Deoarece, in ultimul timp, pentru a compensa scaderea pietei europene, tot mai multi producatori de autovehicule comerciale au adus in discutie avantajele oferite de intrarea in statele BRIC (Brazilia, Rusia, India, China), am incercat sa aflam si de la reprezentantii industriei de vehicule tractate care este opinia referitoare la posibilitatea de a vinde sau chiar de a produce pe noi piete.
Krone nu are deocamdata planuri legate de tarile BRIC, cu exceptia Rusiei, unde isi comercializeaza deja cu succes produsele, fara a avea intentia de a deschide o fabrica. „Este o piata foarte buna pentru noi, dupa ce pe timp de criza a fost aproape nula.“ In ceea ce priveste taxele pentru vehicule de import, care faceau sa fie mai convenabil un jointventure local, acestea nu se mai aplica, asa cum afirma Frank Albers, decat pentru semiremorci mai vechi de patru ani, si reprezinta 24% din valoarea lor. Krone a inceput in 2007 sa construiasca o fabrica in Turcia, dar lucrarile s-au blocat din cauza crizei, astfel ca productia va incepe la finalul anului viitor. Este vorba de prelate standard, mai ales pentru piata locala, dar si pentru Kazahstan si alte tari din regiune, sau chiar nordul Africii, „daca situatia politica de acolo se va schimba“.
Schmitz nu produce deocamdata in Rusia, dar ia serios in calcul aceasta varianta, cum la fel de serios se gandeste la colaborarea cu o firma chineza, pentru a produce acolo, „desi piata e total diferita, ca si standardul semiremorcilor si greutatea lor, deci vehiculele ar fi doar pentru piata locala.
Noi am depus scrisoarea de intentie si deocamdata asteptam rezultatul discutiilor.“ Interesanta pare, pentru reprezentantul Schmitz, si piata nord-americana, dar tehnologia e diferita, produsele sunt mai simple si mai ieftine. Iar in America de Sud sunt probleme cu platile si cu faptul ca ei vor sa exporte mult si sa importe putin spre deloc, „or, noi avem tehnologie in Germania sau Spania si nu mai vrem sa investim in alte centre similare cand ar fi mult mai simplu sa transportam cadrele sau alte componente si sa le asamblam acolo. Producem, de exemplu, axe pentru 60% din semiremorcile noastre. Si nu vrem sa avem fabrica de axe si in America de Sud.“
Schmitz nu este interesat nici de Turcia, deoarece acolo sunt multe firme de profil, cu produse bune, iar costurile mai mici cu forta de munca nu sunt un argument, deoarece, in cazul semiremorcilor, ele reprezinta doar 8% din total, restul e automatizat, deci nu se fac economii prea mari. „Mai interesant e Azerbaidjanul.“
Schwarzmüller nu vrea sa produca in niciuna din aceste tari, ci se concentreaza asupra estului Europei.
In ceea ce priveste asaltul companiilor chineze asupra celor europene, pe care doresc sa le cumpere si uneori si reusesc, reprezentantul Schmitz nu se teme, deoarece „noi acum suntem puternici, capitalul nostru apartine actionarilor, nu depindem de banci sau de bursa, suntem o companie independenta. In plus, aici nu e vorba doar de productie, oricine poate produce semiremorci, ci e vorba si de concept, de reteaua after-sales, de cunoasterea pietei si de increderea clientului. Asta cauta sa obtina si chinezii, dar nu e usor si de aceea nu cred ca vor incepe sa produca in Europa. Noi avem in Germania 80% din piata frigorificelor, deci, cel putin pe acest segment, e foarte greu sa intre actori noi, pentru ca nimeni nu vrea sa investeasca intr-un produs pe care nu-l cunoaste.“
