In cadrul ExpoTranzit, discutia despre criza de soferi a atins si subiectul „extracomunitarilor“, acolo unde parerile au fost impartite intre cei care sustineau ca forta de munca de import ar fi solutia prezenta – mai ales ca statul incurajeaza aducerea ei prin coborarea pragului de salarizare la venitul minim si nu mediu, cum era pana de curand – si cei care raman sceptici la aceasta alternativa, invocand problema recunoasterii atestatului si a vizei pentru spatiul Schengen, avand in vedere faptul ca Romania nu este inca stat membru.
Asa cum a afirmat Mihai Tararache, Managing Partner in cadrul companiei World Wide Work, specializata in recrutare de personal, „singura discutie in ceea ce priveste aducerea soferilor este legata de acel atestat. Intrucat are tratate bilaterale cu Ucraina, Belarus etc., Polonia deja recunoaste atestatele soferilor extracomunitari. Si Romania este parte a unor tratate internationale si ar putea sa faca aceleasi lucru, totul tine de vointa autoritatilor. Cred ca ar trebui sa existe un dialog mai consistent intre mediul economic si autoritati.“
In opinia lui Marius Lungan, reprezentantul ISCTR, soferii extracomunitari angajati in cadrul unor firme de transport din Romania trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca si conducatorii auto cetateni romani. In Ordinul 1214/2015 (pentru aprobarea normelor privind pregatirea si atestarea profesionala a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere) se mentioneaza ca in Romania sunt recunoscute certificatele de calificare eliberate in UE. „Am inteles aceste discutii, numai ca noi trebuie sa aplicam legislatia din Romania. Daca pe viitor se modifica legislatia nationala sau identificam o alta prevedere superioara unui Ordin de ministru, vom tine cont, dar in urma analizei si a discutiilor cu Directia de Transport si ARR nu am identificat astfel de prevederi.“
Si Frederik Vanden Bogaerde, avocat belgian specializat pe spete de transport, este de parere ca transportatorii romani ar trebui sa fie mult mai prudenti in ceea ce priveste aducerea soferilor extracomunitari, mai cu seama ca exista o presiune din partea autoritatilor vestice, care verifica tot mai mult legalitatea atestatelor profesionale in cadrul controalelor, „deoarece in Lituania sunt cazuri in care un astfel de atestat poate fi cumparat cu 10 euro, fara ca respectivul sofer sa sustina vreun examen“. Avocatul belgian a mai facut referire la situatia de rezidenta a soferilor extracomunitari, despre care afirma ca sunt inregistrati mai multi la aceeasi adresa, lucru care iese din sfera legalitatii. „Cunosc situatia unui apartament din Polonia unde locuiesc, oficial, 120 de soferi. In Belgia si Franta, inspectorii cu care am luat legatura mi-au spus ca se observa deja un aflux de soferi din afara UE si ca isi vor suplimenta numarul de controale, deoarece din punctul lor de vedere este comisa o frauda, acei soferi nu domiciliaza unde ar trebui si nu sunt folositi asa cum ar trebui.“ Nu in ultimul rand, faptul ca Romania nu este inca membra a spatiului Schengen constituie iarasi un impediment in folosirea fortei de munca din afara UE, deoarece fiecare lucrator din state non-rezidente are nevoie de o viza de lucru, iar perioada maxima de sedere este de 90 de zile intr-un interval maxim de 180 de zile, ceea ce inseamna ca acesti soferi pot fi folositi doar jumatate din timp. „Deci atat timp cat Romania nu face parte din Schengen aceasta solutie nu cred ca va merge. Totusi, Polonia si Lituania fac parte din zona Schengen si acesta este unul din motivele pentru care strategia a putut fi aplicata la ei.“ Din punct de vedere organizatoric, „portite“ pot fi gasite la problema Schengen, de exemplu soferul extracomunitar poate opera 90 de zile in afara Romaniei, apoi alte trei luni in tara sau chiar numai in tara, dupa cum a afirmat seful IFPTR, Gabor Sandor, moderatorul acestei discutii. Insa el nu s-a aratat foarte convins de aducerea soferilor din Asia sau chiar din Ucraina, aratand faptul ca Romania are un sistem de formare suficient de „coerent si elaborat“, inclusiv din punct de vedere al examinarilor pentru obtinerea certificatelor, mai ales ca Directiva 2003/59/CE privind calificarea initiala si formarea periodica a conducatorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de marfuri sau de pasageri urmeaza sa fie modificata, iar Romania risca sa devina exportatoare de forta de munca. „De ce? Soferii vin, isi obtin atestatele la noi si apoi ne saluta din mers. Apropo de Polonia, s-a inceput acolo un exercitiu de import de munca din afara. Va dura pana cand UE se va apleca asupra acestui subiect, insa pana atunci toata lumea profita. Nu cred ca cineva din sala vrea sa isi riste viitorul angajandu-se intr-un demers neacoperit, sa procedeze in consecinta. Stiu ca in Romania lucreaza la ora actuala 90 de soferi extracomunitari. Nu contest obtinerea certificatelor, partea buna e ca exista niste temerari in Romania care incearca“, a mai spus Gabor Sandor.
Reintorcandu-ne la procedura de aducere in tara, de la solicitarea angajatorului si pana la lucrul efectiv pe camion trec intre doua si trei luni pentru obtinerea actelor, in timp ce salariul de pornire este de aproximativ 700 de dolari, in functie de timpul de lucru si de categoria de permis, potrivit lui Mihai Tararache, in opinia caruia statul roman trebuie sa inlesneasca aceste proceduri, mai ales ca in 2018 au fost emise peste 9.000 de avize de munca pe toate sectoarele economice.
