Ad
Ad
Ad
AdAdvertisement
Ad
AdAdvertisement
Ad
Ad
AdAdvertisement
Ad
Ad
Ad

Echipamentele specializate sunt inaccesibile fara fonduri europene

Romania nu se poate mandri deocamdata cu o rata foarte mare de absorbtie a fondurilor europene, dar lucrurile s-au miscat parca ceva mai bine de cand cu criza economica, deoarece firmele incaseaza tot mai tarziu sau, uneori, deloc, banii pentru serviciile prestate, finantarea este tot mai dificila, bugetul institutiilor, tot mai sarac, deci nevoia de fonduri este mai puternica. Pe de alta parte, necesitatea de a inlocui masinile si utilajele vechi si neeconomice cu unele moderne, mai eficiente, este si ea tot mai mare. Astfel ca, in ciuda procedurilor si a documentatiei greoaie, precum si a accentului pus pe aspecte marunte, care de fapt nu influenteaza proiectul si accesarea banilor, tot mai multe firme romanesti se arata interesate sa obtina fonduri europene.
 

Iar in unele domenii – cum este si cel forestier – unde complexitatea echipamentelor este foarte mare, aproape ca nu se poate fara.
 
Ocolul Silvic Privat Bretcu s-a infiintat in 2008, dar nu a inceput sa exploateze efectiv lemnul decat in decembrie 2009, deoarece, asa cum declara Ioan Dumut, seful ocolului, „nu am vrut sa pornim cu utilaje traditionale, ci am intocmit un proiect de accesare de fonduri europene, l-am depus la jumatatea anului trecut, am fost acceptati si astfel am putut cumpara utilaje performante, de la producatorii care ne-au propus cea mai buna oferta din punct de vedere valoric.“
Firma a aplicat pentru 450.000 de euro, in cadrul unui program in care UE contribuia cu 50% din valoarea totala. In ciuda sprijinului real pe care aceste fonduri il dau firmelor care le acceseaza, toti cei care au aplicat pentru obtinerea lor se plang de documentatia si procedura de achizitie foarte greoaie, din cauza carora, de fapt, se acceseaza atat de putin din banii pe care i-am putea lua. Astfel, seful Ocolului Silvic Bretcu declara ca nu au apelat la firme de consultanta, ci au facut singuri dosarul, considerandu-se „suficient de calificati pentru a intocmi astfel de proiecte. Dar ni s-a cerut, de exemplu, sa refacem o parte din proiect, pentru ca firma care ne-a oferit cel mai avantajos motofierastrau a scris valoarea totala a celor doua unitati, in loc de pretul pentru fiecare in parte. Si tocmai aceste aspecte marunte, care nu influenteaza de fapt deloc accesarea fondurilor, taraganeaza lucrurile. Ghidul pe care il primesc firmele care vor sa acceseze astfel de fonduri trebuie sa fie atat de clar, incat sa nu dea nastere la interpretari. La depunerea documentatiei pentru restituirea cotei cu care participa UE iar sunt formalitati enervante, uneori e nevoie de trei stampile originale pe o singura copie, si de alte fleacuri, pentru care ti se intoarce documentatia.“
Firma Maranatha, din Aiud, si-a inceput activitatea in 1994, cu un gater, un tractor forestier si un autocamion second-hand, si se ocupa de exploatari forestiere si transport. Inceputul a fost firav, asa cum isi aminteste Beniamin Docea, directorul general si fondatorul firmei, deoarece dobanzile la credite erau mari, iar banii se devalorizau usor. Dar, in special datorita confectionarii de sicrie – activitate foarte profitabila la acea vreme – firma s-a dezvoltat treptat, iar capacitatea de exploatare a crescut de la 3.000 la 150.000 m3/an in prezent. In afara de asta, firma comercializeaza anual 70.000 m3 de bustean, lemn rotund pentru PAL si OSB si lemn de foc, pe care le achizitioneaza din alte surse.
Maranatha a luat initial fonduri prin programul Sapard, pentru doua ansambluri camion+remorca+macara, dar, odata finalizat proiectul, nu mai putea apela la alti bani in cadrul aceluiasi program. In schimb, dupa aderare au aparut noi oportunitati, drept pentru care s-a mai infiintat o societate, Alredia, cu acelasi obiect de activitate, si aceasta a obtinut un proiect de patru milioane de euro, cu 50% finantare europeana si 50% aport propriu – din credite bancare. In plus, in prezent mai este in derulare un proiect cu limita maxima de 400.000 de euro, din care finantarea europeana reprezinta 70%, pentru care se asteapta rezultatul in martie-aprilie, si care prevede achizitia a doua incarcatoare frontale Manitou pentru depozitele din Aiud si Sebes si a doua excavatoare.

