Daca in urma cu 10 ani in Romania nu existau decat foarte putini operatori de salubritate, iar activitatile acestea apartineau serviciilor publice ale primariilor, mai apoi piata a inceput sa se dezvolte haotic, aparand foarte multi operatori atrasi de mitul sumelor mari care se invart in acest cerc. Cresterea numarului de operatori a fost oarecum moderata odata cu introducerea obligativitatii licentierii acestora, insa extinderea serviciilor de salubritate si in zonele rurale a dus la aparitia unui nou val de operatori.
 

Odata cu integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, cerintele impuse operatorilor de salubritate au devenit tot mai exigente. „Nu mai poti face curatenie doar cu tractorul si cu matura”, a spus Viorel Marcu, director al Asociatiei Romane de Salubritate (ARS).
Initial, contractele de salubrizare se incheiau pe o perioada de cinci ani, cu limitarea posibilitatilor de prelungire. „Acum perioada a crescut, dar trebuie sa se analizeze foarte bine daca ea corespunde cu timpul necesar autorizarii investitiilor cerute operatorului prin caietul de sarcini, in scopul recuperarii de catre acesta a sumelor investite. In plus, cei care vor intra acum pe piata au avantajul ca vor gasi toata infrastructura deja facuta”, a declarat Viorel Marcu. „Legislatia este foarte permisiva in sensul acesta, iar noi, ca Asociatie, ne dorim sa apara acele modificari care sa o faca foarte ferma, ca fiecare sa stie exact ce are de facut, ce anume poate sa faca si in ce limite si ce indatoriri are autoritatea”, a mai spus acesta. Si, desi exista modelul legislatiei din tari europene deja cu traditie in domeniu, legislatia romaneasca trebuie sa se plieze pe caracteristicile locale ale pietei. In plus, trebuie sa se creeze un echilibru pentru a-i multumi atat pe operatorii proprii, cat si pe cei care vin din afara.

Strainii, nemultumiti de impunerea licentierii
Pana in prezent au fost eliberate circa 150 de licente valabile, din care 30 clasa I, aici fiind incluse toate firmele straine, care, fara exceptie, au obtinut aceasta categorie.
Licenta consfinteste capacitatea profesionala a unui operator de a presta servicii de salubritate, dar nu este valabila decat un an daca operatorul respectiv nu castiga nicio licitatie intre timp. Unele primarii cer licentierea inainte de contract, altele dupa. Daca operatorul castiga o licitatie, licenta i se va elibera pe cinci ani, pana la terminarea contractului.
Operatorii straini sunt insa nemultumiti de faptul ca trebuie sa se licentieze inainte, fara sa stie daca vor castiga sau nu o licitatie, mai ales ca in tarile din care provin nu exista licentiere.
Conditiile de licentiere impuse operatorilor difera in functie de categoria licentei: clasa I (necesara pentru orasele cu peste 300.000 de locuitori), clasa a II-a (pentru orasele cu o populatie cuprinsa intre 50.000 si 300.000 de locuitori) si a III-a (mai putin de 50.000 de locuitori). La fel, costurile de licentiere variaza de la cateva mii de lei la zeci de mii de lei pentru licenta de grad I.

Intre legalitate si „piraterie”…
Conditiile de licentiere se refera atat la cifra de afaceri sau numarul de utilaje pe care il detine operatorul, cat si la numarul angajatilor sau pregatirea acestora. Acestora li se adauga si indeplinirea conditiilor de implementare a sistemelor ISO 9000 de calitate, ISO 18001 de sanatate si securitate in munca sau ISO 14001 de mediu, obligatorii mai ales la clasele mari. In plus, cand o firma participa la licitatie trebuie sa faca dovada ca detine utilajele necesare. Asta inseamna ca poate prezenta dovada ca detine un contract de achizitie de autovehicule specializate cu un producator sau companie de leasing, in curs de livrare, si adauga si cateva utilaje proprii, sau dovada faptului ca le-a inchiriat de la o alta companie. Au existat insa si cazuri in care primariile au cerut sa vada toate utilajele.
Licenta este eliberata de Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul serviciilor publice de gospodarire comunala (ANRSC) in baza unei cereri a operatorului si a unui dosar cu documentatia necesara. Cererea este adresata unei comisii formate, pe langa reprezentantii ANRSC, si din cei ai altor institutii din domeniu: Ministerul Mediului, Ministerul Administratiei, Ministerul Sanatatii si chiar ai ARS. Licenta obtinuta ii permite operatorului sa participe la licitatii. Insa, din pacate, in Romania exista o serie de operatori «pirati», fara licenta, care lucreaza mai ales in zonele rurale si in zonele industriale limitrofe marilor orase. Acestora li se adauga cei cu licenta, dar fara contracte, care presteaza operatiuni in localitati in care un alt operator a castigat licitatia sau exista un operator mai vechi care si-a prelungit contractul. „Impotriva acestora noi vrem sa reglementam piata. Dar unele primarii au incheiat contracte inainte de aparitia legii, chiar si pe 20 de ani”, a spus Viorel Marcu.

