AdAdvertisement
Ad
Ad
AdAdvertisement
Ad
Ad
Ad
Ad
AdAdvertisement
Ad
Ad

Controalele pe diurnă, „orchestrate” din Occident. Şoferii au însă dreptul la indemnizaţie.

Controalele ANAF pe diurnă au început în urma solcitărilor făcute de autorităţile străine (din Belgia, Franţa, Italia etc.) către Inspecţia Muncii, cu privire la verificarea respectării salariilor minime din diferite state UE, pe care Inspecţia Muncii le-a redirecţionat către ANAF. Doar că în majoritatea statelor occidentale există prin lege contracte colective de muncă la nivel de ramură de transport, pe care nu le găsim în România. Aceasta este una dintre concluziile desprinse în cadrul video-conferinţei organizate de revista Tranzit în 3 iunie, după cea de-a cincea întâlnire a grupului de lucru pe problematica impozitării diurnei, la care au participat reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice, ai Inspecţiei Muncii, ai ANAF, împreună cu asociaţiile patronale din transporturi, avocaţi şi consultanţi fiscali.

„ANAF nu are dreptul de a interpreta situaţiile în care vorbim de detaşare transnaţională sau nu, iar inspectorii fiscali nu trebuie să poată decide după bunul plac modul de încadrare a companiilor de transport, prevalându-se de articolul 11 din Codul Fiscal pentru a interpreta legea aşa cum doresc. Atunci care mai este rolul Inspecţiei Muncii sau a altor instituţii ale statului, cu competenţe pe acest domeniu? Şi s-a văzut din poziţiile contradictorii exprimate de ANAF şi ITM pe mai multe speţe că interpretarea este eronată”, este de părere Adrian Mihăiţă Pui, de la Casa de Avocatură Luduşan.

Pe de altă parte, avocatul consideră că în toate discuţiile privind diurna ar fi trebuit cooptate şi organizaţiile sindicale ale şoferilor, mai ales că la nivel european acestea au dat apă la moară politicienilor occidentali să se angajeze în lupta ferventă pentru apărarea drepturilor şoferilor şi, implicit, promovarea Pachetului Mobilitate. „În toată povestea asta sunt afectaţi şi angajaţii, mai ales că după 2018 aceştia trebuie să îşi plătească singuri contribuţiilor sociale, iar angajatorul nu este obligat să facă reţinere la sursă. Dacă contractul de muncă nu stipulează clar toate condiţiile agreate între părţi, o eventuală acuză de neplată a contribuţiilor aferente diurnelor – aşa cum impută ANAF firmelor de transport – se poate «sparge în capul» şoferilor”.

Cert este că indiferent dacă se numeşte diurnă sau indemnizaţie de delegare/detaşare, conform Codului Fiscal aceasta nu se impozitează, în limita a 2,5 x diurna funcţionarilor publici. De asemenea, fie că vorbim despre „salariu minim”, aşa cum apare în directiva iniţială a Detaşării, fie de „remuneraţie minimă”, aşa cum a apărut în modificarea din 2018, ambele concepte se referă la un drept social şi nu reglementează modul de fiscalizare a acestuia. Asta depinde de legislaţia fiecărei ţări, iar în România, la ora actuală, legea spune că remuneraţia este formată din salariu de încadrare plus sporuri şi indemnizaţii. Dintre acestea, salariile şi sporurile sunt impozabile, în timp ce indemnizaţiile, nu.

ANAF se face că nu înţelege toate aceste lucruri: termenul de „remuneraţie” a fost legiferat abia în 2020, iar controalele merg până în urmă cu 5 ani. Oricum se pune problema însă, dreptul social şi cel fiscal nu trebuie confundate. Discuţiile ultimului grup de lucru au scos la iveală însă scopul celor de la Finanţe, respectiv de a fiscaliza cât mai mult din diurna pe care o iau şoferii şi, de aici, şi propunerea de reducere a plafonului până la care este neimpozabilă. Desigur, reprezentanţii industriei au respins clar această variantă.

Articole similare

Ad
Ad