Diferenta de curs valutar lasa gauri in bugetele firmelor
Pe de alta parte, Beniamin Docea, director general Maranatha, declara ca aprobarea proiectului a decurs bine, dar problemele au inceput la incasarea banilor de la agentia de plati, care se face foarte greu, cam in doua luni, iar intarzierea aduce pierderi firmelor din cauza diferentei de curs valutar dintre momentul achizitiei utilajelor si momentul restituirii banilor. Maranatha a primit aprobare in 2008, cand euro era 3,67 lei, si a luat prima transa in aprilie 2009, cand deja urcase la 4,2 lei, pe a doua in noiembrie, la acelasi curs, pe a treia in decembrie, la 4,1 lei/euro si pe a patra in februarie 2010.
Iar pierderile nu sunt de ici de colo, asa cum arata si seful Ocolului Silvic Bretcu. „In august am avut procedura de achizitie si am primit aprobarea pe 21 decembrie, timp in care leul s-a depreciat cu circa 10%. Astfel ca am avut o achizitie de 1.880.000 de lei si am primit 50% din 1.729.000 de lei, deci am pierdut cam 50.000 de euro.“
Fondurile europene nu se pot folosi decat pentru cumpararea de masini si utilaje noi.
Firmele care le primesc sunt monitorizate timp de cinci ani si trebuie sa demonstreze ca au pastrat echipamentele astfel achizitionate, ca le folosesc si ca se incadreaza in parametrii din proiect.

Investitii de milioane doar pentru exploatare si transport
In paralel cu achizitia celor doua ansambluri camion+remorca+macara prin programul Sapard, Maranatha a mai cumparat doua, cu credit de la Schweighofer, companie care a negociat direct cu Scania achizitia a 30 de camioane si a oferit aceasta facilitate transportatorilor cu care colabora. Lor li se adauga doua ansambluri cumparate in leasing.
Iar in urma accesarii fondurilor europene au mai fost cumparate 18 autosasiuri Scania – cate opt R420 6×4 si 6×6 si doua G420 6×6 – 16 suprastructuri Schwarzmüller si doua Doll, pentru lemn de 6-7, respectiv 10-12 m lungime, 16 remorci Schwarzmüller cu trei axe si doua Doll cu doua axe, pentru lemn lung, precum si 18 macarale Epsilon Palfinger, din care 16 de 2 t si doua de 4,5 t.
Lor li s-au adaugat 11 tractoare forestiere cu motor Perkins 690 de 90 CP, o linie de taiere/despicare Posch (cu capacitate de 3-15 m3/ora, in functie de grosimea lemnului, achizitionata deoarece se cere tot mai mult, atat in tara, cat si la export, lemn pentru foc despicat si paletizat), un despicator orizontal Posch de 7 m3/ora, o linie de ambalare a lemnului despicat Posch, o linie de debitat busteni, un motostivuitor Manitou cu furci (de 2.500 kg la maximum 3,3 m, cu motor de 59 CP, pentru manipularea paletilor de lemn si, acolo unde este cazul, pentru incarcarea cherestelei in camion) si, pentru completarea sumei de patru milioane de euro, 18 fierastraie mecanice.
Iar in cadrul celei de-a patra transe vor fi livrate in aprilie doua funiculare Woodliner moderne, telecomandate din doua parti, cu un singur cablu de 70 m si un motor de 100 CP, care au o capacitate de 3 t si permit o viteza de 0,6 m/s, transportand lemnul pe o distanta de 1.500 m, fara a mai fi nevoie de drumuri forestiere.
Din parcul auto al firmei mai face parte un excavator Volvo cumparat second-hand in 2005, cand avea doi ani, si care serveste la realizarea de drumuri forestiere. Iar aplicatia pentru noi fonduri europene include doua excavatoare (unul pentru completarea flotei si altul pentru inlocuirea celui vechi), precum si doua motostivuitoare Manitou cu graifer.
Maranatha detine doua depozite in Aiud (de circa 1 ha si de aproximativ 8.000 m2) si unul in Vintu de Jos (3.000 m2), pentru material lemnos, sortare pe categorii si clase de calitate, debitare si despicare. Depozitele aveau acces la calea ferata, deoarece prin 1995-1996 era mai rentabil transportul feroviar, dar intre timp acesta s-a scumpit, uneori poti ajunge la beneficiar in doua saptamani de la incarcare, deoarece se asteapta completarea garniturii, astfel ca din 2004 firma nu mai foloseste calea ferata.

