Pe fondul creșterii în foarte mare măsură a criminalității în transporturi – Alin Dicu, Managing Partner Asko Assekuranz Romania, vorbește chiar de o creștere cu 400% a numărului de furturi în ultimul timp – unul dintre panelurile de discuții din cadrul conferinței Tranzit de la Suceava a fost dedicat acestui subiect.
Printre ideile subliniate de toți participanții – Raluca Apostolescu (BursaTransport), Corina Elena Melenciuc (Rhenus Logistics), Remus Nistor (Wiass), Alin Dicu (ASKO Assekuranz), Adrian Finciuc (Transaf Logistics) și consultantul în securitate Ionel Popa – a fost și aceea că actorii din domeniu trebuie să colaboreze astfel încât să reducă riscurile la adresa securității mărfurilor și camioanelor. Și, desigur, să colaboreze și cu Poliția România – reprezentată la conferința Tranzit de Cristina Corjinovschi, din cadrul IPJ Suceava – și cu alte instituții ale statului.
Cristina Corjinovschi a ținut să clarifice faptul că în caz de furt primul criteriu pentru a se stabili unde trebuie făcută reclamaţia la Poliţie este locul săvârșirii faptei, urmat de sediul/domiciliul făptuitorului și sediul/domiciliul părții vătămate. Iar Parchetul de care ține unitatea de poliție unde se face plângerea va trimite sesizarea la unitatea competentă.
În ceea ce privește plângerea firmelor de transport că investigarea și soluționarea cazului durează prea mult, Cristina Corjinovschi, a explicat că asta este din cauză că poliția lucrează cu un procuror din cadrul Parchetului sau din cadrul DIICOT dacă este o situație mai complexă – criminalitate organizată – și acesta dă dispoziții ce să se facă.
Un alt aspect care îngreunează soluționarea plângerilor este că trebuie să se țină cont de drepturile persoanelor – inclusiv ale hoților – și de termenele ce trebuie respectate.
În Suceava numărul de furturi din transport nu este mare, dar au existat cazuri în care făptuitorii au fost case de expediții intrate în insolvență sau firme de transport fictive care folosesc datele de identificare ale unor societăți reale. Unele dintre cazuri au fost soluționate, făptuitorii fiind identificați cu ajutorul numerelor de telefon utilizate pe bursă, care erau comune cu cele folosite la alte conturi. Și pornind de aici s-a ajuns și la alte persoane implicate, s-au făcut interceptări și a fost descoperită o rețea bine pusă la punct, care folosea conturi bancare deschise pe numele unor persoane cu posibilități financiare precare – chiar oameni ai străzii.
Tocmai din cauză că așa se procedează de obicei, dacă se ajunge la furtul efectiv e destul de greu să se mai rezolve ceva, deci poliția caută să prindă infractorii înainte. Ceea ce nu este ușor, deoarece în cadrul DICE (Direcția de Investigare a Criminalității Economice) nu există un birou specializat în această infracțiune.
Ionel Popa a subliniat, la rândul său, că este important să se înțeleagă situația instituțiilor statului și ce pot și ce nu pot face ele, nu doar să se pună presiune asupra lor. Mai ales că multe infracțiuni sunt transfrontaliere, deci sunt de competența Europol, care are un departament special pentru furturile din logistică.
În plus, dacă există suspiciuni că un CMR este fals, se verifică asta cu asigurătorul și el confirmă, suntem doar în faza de intenție, nu s-a săvârșit încă prejudiciul, deci intervenția poliției este limitată și nu poate fi pusă întreaga responsabilitate în seama ei. „Ar trebui ca discuția să fie mutată spre licențiere, adică să se suspende licența unui transportator care face concurență neloială, își păcălește partenerii de afaceri sau folosește înscrisuri false. Asta ar produce efecte mult mai repede și nu am mai fi în situația de a aștepta ca poliția să intervină pentru a rezolva cazul.“
