Ne-am invatat sa spunem ca „Romania e tara tuturor posibilitatilor”, convenindu-ne adeseori sa rezolvam diferite probleme cu o atentie mai mica sau mai mare, fara a constientiza ca un asemenea comportament ne va aduce neajunsuri in viitor. In prezent, „atentia” e tot mai mare, dar adevarata problema este ca aceasta a ajuns obligatorie si cand nu sunt probleme, doar ca sa nu iti creezi unele. Coruptia si nesimtirea aparatului de Stat au ajuns atat de mari in Romania incat fiecare sector economic trebuie sa se gandeasca sa fie reprezentat politic intr-un fel sau altul pentru a-si apara drepturile. Altfel, majoritatea intreprinzatorilor cinstiti, inclusiv cei din domeniul transporturilor, isi vor lua traista la spinare si se vor duce prin alte tari sa lucreze, acolo unde mai exista inca reguli, bun simt si normalitate.
E de ajuns ca toti copiii intra la scoala din clasa intai cu gandul sa ajunga medici sau IT-isti care sa plece sa lucreze in Germania sau in Marea Britanie pana cand sistemul Educatiei va falimenta in tara noastra si nu vom mai pregati niciun viitor. Anual jumatate din elita liceenilor romani merg sa studieze in strainatate, iar inca un sfert planuiesc sa plece imediat dupa terminarea facultatii (cei de la Medicina, care inca se mentine in topul universitatilor unde se invata carte, cu bani putini). Deja in multe domenii ne confruntam cu o lipsa acuta de personal capabil sa se califice, chiar si la locul de munca, in universitatile romanesti ramanand mai ales cei care au reusit cu chiu-cu vai sa ia Bac-ul si au fost acceptati de diferite facultati disperate ca nu mai au studenti care sa le justifice schemele de personal.
Situatia este dramatica, mai ales ca toti politicienii traiesc numai in prezent, fara nicio grija pentru vreun alt viitor decat personal, nicidecum al tarii pe care spun ca o servesc in Parlament si nici al oamenilor care le platesc salariile. In aceste conditii, cred ca fiecare dintre noi avem datoria sa incercam sa alegem mai atent cu cine votam la toate etapele electorale care vor urma, daca nu putem avea vreo initiativa de a sustine lideri credibili sau de a intra noi insine in politica.
Sunt transportatori care, mai in gluma, mai in serios, au spus ca se gandesc sa infiinteze un partid al transportatorilor, de vreme ce orice functionar in aparatul de Stat este numit pe criterii politice. In cele aproape 27.000 de firme care activeaza in domeniul transporturilor sunt peste 500.000 de familii care intr-un fel sau altul traiesc de pe urma transporturilor. Asta inseamna peste un milion de voturi. Este nevoie insa de un lider credibil. Anul trecut au fost persoane din sfera transporturilor care s-au gandit ca sunt probleme importante care nu se mai pot rezolva maturand holurile Ministerului Transporturilor, nici trimitand adrese la toate birourile din minister sau primului-ministru si nici oferind atentii diferitilor sefi si sefuleti ai institutiilor de Stat, ci doar intrand in politica. Sau poate s-au gandit mai departe de atat, dar cert e insa nu au reusit sa castige increderea oamenilor din domeniu.
Ca ne place sau nu ne place, trebuie sa recunoastem ca fara implicare lucrurile nu se pot rezolva. Romanii trebuie sa inteleaga ca nu mai vine Statul sa le dea case si locuri de munca, sa se ingrijeasca de sanatatea si de educatia lor. Toate aceste lucruri stau numai in mainile fiecaruia dintre ei. Sunt transportatori care cer revistelor sau asociatiilor profesionale sa le rezolve problemele, fara ca ei insisi sa faca vreun efort, cum ar fi sa refuze sa mai dea spaga, sa participe la formarea unor asociatii profesionale puternice, sa le sustina atunci cand fac greve, sa-si exprime parerea atunci cand sunt consultati, sa voteze atunci cand li se cere votul.
E vremea ca transportatorii sa se organizeze in jurul unor lideri gata sa se sacrifice pentru viitorul lor si al tarii. Este nevoie de eroi, gata sa intre in lupta dura si murdara a politicii. Altfel vom continua cu totii sa fim vaci de muls din ce in ce mai anemice ale zecilor de institutii de Stat de care ne lovim zi de zi.
E cineva pregatit sa faca mai mult decat sa se planga de „sistem”?