Extraranforsare pentru drumurile romanesti
Cele mai vechi camioane din flota Maranatha si Alredia sunt din 2007 si au ajuns la circa 200.000 km la bord. Scania a fost preferata, asa cum declara reprezentantul firmelor, pentru oportunitatea de a primi cele doua masini cu finantare de la Schweighofer, iar in timp s-a dovedit un vehicul robust, fiabil si economic. Cu un astfel de ansamblu se transporta de 2-3 ori mai mult lemn decat cu platformele forestiere romanesti, cu un consum echivalent. Beniamin Docea isi aminteste faptul ca, atunci cand a facut configuratiile, „suedezii s-au mirat, pentru ca la noi drumurile forestiere sunt foarte proaste, si am intarit camionul si mai mult decat ar fi fost deja un model pentru acest tip de transport. Astfel, sasiurile si suspensia sunt extraranforsate, sarcina pe boghiu este de 30 t (15+15), fata de 24 t in varianta standard.“ Camioanele au motor Euro 4 de 420 CP, cutie de viteze GRSO905R, rezervor din otel, de 300 l, retarder Scania, suspensii fata parabolice 4×28. In aceste conditii, termenul de livrare pentru ansambluri a fost destul de mare: sapte luni.
Suprastructurile si remorcile Schwarzmüller au fost alese datorita renumelui firmei in domeniu si existentei unui service in zona – spre deosebire de Doll, care nu este foarte interesat de Europa de Est si asigura intretinerea si reparatiile prin reteaua Terra Romania, ceea ce face ca, uneori, cand e nevoie de consultarea cu specialistii producatorului german, perioada de imobilizare a echipamentelor sa creasca.
Camioanele merg pentru intretinere si reparatii la una dintre reprezentantele Scania din Sibiu, Brasov sau Luncani, iar pentru lucrarile mai simple firma are o hala proprie. In plus, din februarie, pentru tot parcul auto, a fost incheiat un contract de mentananta cu Scania.
Cele 24 de ansambluri sunt suficiente pentru necesarul de transport al societatii, dar pentru bucatile de lemn care se strang in depozit se inchiriaza, o data la 1-2 saptamani, bene basculabile.

