Noile criterii introduse de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) pentru identificarea cererilor de rambursare necuvenită a TVA ar putea schimba modul în care companiile își recuperează banii de la stat. Extinderea situațiilor considerate cu risc fiscal ar putea determina creșterea numărului de deconturi soluționate numai după efectuarea unei inspecții fiscale anticipate, avertizează specialiștii TPA România.
Modificările se aplică deconturilor aferente lunii septembrie și trimestrului al treilea din 2026 și vizează inclusiv creșterea sumelor solicitate la rambursare, situația fiscală a unor persoane asociate companiei și riscurile identificate în cazul furnizorilor.
În septembrie și octombrie 2026, ANAF a emis două ordine prin care a modificat procedura de rambursare a TVA. Deși structura acesteia a rămas neschimbată, lista criteriilor de risc a fost extinsă. În cazul contribuabililor care se încadrează în aceste situații, deconturile negative de TVA sunt, de regulă, soluționate după o inspecție fiscală anticipată.
Printre noile criterii se numără creșterea semnificativă a sumei solicitate față de perioadele anterioare, existența unor acționari sau administratori care figurează în baza de date specială a ANAF privind riscul de rambursare necuvenită a TVA, precum și situațiile în care furnizorii de la care provine o proporție importantă din TVA deductibilă prezintă riscuri fiscale.
Nina Chețe, Tax Senior Manager în cadrul TPA România, estimează că modificările vor reduce numărul rambursărilor efectuate cu control ulterior.
„Odată cu aceste modificări, mă aștept ca incidența rambursărilor de TVA cu control ulterior să scadă. Motivul este simplu: un număr mai mare de contribuabili care solicită rambursări de TVA se poate încadra în cel puțin una dintre situațiile de risc prevăzute de noua procedură, ceea ce poate conduce la soluționarea decontului de TVA după efectuarea unei inspecții fiscale anticipate. Această încadrare nu înseamnă, însă, prin ea însăși, că sumele sunt solicitate în mod necuvenit.”
Noțiunea de „semnificativ”, fără praguri clare
Una dintre principalele probleme ale noii proceduri este utilizarea repetată a termenului „semnificativ”, fără stabilirea unor praguri valorice sau procentuale care să permită aplicarea predictibilă a criteriilor.
Noțiunea este folosită în evaluarea participațiilor la capitalul social, a creșterii sumelor solicitate la rambursare, a impactului regularizărilor de TVA și al corecțiilor de erori materiale, precum și a diferențelor dintre datele declarate de contribuabili și informațiile raportate prin RO e-Factura sau RO e-Case de marcat. Același criteriu este relevant și pentru stabilirea ponderii TVA deductibile provenite de la furnizorii considerați cu risc fiscal.
Daniela Zar, Partener în cadrul TPA România, consideră că ANAF ar trebui să precizeze pragurile și metodele de calcul pentru fiecare situație în parte.
„Ar fi necesar ca, în viitoarele modificări la procedură, ANAF să clarifice modul în care se apreciază caracterul «semnificativ» pentru fiecare dintre criteriile care utilizează această noțiune: participațiile la capitalul social, impactul regularizărilor de TVA și al corecțiilor de erori materiale, creșterea sumelor solicitate la rambursare, diferențele dintre datele declarate și cele raportate prin sistemele electronice, precum și proporția TVA deductibile provenite de la furnizorii vizați de procedură. În fiecare caz, ar trebui precizate pragurile aplicabile și, după caz, bazele de calcul, perioadele de referință și termenii de comparație, astfel încât contribuabilii să poată înțelege și anticipa încadrarea în situațiile de risc. De asemenea, pentru stabilirea proporției semnificative a TVA deductibile, ar trebui clarificat dacă și cum se ia în considerare TVA înregistrată de contribuabil prin taxare inversă.”
Cum se stabilește perioada din care provine TVA solicitată la rambursare
O altă dificultate privește identificarea perioadei din care provine suma negativă de TVA solicitată la rambursare. Procedura prevede o fișă de reconstituire a soldului negativ, completată pe baza deconturilor succesive, însă specialiștii consideră că sunt necesare clarificări privind utilizarea acestei informații în aplicarea fiecărui criteriu de risc.
