Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad

Sectorul constructiilor, la nivelul lui 2004

Obisnuiti cu cresteri spectaculoase incepand din 2005 si cu profituri fabuloase, de peste 150%, in 2006, investitorii din domeniul constructiilor au fost nevoiti ca in 2009 sa coboare cu picioarele pe pamant si sa vada cifrele aduse de criza financiara.
Pas cu pas, prabusirea sectorului constructiilor a adus alte caderi in lant: ale producatorilor de materiale de constructii, ale afacerilor imobiliare si ale fortei de munca din sector.

 

Anul trecut a fost un an foarte greu, asa cum se vede din statistici, cu scaderi dramatice. „Ajunseseram sa crestem cu peste 30% anual. Si cand ai asa niste cresteri spectaculoase, sa ajungi la scaderi este o situatie greu de suportat”, a declarat Adriana Iftime, director general al Patronatului Societatilor din Constructii (PSC). „Ca volum, poate ca acum suntem la nivelul lui 2004, dar nu este foarte important. Cu adevarat important este faptul ca nici 2010 nu va fi un an mai bun.”

S-au retras investitorii straini
Daca privim cu realism cresterile din perioada 2005-2008 observam ca acestea nu s-au datorat unor politici interne deosebite sau unor influente ale guvernelor. Lucrul acesta s-a intamplat indirect. Romania devenise o piata foarte atractiva pentru investitorii straini si tot boom-ul imobiliar s-a datorat finantarilor din exterior, nu legislatiei sau banilor de la buget. In fapt, investitorii straini au avut o vreme cand au acumulat capital si in acea perioada au gasit oportunitatea sa-l investeasca, in special in sectoarele constructiei de locuinte, ale spatiilor comerciale si ale birourilor. Apoi, in momentul in care, de la jumatatea lui 2008, investitorii straini au inceput sa se retraga, a ramas un gol financiar imens, pe care nu l-a mai umplut nimeni.

Insolventa, un prim pas catre faliment
Exista circa 90.000 de firme inregistrate la Registrul Comertului care includ in obiectul de activitate si pe cea de constructii, dar acesta nu este neaparat domeniul lor de baza. Dintre ele, circa 19.000, ceea ce reprezinta o cincime din totalul lor, fie au intrat in faliment, fie in insolventa in 2009.
„De fapt, nu se cunoaste cu exactitate cate firme «curate» de constructii au disparut din piata. Sunt firme mari care au intrat in insolventa pentru ca au avut de recuperat sume considerabile de la Ministerul Educatiei pentru reparatia unor scoli in 2008. Dar sunt si firme mici care au disparut. Referitor la firmele intrate in insolventa in 2009, este greu de crezut ca se mai pot salva de la faliment in 2010. Sunt multe firme carora Statul le este dator, dar sunt si multe care au datorii la banci sau la furnizori. Insolventa a declansat lucruri in lant: in momentul in care o firma si-a dat seama ca nu mai poate rezista in piata si ca are nevoie de un respiro s-a declarat in insolventa, avand datorii la alte firme de constructii sau furnizori de materiale. Este o situatie cu multe aspecte neplacute si greu de rezolvat”, a precizat reprezentanta Patronatului.
Nici situatia autorizatiilor de constructii obtinute in 2009 nu este mai exacta, dat fiind faptul ca exista multe firme care, desi ajung in posesia unei autorizatii de constructie, vor ramane cu ea in sertar pentru ca nu le reuseste aranjamentul financiar.

