După acțiunea în instanță câștigată la Bistrița, în urma căreia consiliul județean trebuie să refacă întreaga procedură de atribuire a noului program de transport, auzim și de alte județe unde cărăușii au strâns rândurile și și-au căutat (cu succes) dreptatea în justiție. Lucrurile se complică, pe măsură ce termenul limită de 31 decembrie 2022 se apropie.
Reprezentanții consiliilor județene (CJ) care nu și-au făcut treaba la timp, dau acum din colț în colț: nu mai au timp pentru a derula etapele de atribuire „ca la carte”, conform legii achizițiilor sectoriale, iar cărăușii sunt cu ochii pe ei.
Una dintre cele mai mari probleme o reprezintă lipsa studiilor de mobilitate riguros întocmite – niciun județ nu le are. Compania autorizată în elaborarea acestor studii – la care au apelat în ultimă instanță foarte multe CJ – a vândut pe bani grei niște proiecte aranjate „din pix”, care nu au nicio legătură cu realitatea din teritoriu. Și vorbim de zeci de trasee care au devenit peste noapte rentabile, dar doar scriptic, pentru că, de fapt, s-a renunțat la ele demult, din lipsă de pasageri.
Pe lângă graficele de circulație și capacitățile de transport neconforme cu necesarul, valorile uriașe ale contractelor de transport, calculate pentru întreaga perioadă de șase ani, îi îngrijorează pe operatori, din două motive. În primul rând, în funcție de valoarea totală a contractului se calculează garanția de bună execuție, pe care beneficiarul (CJ) o poate încasa automat dacă se dovedește că serviciul nu a fost prestat corespunzător. Apoi, valoarea totală înseamnă cât îi garantează autoritatea contractantă (care a elaborat studiul de mobilitate) că va încasa în cei șase ani. Dar, dacă socoteala de acasă nu se va potrivi cu cea din târg, nimeni nu are nicio răspundere.
Ca un făcut, niciun CJ nu a prevăzut în modelul de contract posibilitatea acordării de compensații în cazul în care prestatorii rămân în pierdere. Și aceasta este a doua mare problemă invocată de transportatori și cu care aceștia nu pot pierde în instanță, pentru că este un drept consfințit prin regulamentul european 1370. Practic, fără ca autoritatea să se angajeze efectiv la plata anumitor sume, aceasta trebuie să recunoască prin contract faptul că operatorii au dreptul la compensație, în cazul în care încasările nu se ridică la nivelul promis sau dacă, din orice motiv, apar perturbări serioase, care afectează profitabilitatea pe anumite trasee.
Este curios faptul că guvernanții nu iau atitudine pentru a rezolva problema de amploare care se conturează la județean. Transportatorii au suficiente argumente pentru a cere în instanță suspendarea și/sau anularea procedurilor în mai multe județe. Reluarea licitațiilor nu se va face în alte condiții decât tot cele de până acum, pentru că alte studii de mobilitate corect întocmite nu vor apărea ca prin farmec – necesită timp pentru elaborare. Și, atunci, care va fi soluția? Alte procese? Între timp vine 1 ianuarie 2023. Să înțelegem că vor urma alte prelungiri? Cine și le asumă?