Problema este relevantă inclusiv pentru identificarea furnizorilor semnificativi și calcularea ponderii TVA deductibile provenite de la aceștia.
Complexitatea soldurilor negative formate prin reportări succesive este reflectată și în Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6/2026. În motivarea hotărârii, instanța descrie integrarea sumelor reportate în deconturile următoare și „depersonalizarea” lor. Decizia privește însă imprescriptibilitatea dreptului de reportare, fără să clarifice modul administrativ de stabilire a provenienței soldului negativ în scopul analizei de risc.
Nina Chețe semnalează că această problemă ar putea genera inclusiv dezbateri la nivel european.
„Din punctul meu de vedere, problema perioadei din care provine suma solicitată la rambursare poate ridica dificultăți importante de interpretare și aplicare. Nu aș fi surprinsă dacă în viitorul apropiat vom fi martorii unei cereri de decizie preliminară la Curtea de Justiție a Uniunii Europene în care să se pună întrebarea dacă o astfel de noțiune este compatibilă cu mecanismul de funcționare a TVA.”
În lipsa unei metode clare de determinare a perioadei, aplicarea criteriilor de risc care depind de acest reper ar putea deveni contestabilă. TPA România consideră, astfel, necesară revizuirea și clarificarea prevederilor pentru a asigura o aplicare coerentă și predictibilă.
Riscul fiscal se poate extinde și asupra altor companii
Noile criterii pot genera și un „efect de contaminare”, prin care riscul fiscal identificat în cazul unui contribuabil influențează evaluarea cererilor de rambursare depuse de alte persoane sau societăți aflate în legătură cu acesta.
În anumite condiții, persoanele care figurează în baza de date specială a ANAF pot determina încadrarea în aceeași categorie de risc a entităților pe care le dețin, a societăților cu acționari comuni sau a clienților. În consecință, și deconturile acestora pot ajunge să fie soluționate după efectuarea unei inspecții fiscale anticipate.
O eventuală creștere a numărului de controale necesare pentru soluționarea cererilor de rambursare ar putea pune presiune suplimentară asupra structurilor de inspecție fiscală.
Potrivit raportului de performanță al ANAF, numărul cumulat al inspecțiilor fiscale și al verificărilor documentare a crescut cu 134% în 2025 față de 2020. Verificările documentare au reprezentat peste 64% din totalul acțiunilor de control fiscal în 2025, iar numărul controalelor realizate de un inspector a urcat de la 12 în 2021 la 28 în 2025.
Daniela Zar precizează că extinderea inspecțiilor anticipate ar putea impune suplimentarea personalului sau redistribuirea resurselor existente.
„Dacă aplicarea noilor criterii de risc va genera un număr mai mare de inspecții pentru soluționarea cererilor de rambursare, presiunea asupra structurilor de control va crește. Gestionarea acestei presiuni ar necesita suplimentarea personalului sau redistribuirea resurselor din cadrul ANAF, prin direcționarea unor echipe de inspectori fiscali către acest tip de inspecții fiscale. Într-un asemenea scenariu, nu este exclus ca strategia de control a ANAF să necesite o recalibrare, prin alocarea cu prioritate a resurselor către inspecțiile fiscale anticipate necesare soluționării cererilor de rambursare a TVA, în detrimentul altor tipuri de acțiuni de control.”
Rambursarea cu control ulterior mai poate rămâne regula?
Codul de procedură fiscală stabilește rambursarea TVA cu efectuarea ulterioară a inspecției fiscale drept regulă, în timp ce verificarea înainte de restituirea banilor reprezintă excepția.
Dacă noile criterii vor determina tot mai multe companii să fie încadrate în categoria contribuabililor cu risc fiscal, există posibilitatea ca inspecția anticipată să devină o etapă frecventă în procesul de recuperare a TVA.
Pentru firme, această schimbare ar însemna mai mult timp și resurse alocate pregătirii documentelor și gestionării controalelor fiscale. În plus, întârzierea rambursărilor poate afecta fluxurile de numerar și poate genera costuri suplimentare de finanțare, în special pentru companiile care derulează investiții importante sau acumulează constant solduri de TVA de recuperat.
În acest context, clarificarea criteriilor de risc și asigurarea unei proceduri predictibile devin esențiale pentru planificarea financiară a contribuabililor.
