Upply a realizat recent un studiu despre schimbările de pe piața spaniolă de transport, una dintre cele mai importante din Europa, câtă vreme flota acestei țări este fruntașă în ceea ce privește operațiunile internaționale, imediat în urma Poloniei. Nu înseamnă însă că operatorii sunt lipsiți de probleme, dimpotrivă. Și, chiar dacă unele dintre ele s-au mai rezolvat în ultimul timp, în urma amenințării cu grevă națională la final de 2021, altele încă există și la ele se adaugă nevoia de decarbonizare și scumpirea în foarte mare măsură a carburanților din ultimele luni.
Transportul rutier de mărfuri este un sector important în economia Spaniei, dar și pe piața europeană în ansamblul ei, datorită dinamismului marilor firme de profil de acolo. Totuși, în ultimii ani, acest domeniu a trecut printr-o situație de criză, de aceea a fost nevoie, în 2021 și 2022, de o serie de reforme, ca răspuns la cererile mai vechi ale principalilor actori de pe piață. Iar aceste reforme ar trebui să-i permită să se reașeze pe baze mai bune.
Aproximativ 80% din marfa din Spania este transportată pe șosea, procent care nu s-a schimbat mult în ultimii 25 de ani, așa cum reiese din Observatorul pentru Transportul Rutier de Mărfuri, publicat de Ministerul Transporturilor, Mobilității și Agendei Urbane (MITMA). Poziția fruntașă față de celelalte moduri de transport se explică mai ales prin contribuția scăzută a căii ferate (2,8% în 2019) și absența completă a căilor navigabile interioare.
Fragmentarea pieței, unul dintre principalele puncte slabe
La 1 ianuarie 2022, Spania avea o flotă de 267.617 vehicule de peste 3,5 t, în creștere cu 28% față de 1 ianuarie 2015, și 114.232 de vehicule de până la 3,5 t greutate totală maxim admisă, deci un total de 381.849 de utilitare. Dintre cele 267.617 de vehicule grele, cele mai multe sunt în Andaluzia (17,1%), Catalonia (13,2%) și Comunitatea Valencia (12,1%).
Unul dintre principalele puncte slabe ale transportului rutier din Spania este fragmentarea acestuia: la 1 ianuarie 2022 existau 105.902 companii licențiate, dintre care 60.717 au vehicule grele și 53.218 au vehicule ușoare. Numărul lor s-a diminuat mult în ultimii 20 de ani, câtă vreme la 1 ianuarie 1998 existau 134.630 de companii, dintre care 71.020 aveau vehicule grele.
Dintre cele dedicate transportului cu mașini grele, 57% sunt de fapt persoane fizice autorizate, iar pe segmentul ușor ponderea lor este chiar de 75%. 63.390 de firme au un singur vehicul, iar 87% au 1-5 vehicule. Ca medie națională, firmele au 3,6 vehicule fiecare, în ușoară creștere față de 1 ianuarie 2005, când aveau 3,03 vehicule fiecare. La transportul cu vehicule ușoare procentul este mai mic, de 2,15 vehicule/firmă, iar la cel cu vehicule grele este de 4,54 de vehicule/firmă.
Această fragmentare constituie o explicație pentru capacitatea financiară slabă a companiilor și existența unui echilibru nefavorabil de forțe în raport cu expeditorii. Conform celei mai recente cărți albe publicate în fiecare an de revista Transporte XXI, care analizează bilanțurile a 3.974 de companii, rentabilitatea, măsurată prin raportul profit net/cifră de afaceri, a fost de numai 2,1% în 2019, indiferent de dimensiunea firmelor, ceea ce le afectează capacitatea de a finanța investiții și le face vulnerabile în caz de recesiune economică.
Transportul internațional a depășit chiar și nivelul din 2007
Activitatea flotei spaniole de transport rutier de mărfuri a scăzut din 2007 până în 2013 de la 1,86 de miliarde de tone la 961 de milioane de tone, deci cu 48% (în t-km scăderea a fost mai mică). În ciuda situației de ansamblu a acestei industrii, transportul internațional al flotei spaniole și-a revenit mai mult din 2014 încoace, după scăderea începută în 2007, astfel că vârful din 2007 nu numai că a fost atins, dar a și fost depășit în 2021, datorită creșterii exporturilor Spaniei (cu 29% între 2012 și 2019 și cu 21% în 2021) și dinamismului firmelor de transport cu activitate pe piețele internaționale. Mărfurile spaniole se vând mai ales în Europa (74% din exporturile totale).
Companiile care lucrează constant la internațional au un profil diferit de cel al altor firme spaniole de transport și sunt grupate, cele mai importante dintre ele, în Asociația Internațională de Transport Rutier (ASTIC), care are aproximativ 200 de membri, cu 20.000 de vehicule proprii, deci circa 100 de camioane/firmă, în timp ce flota medie pentru transportul spaniol în camioane grele este de 4,4 vehicule/firmă. Dintre primele 10 companii spaniole de transport, opt sunt membre ale acestei asociații.
