Romania are toate premisele sa ajunga un hub logistic regional, in conditiile in care producatorii, indiferent de domeniul de activitate, vin sa faca afaceri la noi in tara constransi, in cea mai mare parte, de tensiunile geo-politice din zona Rusiei si a Balcanilor. Desi avem toate atuurile pentru a ne dezvolta in aceasta privinta, in opinia specialistilor din companii mari de logistica si transport inca suntem deficitari la capitolul infrastructura si birocratie, ceea ce poate constitui un blocaj in calea cresterii.
Cu un ritm de crestere de peste 4% anul trecut si o tendinta asemanatoare in 2016, economia romaneasca pare ca se dezvolta, tot mai multi producatori vin sa isi dezvolte business-uri aici. Iar asta inseamna sute de milioane de euro investite in parcuri logistice si industriale, locuri de munca asigurate si bani in economie. Exista insa mai multe hopuri pe care aceste companii trebuie sa le treaca daca vor sa faca afaceri la noi. Primul, asa cum mentioneaza la unison logisticienii si dezvoltatorii de spatii logistice, este legat de starea precara a infrastructurii, in special cea feroviara si portuara. Astfel, pentru ca nu avem legaturi directe si rapide, pe cale ferata, porturile de la Dunare au ajuns o ruina. Multe dintre multinationalele care au subsidiare locale prefera sa isi transporte marfa exclusiv la noi in tara, transformandu-ne intr-o piata de consum. „Nu pot transporta marfa cu trenul de la Curtici la Bucuresti pentru ca ajunge in doua zile“, se plangea un transportator. Si pe buna dreptate, pe calea ferata marfarele merg cu o viteza medie de 20 km/h, care se micsoreaza de la an la an din cauza lipsei investitiilor, si despre viteza camioanelor pe drumurile patriei nu are rost sa mai discutam. Iar in cazul in care Serbia va adera la UE va intrece Romania din punct de vedere al dezvoltarii, de aceea Guvernul trebuie sa ia initiativa si sa termine bucata din coridorul IV.
Desi ne laudam de ani de zile cu pozitia geostrategica a portului Constanta, acesta e departe de a oferi conditiile unui hub regional, majoritatea depozitelor de aici fiind cladiri foarte vechi care nu mai pot fi upgradate, ceea ce face ca volumul de marfuri care ar fi trebuit sa intre prin Constanta sa se mute chiar si la Hamburg sau in alte porturi mult mai mici de la Marea Neagra.
O solutie ar fi ca marfa sa poata fi transportata mai rapid cu avionul, insa si aici ne lovim de o infrastructura precara, pistele scurte de pe aeroportul Otopeni neoferind conditii de aterizare pentru avioanele jumbo de marfa. Astfel, cei care au de transportat cargo aerian din China sau SUA trebuie sa trimita camioanele la Budapesta, Viena sau Frankfurt pentru a ridica marfurile.
Si mai exista un „hop” din punct de vedere al birocratiei cu care trebuie sa se lupte un investitor: taxele si impozitele neatractive, schimbarea legislatiei care duce la lipsa unei predictibilitati juridice si fiscale, greutatea cu care obtin o semnatura din partea autoritatilor locale pentru o investitie.
Pe de alta parte, din punct de vedere geo-politic, la momentul actual Romania ofera stabilitate, ceea ce nu putem spune de tari vecine precum Ucraina, Bulgaria, Turcia sau Grecia. Iar acest lucru atrage investitori, care fug de conflicte si instabilitate economica. De aceea, Romania este o zona preferata de foarte multe firme care fac distributie, iar asta o poate transforma fara sa vrea intr-o baza logistica regionala, de unde sa fie aprovizionate multe state din Balcani si din estul Europei.
