Pentru a lăsa loc la cât mai puţine interpretări şi aprecieri din partea inspectorilor ANAF – care consideră şoferii de transport internaţional ca fiind detaşaţi transfrontalier şi, implicit, ca neavând dreptul la diurnă – contractul de muncă al acestora trebuie să prevadă cât mai multe legături cu companiile angajatoare din ţară, a explicat Oana Chiriţă, de la Casa de avocatură Chiriţă şi Asociaţii, în cadrul video conferinţei Tranzit din 11 mai, pe problematica diurnei.
Este bine, aşadar, să se precizeze că locul muncii este la sediul companiei, de unde pleacă cu camionul pe rutele de transport internaţional. De asemenea, nu strică să fie prevăzute şi alte atribuţii în afară de condus, cum ar fi ducerea camioanelor la ITP, evident, tot în ţară. În acelaşi timp, trebuie explicat rolul diurnei şi condiţiile în care se acordă, astfel încât să reiasă că este acordată pentru prestaţiile sociale legate de natura muncii şi nu ca parte permanentă a remuneraţiei. „Toate aceste elemente luate separat nu garantează direct succesul demersului, aşa cum se arată şi în speţa Van den Bosch, dar împreună, fiecare detaliu poate să conteze”, a explicat Oana Chiriţă.
Chiriţă şi Asociaţii împreună cu firma de consultanţă Super Zbârcea şi Asociaţii au reuşit să soluţioneze favorabil o primă contestaţie la Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ANAF pe problematică impozitării retroactive a diurnei acordată şoferilor.
