Regiunile Ticino, Lombardia, Piemont și Liguria cer relansarea investițiilor în infrastructura feroviară alpină și completarea conexiunilor spre coridorul TEN-T Rin–Alpi
Un nou impuls politic vine din sudul Alpilor pentru accelerarea finalizării marii rețele feroviare transalpine. Pe 24 septembrie, o alianță formată între cantonul Ticino și regiunile italiene Lombardia, Piemont și Liguria a transmis autorităților elvețiene două documente oficiale — Memorandumul 2024 și Apelul Alianței Alpilor de Sud — solicitând sprijin guvernamental pentru finalizarea infrastructurii feroviare Gotthard și a conexiunilor complementare care ar trebui să o lege de principalele coridoare europene.
Proiectul AlpTransit: o operă monumentală, dar încă neterminată
Potrivit asociației Pro Gotthard – Railway of Europe, inițiatoarea demersului, deși tunelurile de bază Gotthard, Ceneri și Lötschberg sunt finalizate și operaționale, rețeaua AlpTransit nu este complet funcțională.
„Inima este acolo, dar arterele lipsesc”, subliniază asociația, referindu-se la absența liniilor de acces complete către nord și sud, fără de care fluxul de marfă și pasageri nu poate fi optimizat.
Guvernul federal elvețian consideră în prezent proiectul încheiat, iar planurile de infrastructură pentru următorii ani nu includ noi investiții majore în această direcție — cu excepția construcției celui de-al doilea tub al tunelului Lötschberg. Nici documentul strategic „Viziunea feroviară 2050” nu oferă garanții pentru continuarea AlpTransit, fapt care a determinat autoritățile regionale să reacționeze.
O alianță transfrontalieră pentru un obiectiv comun
Apelul semnat de Ticino, Lombardia, Piemont și Liguria reprezintă o „alianță legislativă și transfrontalieră spontană de intenție”. Documentul solicită guvernelor naționale, dar și instituțiilor europene, să asigure finanțarea completării AlpTransit, prin extinderea și modernizarea liniilor de acces la tunelurile de bază și prin integrarea proiectului în rețeaua TEN-T, coridorul Rin–Alpi.
Obiectivul este dublu:
- asigurarea continuității infrastructurii feroviare între Italia și Elveția, până la Milano și porturile din Liguria (Genova, Savona, La Spezia);
- întărirea conectivității nord–sud a Europei, de la Marea Nordului la Marea Mediterană, prin coridoarele logistice principale.
Documentele au fost remise oficial guvernului cantonal din Bellinzona și Departamentului Federal al Transporturilor (DETEC) din Berna, cu apelul ca Elveția să includă proiectul în următoarele mesaje federale de infrastructură, prevăzute pentru 2026 și 2030.
Costuri ridicate, dar beneficii strategice
Finalizarea completă a AlpTransit — inclusiv oculirile de marfă Bellinzona și Lugano și extinderea liniilor de acces către Milano — ar necesita o investiție estimată la peste 8 miliarde de euro.
Criticii din Berna susțin că suma ar fi dificil de justificat în actualul context bugetar, însă autoritățile regionale și operatorii logistici argumentează că rentabilitatea economică și ecologică a proiectului este semnificativă:
- transferul suplimentar al mărfurilor de pe șosea pe calea ferată,
- reducerea emisiilor de CO₂,
- fluidizarea traficului transalpin,
- consolidarea porturilor italiene ca terminale naturale ale coridorului Rin–Alpi.
Asociația Swissrailvolution, derivată din Pro Gotthard, insistă ca viitoarele mesaje ale Consiliului Federal elvețian să includă în mod explicit dezvoltarea rețelei feroviare alpine ca proiect de etapă pentru perioada post-2045.
În paralel, regiunile italiene implicate cer guvernului de la Roma să coordoneze investițiile proprii în infrastructura de acces și să integreze aceste obiective în Planul Național de Mobilitate Durabilă și în proiectele TEN-T finanțate de UE.
Alianța transfrontalieră dintre Ticino și regiunile nord-italiene este o nouă etapă în cooperarea elvețiano-italiană privind mobilitatea alpină.
Deși AlpTransit este adesea prezentat drept un succes al ingineriei europene, fără finalizarea completă a liniilor de acces, el rămâne o infrastructură incompletă din punct de vedere logistic și economic.
Pentru Elveția și Italia, provocarea nu mai este tehnică, ci politică și financiară: cum poate fi convinsă Berna să reia investițiile într-un proiect care depășește frontierele naționale, dar care ar consolida poziția ambelor țări în rețeaua europeană de transport a viitorului.