Trei echipamente ultramoderne stapanesc 15.000 ha
Ocolul Silvic Privat Bretcu a fost infiintat de o asociatie de proprietari de paduri, si-a inceput efectiv activitatea in decembrie 2009 si detine circa 15.000 ha, din care aproximativ 60% cu foioase si restul cu rasinoase. Asa cum explica Ioan Dumut, „ocoalele silvice private lucreaza la pret de cost, tot profitul revenind proprietarului. Dar e nevoie de ele, deoarece pretul lemnului este mic, gospodarirea padurilor va fi tot mai scumpa – salariul unui padurar nu este acum mai mare de 1.000 de lei, dar va creste, deoarece responsabilitatea este foarte mare (fiecare are in paza peste 1.000 ha de padure, iar incercarile de furt sunt numeroase) – deci este necesar sa se obtina si alte venituri decat cele din vanzarea lemnului pe picior.“
Din parcul auto al Ocolului Silvic Bretcu fac parte un tractor forestier, un forwarder si un ansamblu pentru transport de busteni lungi – utilaje alese dupa ce au fost vazute la lucru in Austria, cu ocazia a trei vizite realizate cu sprijinul Holzindustrie Schweighofer.
Tractorul forestier Zetor, folosit pentru adunat lemnul, este ranforsat si echipat special pentru drumuri dificile, are scut in partea de jos, aparatori, plase laterale care sa protejeze geamurile de crengi, bara de protectie in caz de rasturnare, motor Zetor de 100 CP, troliu dublu de 10 t, cablu de 100 mm si – o noutate fata de exploatarea traditionala din Romania – cablul culiseaza pe jocker.
Forwarderul Logset, produs in Finlanda, este un echipament complex, folosit la adunarea si apropierea materialului lemnos din padure la drumul forestier, care are 14 t si motor de 400 CP, transporta lemn de pana la 8 m lungime, suspendat – deci nu are nevoie de drum, motiv pentru care este si ecologic (cauza principala a destabilizarii solului este folosirea buldozerelor la construirea drumurilor de tractor) – si se adapteaza la orice tip de teren, urcand pante de pana la 35o. Acesta poate aduce 14-16 m3 de lemne odata si, pentru ca transportul se face suspendat, lemnul este curat, fara noroi.
La achizitia ansamblului destinat transportului de busteni de la drumul forestier la depozit, firma a optat pentru combinatia Mercedes-Benz-Technitrade-VKrane. Autosasiul Mercedes Actros a fost ales, asa cum declara Ioan Dumut, in urma discutiilor cu alte firme de profil, datorita consumului, pretului si fiabilitatii – la momentul interviului acesta era insa in exploatare de putin timp si abia ajunsese la 1.000 km, astfel ca masuratorile consumului nu sunt foarte relevante. Camionul are motor Euro 5 V6, de 408 CP la 1.800 rpm, cu turbosuflanta, si sistem de fixare a motorului pentru utilizare pe teren accidentat. Franele sunt pe tamburi fata/spate, pentru o eficienta mai buna a franarii, controlata si de sistemul Telligent, cu ABS si ASR. Suspensia este, de asemenea, ranforsata, atat pe spate, cu arcuri care sustin o sarcina de 15 t, cat si pe fata (9 t). Vehiculul are si ambreiaj intarit, dublu disc, si placa de protectie sub rezervorul din otel, de 400 l.
Camionul merge mai ales pe drumuri nationale, comunale si judetene, si maximum 15 km dintr-o cursa pe drumuri forestiere – Romania are, de altfel, o densitate foarte mica de astfel de drumuri.
Platforma cu racoante pentru busteni este furnizata de Technitrade (Ungaria), are 6.200×2.550 mm (Lxl), sasiu intermediar din lonjeroane de otel sudate, platforma din tabla striata de otel de 5/7 mm grosime, perete fata fix, de 2.000 mm inaltime, ranforsat, perete spate de protectie din otel, de circa 500 mm, si cate patru teci ingropate ranforsate pentru racoante pe fiecare parte, cu sarcina maxima admisa de 7 t pe o pereche de racoante. Iar remorca pentru busteni are trei axe BPW de 9 t fiecare, lungime de 7.000 mm, sarcina utila de 19 t, inaltime de la sol in stare descarcata de 1.380 mm, sasiu sudat din lonjeroane de otel si suspensie cu arcuri parabolice cu trei foi intarite, cu sarcina maxima de 11 t/axa. Si aceasta platforma este tot din tabla striata de otel de 5/7 mm grosime si include cate patru perechi de racoante pe fiecare parte, cu sarcina de 7 t/perechea, cu posibilitate de incarcare pana la 2.800 mm inaltime. Ansamblul poate transporta 40-45 m3 de lemn, ceea ce permite si respectarea greutatii maxime admise – desi, in functie de tipul de lemn, de umiditatea aerului, de zona (umbroasa sau insorita), masa medie teoretica a acestuia se modifica, deci exista si riscul de depasire.
Macaraua V17Z-80 produsa de firma suedeza VKrane are raza de actiune de 8,8 m, sarcina neta la 8,8 m de 1.680 kg, posibilitate de rotire la 425o si este echipata cu graifer CR400. Deocamdata, aceste utilaje sunt suficiente  si nici nu apar situatii in care e nevoie de inchirierea altora, nici nu exista planuri de achizitii pentru 2010. Insa pe viitor, asa cum dezvaluie Ioan Dumut, se va cumpara un sistem de masini pentru prelucrarea primara a lemnului. In ceea ce priveste accesarea de fonduri europene, procedura e prea stresanta, deci firma nu va mai apela o vreme la aceasta solutie, pe care insa „ocoalele silvice vor fi obligate pe viitor sa o ia in considerare tot mai serios“.

