Deși tradițional o lună de vacanță, august a fost mai mult o lună de pregătiri intense, de evenimente importante pentru viața socială a transportatorilor, care au continuat să încaseze măriri de taxe și scumpiri cu efecte importante în costul/km.
Scumpirea cu cel puțin 10% a polițelor de asigurare obligatorie a fost scânteia care a aprins spiritele și a dat naștere unei noi asociații patronale a transportatorilor – Alianța pentru Sustenabilitatea Transportatorilor Rutieri Acreditați (ASTRA) – cu ambiția de a deveni reprezentativă la nivel de ramură și a câștiga reprezentativitatea și la nivel național intersectorial în cadrul CONAF.
În paralel cu grija de a strânge numărul de membri necesari obținerii reprezentativității și dreptului de a sta la masa dialogului social, premergător oricărui act normativ, trei administratori de firme mici și mijlocii – Denisa Oltean, Cătălin Căpraru și Iulian Lazăr – și-au pus timpul liber și energia la dispoziția breslei pentru pregătirea primelor întâlniri cu instituțiile publice pentru găsirea unor soluții care să atenueze creșterile de taxe.
Prospețimea noii asociații patronale a atras deja câteva sute de firme de transport într-un interval foarte scurt de timp, semn că sunt încă mulți transportatori neafiliați la nicio asociație patronală, deoarece au considerat inutil un asemenea demers, care „oricum nu rezolvă nimic”. Ca atare, responsabilitatea noii asociații este foarte mare în fața proaspeților membri, și eforturile sunt mari în atragerea de specialiști din industrie care pot da o mână de ajutor voluntar pentru binele breslei.
Apariția unei noi asociații și reorganizarea altora au ca rezultat mai multe demersuri la autorități, ceea ce este benefic pentru găsirea unui echilibru între nevoia disperată de bani a Guvernului pentru a acoperi gaura din buget adusă de aparatul de stat (supra-dimensionat, incompetent, leneș și care pur și simplu nu se poate dezagrega din cauza zidului de reglementări și structuri de protecție creat de sistemul diabolic al celor care au transformat privilegii nesimțite și aberante în drepturi profesionale) și găsirea de soluții pentru a nu pune pe butuci o industrie strategică pentru România. Exportul de servicii de transport este esențial pentru a aduce banii străinilor în țara noastră, care are nu numai un deficit bugetar imens, ci și un deficit comercial mare, în loc de export de produse, economia hrănindu-se de ani de zile cu bani din achiziția de terenuri de către companii străine și din ceea ce trimit milioanele de români care lucrează peste hotare. Ei sunt cei mai mari investitori. Fără sprijinirea producției naționale, exportul de servicii este esențial dacă nu vrem să rămânem să încasăm doar salarii mizere prestate pentru companiile din afara țării.
De aceea este rolul asociațiilor patronale să identifice în rândul autorităților oamenii dispuși să schimbe ceva și care, unii dintre ei, au competența necesară să înțeleagă ce trebuie făcut și care au ajutat și în trecut ca industria transporturilor să performeze bine peste hotare. Este rolul asociațiilor să găsească argumentele și să negocieze soluții atât la problemele transportatorilor, cât și la nevoia de bani a Guvernului.
Așa cum managerii de transport reușesc să negocieze inteligent cu multinaționalele versate care cer doar reduceri de tarife la fiecare licitație, astfel că asistăm la menținerea de aproape 20 de ani a tarifelor de transport pe anumite rute, deși costurile au crescut de aproape zece ori în unele cazuri, tot așa se pot găsi soluții corecte, eficiente, de a crește veniturile la bugetul de stat fără a cocoșa aceiași antreprenori cinstiți care plătesc de fiecare dată nota pentru lipsa controlului, tolerarea incompetenței și a corupției la nivel instituțional sau lipsa investițiilor necesare pentru a cheltui mai puțin. Cheia stă în comunicare și în dorința de a sta la masă ca parteneri și a găsi soluții împreună.
