Comisia TRAN a propus amendarea directivei 413/2015 a Comisiei referitoare la facilitarea schimbului cross-border de informații cu privirile la infracțiunile le care pun în pericol siguranța traficului rutier. Rapotorul în acest caz este Kosma Złotowski.
Poziția TRAN este aceea că o investigație transfrontalieră eficientă în ceea ce privește infracțiunile rutiere strict legate de siguranță este de dorit, întrucât va determina șoferii nerezidenți să comită mai puține infracțiuni și să conducă mai sigur. De asemenea, domeniul de aplicare al directivei ar trebui extins și la alte infracțiuni rutiere care sunt corelate cu siguranța rutieră, pentru a asigura un tratament egal al șoferilor. Având în vedere temeiul juridic pe care a fost adoptată Directiva 413/2015, și anume articolul 91 alineatul (1), litera (c), din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, infracțiunile suplimentare ar trebui să demonstreze o legătură puternică și directă cu siguranța rutieră, prin abordarea comportamentelor periculoase și ilegale, care prezintă un risc grav pentru utilizatorii drumurilor.
Extinderea domeniului de aplicare ar trebui să reflecte, de asemenea, progresul tehnic în detectarea automată a infracțiunilor rutiere legate de siguranța rutieră.
TRAN mai opinează că atunci când persoanele nerezidente sunt controlate în trafic, iar o astfel de acțiune duce la declanșarea unor proceduri ulterioare în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni rutiere legate de siguranța rutieră, procesul verbal de constatare ar trebui să conțină doar anumite elemente esențiale, inclusiv, în special, o descriere a procedurii de recurs și să fie transmise persoanei în cauză direct, ca parte a procedurilor de control rutier.
În cazul în care nu este posibilă livrarea documentelor prin poștă recomandată sau mijloace electronice de valoare egală, statul membru al infracțiunii ar trebui să aibă dreptul să se bazeze pe statul membru de înregistrare sau de reședință pentru a comunica documentele și comunicările persoanei în cauză, în temeiul propriei legislații naționale care reglementează comunicarea documentelor.
În scopul schimbului de informații și al acordării de asistență reciprocă în temeiul directivei, fiecare stat membru trebuie să desemneze un punct național de contact, reglementate de legislația aplicabilă a statului membru în cauză, care să informeze asupra infracțiunile comise. Statele membre vor trebui să decidă cât mai curând posibil, dar cel târziu în termen de 15 zile de la primirea unei cereri, dacă invocă un motiv de refuz.
