația de dinainte de criză. Sectorul transporturilor are de mult ambiția de a deveni mai sustenabil și antreprenorii vor să facă eforturi pentru a ieși mai verzi din criză, dar asta presupune investiții substanțiale și mai ales acum, când coronavirusul a afectat rezervele companiilor, ele mai au puține fonduri. De aceea TLN vrea ca, alături de guvern, să lucreze la un plan care să țină cont mai mult de nevoile transportului atunci când se aplică pentru Fonduri Europene necesare redresării.
Mai ales că din 2025 cel puțin 30 de orașe olandeze trebuie aprovizionate cu utilitare cu emisii zero, ceea ce face să fie nevoie de circa 5.000 de astfel de mașini, în condițiile în care acum sunt în circulație numai 160. Un camion cu emisii zero costă cu peste 200.000 de euro mai mult decât unul diesel și nimeni nu se poate aștepta ca transportatorii să plătească pur și simplu o asemenea diferență, mai ales acum. De aceea au nevoie să fie sprijiniți cu subvenții pentru achiziția acestor camioane și să se facă investiții în construirea infrastructurii de alimentare și în dezvoltarea de carburanți curați. Și, dacă tot se spune de la nivel înalt cât de important este transportul, TLN este de părere că asta ar trebui să se vadă și în practică, prin sprijinirea acestui domeniu, iar transportul să fie inclus în planurile de revenire și să fie ajutat în tranziția spre o societate mai verde, sustenabilă. Iar lucrurile trebuie făcute rapid, deoarece implementarea planului trebuie să aibă loc între 2023 și 2026.
Dacă ne uităm la planurile Germaniei, Spaniei, Italiei și Poloniei, mai arată un specialist din cadrul TLN, vedem că toate includ îmbunătățirea infrastructurii rutiere, a infrastructurii de alimentare și diverse soluții care să facă transportul mai sustenabil.
TLN se mai referă la posibile venituri din colaborarea guvernului central cu mediul de afaceri, în cadrul schemei BAR (Rezerva Ajustată pentru Brexit), care este de cinci miliarde de euro, și care își propune să ofere compensații regiunilor și domeniilor afectate negativ de ieșirea Marii Britanii din UE. De exemplu, Olanda, Franța și Irlanda pot conta pe o parte mare din această sumă totală, iar din punct de vedere al domeniilor de activitate cele mai afectate sunt pescuitul, transportul și logistica. Și, dacă în acest caz TLN apreciază că guvernul Olandei s-a mișcat foarte repede pentru a accesa fondurile dedicate transportului, ar vrea să vadă aceeași energie și în ceea ce privește banii pentru redresare.
Cu atât mai mult cu cât, prin introducerea unei taxe pentru camioane abia din 2027, în loc de 2024, cum s-a decis inițial, va apărea o lipsă de 750 de milioane de euro (circa 250 de milioane de euro/an) din fondurile concepute pentru a face în timp transportul mai sustenabil. Ca rezultat, acest sector de activitate riscă să nu respecte țintele climatice. Întoarcerea în transport a banilor din taxa pentru camioane este baza unei tranziții sustenabile, aspect subliniat de multe partide politice în campania electorală, dar acum toate demersurile în acest sens sunt blocate. Iar dacă tot a apărut întârzierea de trei ani, măcar să fie compensată prin fonduri europene pentru redresarea transporturilor, în special prin înnoirea vehiculelor, întreținerea și construirea infrastructurii rutiere și dezvoltarea infrastructurii de alimentare.