Al doilea transportator al Europei ca volume la internațional
Ponderea sectorului internațional în activitatea flotei spaniole a crescut constant în ultimii 25 de ani, de la 20% în 1995 la 28% în 2007 și 33,8% în 2021, iar acum o medie de 18.000 de camioane pleacă din țară în fiecare zi, prin La Jonquera și Irun, spre Franța și restul Europei. Vorbim, deci, de o prezență importantă pe șoselele din Europa, Spania ocupând, potrivit Eurostat, locul al doilea după Polonia în ceea ce privește volumele de transport internațional. Companiile spaniole au reușit, așadar, să reziste concurenței din partea operatorilor din Europa Centrală și de Est, în special din Lituania, Polonia, România și Slovacia, astfel că două treimi din mărfurile exportate de Spania, ca tonaj, se transportă în camioane spaniole. Poziția acestei țări la periferia continentului este un avantaj real, câtă vreme, din motive de proximitate și costuri de operare mai mici, firmele din est au vizat cu precădere alte state, ca Germania, Franța și Olanda.
Principalele mărfuri transportate de firmele spaniole sunt automobilele, mașinile-unelte, textilele, produsele alimentare cu temperatură controlată în camioane frigorifice (fructe și legume, produse din carne etc.) și substanțele chimice.
Amenințarea cu greva națională a soluționat cele mai multe probleme ale operatorilor
Rezultatele bune obținute de transportatorii spanioli la nivel internațional nu trebuie să ne indice faptul că ei, în ansamblu, lor, nu se confruntă cu probleme mari. Firmele din domeniu consideră că cererile lor principale – să nu se introducă noi taxe de drum și taxă de mediu, să nu se accepte, la presiunea expeditorilor, încărcături de 44 t, să nu li se mai permită șoferilor să participe la încărcarea/descărcarea mărfurilor, să se investească în zone sigure de odihnă pentru conducătorii auto și să se descurajeze activitățile clandestine – nu au fost luate în considerare timp îndelungat.
Totuși, la final de 2021, în urma amenințării cu greva națională, negocierile dintre reprezentanții firmelor spaniole de transport rutier de marfă și minister au dus la schimbări importante: sancțiuni de până la 6.000 de euro (și chiar 30.000 de euro pentru cazuri grave și recidivă) împotriva companiilor care nu respectă termenele de plată de cel mult 60 de zile, interdicția ca șoferii să participe la încărcarea/descărcarea mărfurilor și a ambalajelor (paleți, lăzi etc.) – ceea ce anterior decisese și Portugalia – pentru a cărei nerespectare amenda este de 6.000 de euro, compensații pentru firmele de transport dacă așteaptă mai mult de o oră la platforme sau obligația de a introduce în contracte clauza diesel.
Iar în contextul creșterii accentuate a prețurilor la combustibili în 2022 ministerul a oferit, până la 30 iunie – cu posibilitate de prelungire în funcție de situația de pe piață – un ajutor de 20 de eurocenți/l de motorină, gaz și AdBlue cumpărat. Dintre aceștia, 15 cenți/l sunt de la bugetul de stat și 5 cenți/l de la furnizorii de produse petroliere. Economia lunară realizată ar fi, potrivit calculelor Ministerului de Transport, de 700 de euro/camion, iar ajutorul va depăși 600 de milioane de euro. La aceasta se adaugă un sprijin direct pentru firme, constând din 1.250 de euro pentru un camion, 950 de euro pentru un autobuz, 500 de euro pentru o camionetă și 300 de euro pentru vehicule ușoare, cu un plafon de 400.000 de euro/firmă și un total alocat de circa 450 de milioane de euro, precum și rambursarea lunară, nu trimestrială, a unei părți din acciza pentru carburanți.
Ministerul și-a mai luat angajamentul ca până la 30 iunie să prezinte un proiect de lege care să garanteze folosirea corectă a subcontractorilor și realizarea de profit de către firmele de transport și a mai promis că nu se vor introduce noi taxe de drum fără consultarea asociațiilor profesionale.
Aceste decizii au rezolvat multe dintre neajunsurile operatorilor spanioli, dar ei se confruntă și cu nevoia de decarbonizare, o problemă și mai mare în noul context energetic, caracterizat de creșterea bruscă a prețului petrolului. Soluția constă în reînnoirea parcului de vehicule, clarificarea de către guvern a tehnologiilor ce ar trebui utilizate, dezvoltarea intermodalului și oferirea unui ajutor suficient pentru a finanța investițiile în flote, câtă vreme camionul electric este, în opinia asociaților profesionale din Spania, inaccesibil pentru firmele de transport.