Aceeasi munca, alta remunerare
„In Romania exista deja cativa operatori mari, de aceea piata a putut rezista in fata influentelor externe de a o cuceri. Suntem de fapt ultimul bastion din Europa de Est care a ramas necucerit complet de operatorii straini”, a precizat reprezentantul ARS. Pe piata romaneasca a intrat in anii ’90 compania germana RER Ecologic Service, urmata de compania franceza Veolia si de alte cateva companii austriece sau italiene.
Ca si activitate prestata, intre marii operatori din Romania si cei din strainatate nu exista mari diferente, decat la tarife. „Daca in tarile din Uniunea Europeana tarifele ajung la circa 150 de euro pe an, tariful in Bucuresti este de doar sase lei de persoana”, a punctat reprezentantul ARS, completand: „Dam cu matura pentru ca acestea sunt conditiile din Romania. Si strainul daca vine da tot cu matura, neputand sa intre cu utilaje ultraperformante pe orice fel de drumuri.”

Autoritatile locale au painea si cutitul
In aceste conditii, dar si pentru ca fondurile europene pot fi accesate liber de fiecare judet in parte, pe viitor se vor produce mutatii majore pe piata. Astfel, vor disparea foarte multi operatori din zona rurala, din orasele mici si chiar si din orasele mari, dat fiind faptul ca piata a devenit deschisa si pentru operatorii straini, care pot participa la licitatie cu drepturi egale.
Pentru a accesa fondurile europene, consiliile locale din mediul rural trebuie sa se uneasca si sa formeze asa-numitele Asociatii de Dezvoltare Intercomunitare (ADI), care pot solicita prin intermediul consiliului judetean acele fonduri. Aceste asociatii, la randul lor, sunt obligate ca dupa realizarea investitiei sa faca licitatii pentru delegarea serviciului de salubrizare. In aceste conditii este clar ca piata va apartine operatorilor puternici, care au fonduri, logistica necesara si managementul implementat. Noile instalatii care se realizeaza acum in Romania (depozite ecologice, statii de transfer, de sortare si de compostare) implica, pe langa un management adecvat si oameni calificati sau operatori specializati.
In ultimii 2-3 ani, Asociatia Romana de Salubritate a incercat sa-i instruiasca in special pe reprezentantii primariilor si consiliilor judetene. „Am facut intalniri cu ei si cu ministerele ca sa-i invete cum se vor face proiectele pentru POS-ul de mediu. Din pacate nu au venit, chiar daca de multe ori cursurile au fost gratuite. La noi, autoritatile locale cred ca le stiu pe toate si pot sa faca orice. Dar in realitate s-au pierdut fonduri europene, deoarece solicitarile au vizat alte interese decat cele comunitare. Consiliile judetene zic ceva, primariile zic altceva. Fiecare e stat in stat, fiecare face ce vrea”, a mai spus directorul Asociatiei.