Fondurile UE, pierdute din lipsa metodologiilor
„Sunt revoltata pentru faptul ca in al treilea an de membru al UE nu am fost in stare sa accesam fonduri structurale. Cred ca exista multa incompetenta la nivelul autoritatilor. S-a intarziat punerea in piata a ghidului solicitantului, o metodologie negociata si aprobata de UE”, a punctat Adriana Iftime. In plus, si perioadele de analiza a proiectelor sunt extrem de lungi.
Adevarata problema este aceea ca, atunci cand o companie solicita fonduri structurale, mai intai trebuie sa detina fondurile, sa le investeasca si apoi sa le recupereze de la UE, ceea ce presupune credite bancare. Iar creditarea firmelor a fost zgarcita si ramane in continuare. „Pierdem fondurile, dar nu pierdem termenul de plata, noi ne platim cotizatiile la UE. Pentru ca infuzia de capital strain a fost foarte mare, firmele din constructii nu au avut nevoie de banci pana la un moment dat, iar bancile s-au dus cu creditarea catre populatie. Acum, bancile au conditii aspre de creditare, iar firmele sunt decapitalizate, in asteptare”, a precizat reprezentanta Patronatului. In plus, comisioanele si dobanzile la credite sunt foarte mari. „Or, daca vrei sa stimulezi productia, incurajezi firma care face aceasta si il tii putin mai la distanta pe particular. Mi se pare mai sanatos sa stimulezi productia, ca omul sa poata munci, sa castige si sa-si cumpere cele necesare fara credite la banca”, a mai precizat aceasta.

Otelul beton, o piata de monopol
In ultimii ani, preturile au fost intr-o permanenta crestere, inceputa cu pretul terenului, continuata cu cel al materialelor si, evident, cu cresterea salariilor. In ultimul an, pretul materialelor a scazut usor, cu cateva exceptii. „Preturile materialelor care au fost fixate in euro au crescut odata cu cresterea cursului, dar nu spectaculos, ci doar cu 1-2%. A scazut dramatic pretul la otelul beton, dar aceasta piata este deja globalizata, de monopol, astfel ca pretul nu se mai stabileste in Romania. S-a intamplat un fenomen spectaculos in 2008, cand, in primele opt luni, preturile la otelul beton au inceput sa creasca galopant, ajungand ca in august sa fie de patru ori mai mari decat in ianuarie, ca urmare a investitiilor care s-au facut in China cu ocazia JO sau a boom-ului imobiliar din Rusia. Dupa august 2008, pretul la otelul beton a inceput sa-si revina, ajungand in 2009 din nou la nivelul din 2007. De aceea, daca vrem sa facem o speculatie, putem spune ca pretul otelului beton a scazut de peste trei ori in 2009 fata de 2008, dar nu este corect”, a precizat Adriana Iftime.

Piata de ciment, in cadere libera
Piata cimentului a inregistrat, de asemenea, scaderi, fiind afectata si in anii urmatori, pentru ca normele europene in materie de mediu impun producatorilor de ciment investitii foarte mari. „Standardele ridicate ale catorva fabrici foarte performante din UE au pus bazele normelor europene. Si atunci, foarte multe fabrici din UE vor trebui sa-si mareasca mult preturile, astfel incat sa acopere costurile pe care le vor avea pentru a acoperi taxa pe emisiile de CO2. Unele chiar isi vor inchide portile. Pe de alta parte, in felul acesta se va deschide calea fabricilor din Moldova sau Ucraina, care produc in conditii de poluare si care, nefiind obligate sa aplice normele UE, vor scoate produsul mai ieftin pe piata”, a spus reprezentanta Patronatului.

Munca la negru, infranata de criza?
In prezent, salariile angajatilor din domeniul constructiilor au stagnat. Aceasta este insa doar o situatie temporara, dat fiind faptul ca intrarea Romaniei in Uniunea Europeana presupune ca in timp sa se ajunga la o aliniere a salariilor cu cele din UE. In plus, „costul cu forta de munca nu are cum sa scada, pentru ca sindicatele abia au ridicat nivelul salariului minim pe economie”, a punctat Adriana Iftime.
In prezent, desi exista foarte multa forta de munca disponibilizata, Romania ramane in continuare intr-un deficit de forta de munca bine pregatita, iar munca la negru va ramane pe piata in continuare, dat fiind faptul ca aceasta ofera preturi mai mici, in special pentru constructiile particulare de locuinte. „Vechiul plan de recompensa pentru a aduce muncitorii buni din strainatate a fost unul electoral. Cei care au o meserie foarte buna si care pot sa-si valorifice acolo potentialul profesional nu se mai intorc. Asta este durerea cea mai mare, ca ne-au plecat muncitorii care stiau sa faca treaba si nu prea s-a pus nimic in loc”, a precizat reprezentanta Patronatului. „In 2008 se ajunsese la un nivel profesional foarte jos de pregatire la noi, pentru ca multi muncitori buni au plecat, iar sistemul de invatamant n-a tinut pasul cu nevoile noastre.”

