In Franta a ajuns in dezbaterea Parlamentului – si numeroase voci autorizate sustin ca va fi si aprobat, chiar curand – un proiect de lege privind cresterea sanctiunilor penale pentru incalcarea Regulamentului (CE) 561/2006 referitor la timpii de condus si odihna. Concret, angajatorii ai caror soferi petrec pauza saptamanala normala de 45 de ore in cabina si cei care platesc soferii in functie de distanta parcursa si/sau de volumul de marfa transportata ar urma sa fie amendati cu 30.000 de euro si sa primeasca un an de inchisoare, deoarece se considera ca ar compromite siguranta pe drumurile publice, ar incuraja producerea de infractiuni, ar fi un atac la concurenta si ar crea conditii sociale nedemne pentru angajati.
 

Necesitatea de a impune aceste amenzi nu a aparut ca urmare a unei prevederi noi care sa interzica cele doua practici. Doar ca, in timp ce vesticii le respectau, esticii au gasit, si aici, modalitati de a impaca litera legii, lasand insa spiritul ei la o parte. Iar prin exportul unor astfel de obiceiuri au fortat adaptarea legislatiei la noile realitati de pe sosea si impunerea de amenzi pentru incalcarea unei legi pe care acolo nu prea cauta nimeni sa o incalce, considerand ca folosirea cabinei camionului ca spatiu in care soferul traieste continuu, uneori chiar sase luni, este specifica tarilor cu nivel slab de protectie sociala.
Niste sanctiuni atat de dure par total disproportinate comparativ cu obiectivul care se doreste a fi atins, mai ales ca nu se prevede cum se vor conforma firmele de transport la aceste obligatii. Dimpotriva, se stie ca in Franta si in Europa in general capacitatea de cazare pentru soferi in parcari adaptate pentru camioane este insuficienta. Astfel ca – si aici ne deosebim din nou de vestici, deoarece autoritatile de la noi sunt foarte energice in a acorda amenzi, chiar usturatoare, pentru nerespectarea unor reglementari, dar nu ne ofera si infrastructura necesara pentru a respecta acele reglementari – asociatiile franceze de profil, FNTR, TLF si l’UNOSTRA solicita ca sanctiunile sa fie modificate si ca intrarea lor in vigoare sa fie conditionata de prevederea ca posibilitatile de cazare existente sa garanteze confortul salariatilor si siguranta vehiculelor si a marfii transportate.
Deocamdata, desi reglementarea privind amenzile nu a intrat inca in vigoare, din declaratiile unor transportatori ai caror soferi au fost deja opriti reiese ca Politia Franceza ii avertizeaza asupra noilor reguli si fac controale informale. Pe de alta parte, un transportator ne-a declarat ca se dau amenzi si ca belgienii au organizat dormitoare si cantine in incinta societatilor lor, pentru soferii romani si slovaci – desi aici se pune intrebarea cum demonstreaza ei ca au petrecut pauza acolo – iar unii operatori au cerut conducatorilor auto sa faca pauza fara card in tahograf, chiar daca raman in cabina – ceea ce ar fi riscant daca ar fi controlati fix cand ar fi in cabina in acea pauza – si sa evite pauzele in tara in care urmeaza sa livreze saptamana imediat urmatoare.
Deocamdata nu sunt multi transportatori romani informati in legatura cu noile amenzi, dar cei care au aflat de ele arata ca nu este doar o problema de costuri – se va ajunge, probabil, la 20-60 de euro/sofer la doua saptamani, deoarece pauza de 24 de ore se poate face in cabina, si la inchirierea unor camere de hoteluri tip Formule 1 sau Etap, unde pot dormi trei adulti, ceea ce va creste cu 1-2 eurocenti la tariful/km – desi si acestea ar fi bine sa fie incluse in noile tarife de transport, cat de posibilitati de cazare.
Cum noua, romanilor, ne lipsesc multe, dar in niciun caz inventivitatea si abilitarea de a fenta legea, nici nu a intrat in vigoare noua reglementare, ca deja ne-au ajuns la ureche idei de genul: daca nu trebuie sa petreci pauza saptamanala normala in cabina, poti pune un cort in fata cabinei, in care sa doarma soferul? Este, si aceasta, o meteahna locala de a te spala pe maini respectand litera legii, in timp ce lasi deoparte spiritul, adica exact ce a stat la baza adoptarii ei: nevoia de concurenta corecta si de asigurare a unor conditii decente de munca.
Nu vrem sa fim intelesi gresit si nici sa creada cititorii nostri ca ne bucuram de aceste cheltuieli suplimentare, in conditiile in care si in tara si in strainatate exista o preocupare acerba de a li se pune in carca noi costuri. Dar ca ei functioneaza cumva dupa alte reguli din punctul de vedere al pauzei saptamanale normale este evident. Si, pe o piata care se vrea comuna, pentru noi, ca ziaristi, va fi foarte interesant cum se va ajunge sa se impace si litera legii, obsesia romanilor, si spiritul ei, preocuparea vesticilor, fara a fi afectate prea mult costurile.