Deseurile, prin prisma crizei
Criza financiara s-a regasit si in acest domeniu. Exista primarii care nu si-au achitat sumele datorate operatorilor chiar si de noua luni. Ca urmare, operatorii au fost nevoiti sa reduca la randul lor numarul angajatilor. In plus, „pe langa darile la Stat, operatorul trebuie sa achite si 0,1% din productia facturata catre ANRSC, suma ce reprezinta taxa pentru mentinerea licentei”, a precizat reprezentantul Asociatiei.
Cantitatile de deseuri nu au fost influentate foarte mult de criza, decat la anumite categorii. Insa scaderea cantitativa a unora a fost compensata de cresterea altora.
De exemplu, din cauza recesiunii s-au adus mai putine utilaje sau aparatura electrica si electronica si s-au aruncat si mai putine. Nu se mai regasesc nici cantitatile de ambalaje ale micilor consumatori. In acelasi timp, in sectorul industrial vin in Romania foarte multe utilaje din ce in ce mai sofisticate, cu ambalaje la fel de sofisticate.
„Si s-ar putea ca la un moment dat sa intre foarte mult deseu tocmai pentru a aduce aceste utilaje in stare perfecta. Mai ales daca vin pe module si nu complet asamblate”, a punctat Viorel Marcu.

Reciclarea, inca in stadiu de inceput
In ceea ce priveste reciclarea, lucrurile sunt clare. Romania are obiective impuse de Uniunea Europeana pe care va trebui sa le atinga. La deseuri electrice si electronice tinta impusa in 2009 si 2010 a fost de 4 kg pe cap de locuitor, in vreme ce la deseurile din ambalaje va trebui sa atingem in 2013 o tinta de reciclare de 50% din totalul pus pe piata. „Acum am ajuns la jumatatea drumului – stam mai bine la reciclarea cartonului si a hartiei si mai putin bine la cea a sticlei si a frigiderelor. Lucrurile abia incep sa se miste. Anul trecut a fost un an de varf, cu foarte multe investitii in instalatiile pentru reciclarea frigiderelor. Acum, aceste investitii trebuie acoperite si din pacate cantitatea de frigidere de pe piata este prea mica pentru a acoperi capacitatea lor si investitiile facute”, a mai spus directorul ARS. In plus, Romania nu are niciun incinerator in care sa se arda deseurile neselectate.
„Trebuie inteles foarte clar ca activitatea de reciclare trebuie sprijinita. Nicaieri nu este rentabila 100% sau nu a fost rentabila la inceput. Singura activitate care a mers la noi a fost colectarea fierului vechi, pentru ca am avut foarte mult; am distrus fabricile si am aruncat utilajele”, a adaugat acesta.

Amenzi vs. recompense pentru colectare
Colectarea selectiva implica bani, iar educatia oamenilor se va face in timp, chiar daca sistemul este foarte permisiv, neexistand amenzi pentru populatie.
„Trebuie sa ne atingem tintele de tara. Cei de-afara nu au avut presiunile pe care le avem noi, acum trebuie sa facem de toate, in paralel. Trebuie sa alegem bine caile pe care vom merge, fara a lucra numai pe o anumita directie”, a punctat Viorel Marcu. In plus, „trebuie si o vointa politica a tuturor celor implicati, pentru ca am batut pasul pe loc ani de zile asteptand de la operator sa faca asta. In lege, singura care are atributii privind colectarea selectiva este primaria. Ca atare, ea trebuie sa ia masurile necesare ca sa aplice aceste prevederi prin caietul de sarcini cand incheie contractul cu operatorul de salubritate, dar trebuie sa-i aloce si un buget”.
Anul trecut a scazut si achizitia de echipamente de colectare, dar nu foarte mult. Inainte, marii operatori cumparau multe echipamente de acest gen, iar „la inceputul lui 2009 toti aveau cel putin 30-40 de masini care stateau. Aveau flota mare, luata tocmai pentru a participa la licitatii. Din pacate, venind brusc aceasta criza, foarte multi n-au mai avut posibilitatea sa-si plateasca leasingul. Iar firmele de leasing s-au adaptat greu la situatie: la inceput nu au stiut sa scada preturile sau sa acorde facilitati, nu s-au implicat asa cum trebuie, astfel incat au mai fost si reposedari”, a declarat reprezentatul ARS.
De asemenea, achizitiile utilajelor second-hand nu au suferit modificari majore, raportul dintre cele vechi si cele noi pastrandu-se aproape neschimbat.