Evaluarea riscurilor la securitate fizica, prevazuta prin HG 301/2012, este o noua masura legislativa prin care institutiile administrative ale Statului ofera posibilitatea unor angajati sau fosti angajati ai sai sa-si rotunjeasca veniturile pe seama contribuabililor cinstiti, care-si platesc cu regularitate si sacrificii, uneori, obligatiile stabilite de fisc.
Dupa modelul consultantei din domeniul protectiei securitatii si sanatatii muncii sau al protectiei mediului, noua evaluare a riscurilor la securitatea fizica, dubleaza intrucatva legile deja existente si care obliga orice agent economic cu sediu propriu sa-si incheie un contract cu o firma de paza si protectie sau sa aiba, cel putin, un sistem de alarma, eventual cu camere de luat vederi.
Este vorba de Legea nr. 333 din 8 iulie 2003, actualizata de cateva ori pana in 2010, care prevede ca „societatile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum si alte organizatii care detin bunuri ori valori cu orice titlu, sunt obligate sa asigure paza acestora”. „Unitatile grupate pe un anumit spatiu pot organiza, cu avizul politiei, paza in comun cu gardieni publici, paza proprie sau prin societatile specializate de paza. (…) La unitatile unde nu este posibila realizarea unui sistem de paza organizat, conducatorii acestora sunt obligati sa execute imprejmuiri, grilaje, obloane, incuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarma sau alte asemenea mijloace necesare asigurarii pazei si integritatii bunurilor.”
Noua reglementare, obligatorie de la 16 decembrie, reprezinta de fapt normele metodologice de aplicare a Legii 333/2003 si nu face altceva decat sa oblige toate companiile „care prezinta riscul de a suferi pierderi financiare sau materiale” (adica toate companiile), asa cum a atras atentia Ionel Popa, senior partner Senior Security Consulting cu ocazia conferintei Arilog din noiembrie, sa apeleze la „o persoana autorizata”, inregistrata in Registrul National al Evaluatorilor de Risc la securitate fizica – disponibil pe site-ul Politiei Romane – care sa-i faca un audit standard pentru orice tip de companie, fie ca vorbim de un producator de tigarete sau de o agentie imobiliara cu sediu intr-o cladire proprie.
Asta ca sa nu mai punem la socoteala ca momentan sunt doar 150 de „evaluatori” autorizati, iar lipsa evaluarii de risc poate aduce orice agent economic in pericol sa negocieze cu „sectoristul” o amenda intre 5.000 si 10.000 de lei.
Chiar daca masura ar putea avea sens pentru un depozit de laptop-uri sau o banca, extinderea obligatiei de evaluare si asigurare a pazei bunurilor este putin exagerata pentru toti agentii economici din Romania si nu face altceva decat sa creasca povara fiscalitatii pentru firmele mici si mijlocii.
Din pacate, multi manageri de companii vad in aceste reglementari numai noi metode de „muls” a firmelor de bani, deoarece controalele nu se fac in domeniile unde sunt sau pot aparea probleme, ci la cei la care nu prea apare niciun pericol si, tocmai din aceasta cauza, este mai putin pus in garda fata de astfel de conditii de indeplinit. Si asta pentru ca legile in Romania, asa cum am mai aratat si in alte randuri, nu au niciun rol de preventie, ci doar unul de colectare de amenzi aberant de mari fata de gradul de gravitate al faptei si fata de nivelul veniturilor din tara noastra.