„Las’ ca merge si asa”
In 2009, numarul accidentelor de munca din domeniul constructiilor nu a suferit mari modificari fata de cel din anul anterior, desi, asa cum afirma Presedintele de onoare al PSC, Gheorghe Polizu, pentru scaderea numarului accidentelor de munca sunt organizate o serie de actiuni de popularizare a masurilor ce trebuie luate. „Desi exista norme foarte clare, noi suntem inca tributari principiului «las ca merge si asa»”, dupa cum puncteaza Adriana Iftime. Exista firme care, desi respecta normele de protectia muncii intru totul, se lovesc apoi de muncitorul care nu este foarte deschis spre purtarea echipamentului de protectie a muncii, in special din comoditate.
In viziunea reprezentantei patronatului, accidentele de munca pot avea si o explicatie legata de concurenta acerba. Astfel, fiind mai puternica decat in anii anteriori, concurenta a „obligat” anul trecut firmele de constructii sa vina cu preturi de dumping pentru a putea prelua o lucrare. Ceea ce inseamna ca, in momentul in care au trebuit sa execute lucrarea, constructorii au fost nevoiti sa faca anumite compromisuri, respectiv economii.

Cine castiga de pe urma crizei financiare?
„In primul rand, bancile. Oamenii au inceput sa faca afaceri cu sisteme si organizatii din tarile din jurul Romaniei, ajungand sa-si inmatriculeze masinile in Bulgaria sau Ungaria”, precizeaza Gheorghe Polizu. In completare, Adriana Iftime a spus: „Si mediul nostru de afaceri ar mai putea sa castige, daca ar disparea «impostorii» din piata. Avem o meserie cu care nu putem sa ne jucam. Cutremurul ne da lectii.”
De pe urma crizei ar mai putea profita si cei care au inca fonduri si care acum, in momente de relaxare a pietei, pot sa cumpere ieftin si sa ramana in asteptare.
„Preturile la apartamente au mai scazut, dar sunt oferte pe piata care nu au corespondenta cu realitatea de zi cu zi. Dupa 1990, pretul la locuintele vechi nu a fost un pret corect, fiind influentat de cererea mare si oferta mica”, a mai spus Adriana Iftime.

Asteptam sa treaca perioada de criza…
In viziunea Patronatului Societatilor din Constructii, Romania va fi in continuare atractiva pentru investitori, in special pe sectorul constructiei de locuinte, unde exista un deficit de cateva sute de mii de locuinte. „O serie intreaga de zone din Romania s-au depersonalizat, asa cum este, de exemplu, zona Petrosani. Muncitorii de acolo s-au relocat si atunci vor fi necesare locuinte pentru ei in alte zone”, a explicat Presedintele de onoare al PSC.
„Activitatea de constructii va trage in continuare economia dupa ea, pentru ca are nevoie de tot ce se produce in economie, incepand cu energia. Nu e de neglijat nici nevoia formidabila de constructii din domeniul infrastructurii, unde exista si disponibilitati de finantare. Trebuie sa invatam sa luam bani de la europeni si sa le impunem programe care ne intereseaza pe noi”, a mai adaugat acesta, cu optimism.
Mai rezervata, Adriana Iftime spera intr-o revenire a pietei, dar treptat: „Romania ramane o piata foarte atractiva, deoarece cererea de locuinte este foarte mare, iar nevoia de investitii in infrastructura, rurala sau urbana, este masiva. Iar investitorii trebuie sa fie realisti: profitul de 150% nu se poate repeta.”

Articole similare