Padurile romanesti resping tehnologiile moderne
Seful Ocolului Silvic Bretcu este de parere ca ar fi ideal ca firmele de exploatare a lemnului sa poata folosi si tractoare forestiere de tip harvester, care, cu ajutorul unui cap de procesare montat pe brat, prind lemnul in picioare, il sectioneaza la baza, il doboara, il curata de crengi si il taie automat la lungimea dorita. Insa la noi acestea nu prea merg, din cauza ca arborii sunt mari, cu diametru de 70-80 cm, or utilajul se preteaza la rasinoase de maximum 50 cm. „In Romania este un mod diferit de a gospodari padurile, fata de alte tari: noi lasam copacii sa imbatraneasca prea mult, si asta afecteaza atat calitatea si valoarea lemnului, cat si posibilitatea tehnica de exploatare cu utilaje moderne si ecologice. Ar trebui redusa varsta exploatabilitatii la 110-115 ani, or la noi se ajunge si la 150-160 de ani.“

Criza a venit ceva mai tarziu, dar a venit
Primele semne ale crizei economice au aparut in activitatea Maranatha/Alredia in ianuarie-februarie 2009, cand au scazut si preturile, si cererea. „Noi avem o colaborare de lunga durata cu doua combinate mari: Kronospan – care, prin centrele de la Sebes si Brasov, achizitioneaza circa 20% din cantitatea de lemn comercializata de noi, si la care pana in aprilie nu am vandut deloc lemn – si Holzindustrie Schweighofer – cu 75% din total, si care anul trecut a scazut pretul de trei ori. Preturile la Schweighofer includ transportul, deci sunt diferite in functie de zona, iar bonusul de transport, care ajunge la 30 de lei/ m3, e suficient pentru acoperirea cheltuielilor de transport“, declara Beniamin Docea. Maranatha exploateaza lunar circa 6.000 m3 de lemn de orice tip, cantitate limitata de cererea din prezent. „Inainte de 2009, depozitul era gol: rulajul era foarte mare, iar vanzarea, la fel. Acum e plin de lemne.“
Iar Ocolul Silvic Bretcu are dreptul sa taie 60.000 m3 de lemn pe an, dar in 2009 s-a ajuns, din acelasi motiv, la 28.000 m3.

Si banii din lemn sunt putini si vin greu
Si pretul lemnului pe picior este cu aproape 40% mai mic decat in 2008, asa cum declara Ioan Dumut, in timp ce Beniamin Docea afirma ca Maranatha vinde acum lemnul aproximativ la pretul din 2008, dupa ce insa in 2009 au avut loc trei ieftiniri, cu 10-15 lei/m3 fiecare, ceea ce inseamna in total 10-15% din pretul practicat in 2008. In aceste conditii, „speram intr-o redresare, dar nu stim cum va evolua piata. Ar trebui sa se construiasca din nou mai multe case din lemn, pentru ca lemnul merge mult mai mult spre constructii decat spre productia de mobila. Oricum, din lemn nu castiga proprietarul padurii, nici cel care face prelucrare primara, ci intermediarii, care sunt si multi. Toate statele isi protejeaza avutiile, numai Romania nu. Autoritatile ar putea sa elimine intermediarii si sa intervina direct in comertul cu lemn, in sensul sa existe un organism care sa vanda direct lemnul in Asia – deoarece clientii de acolo comanda cantitati uriase, pe care un producator individual de la noi nu le poate pune la dispozitie“, explica seful Ocolului Silvic Bretcu.
Firmele care se ocupa de exploatarea lemnului mai au o problema. Deoarece ponderea cea mai mare din materialul lemnos e la Stat, ocoalele silvice il administreaza intr-un mod avantajos pentru ele: liciteaza masa lemnoasa pe picior si, inainte ca agentii economici sa intre in padure sa taie, sunt obligati sa plateasca aproximativ 50% din pretul la care vand apoi lemnul. Asta in conditiile in care profitul firmelor care exploateaza lemn este foarte mic, asa cum declara Beniamin Docea: „media la cumparare este de 90-100 de lei/m3 si la vanzare, de 200 de lei/m3. Iar diferenta provine din exploatare, transport, manipulare in depozit, sortare si alte cheltuieli indirecte.“
Avantajul Maranatha este, asa cum declara directorul general al firmei, faptul ca „cei doi clienti mari ai nostri au un sistem de plati foarte bun pentru noi: Kronospan achita lemnul la 2-3 saptamani de la livrare, iar Schweighofer, la o saptamana. Dar clientii mici platesc foarte greu, uneori si la 90 de zile, iar unii chiar si-au declarat insolventa si sunt sanse mici sa recuperam banii. Avem 6-700.000 de lei de recuperat de la 13 firme, din care 40-80.000 de lei de anul trecut.“ De altfel, acesta este unul dintre motivele pentru care firma nu s-a ocupat decat la inceputurile sale de prelucrarea lemnului: este o munca in plus si plata facturilor s-ar decala si mai mult: „Pentru noi e mai rentabil sa livram busteni si sa incasam banii in cateva zile, decat sa prelucram, sa stocam si sa livram lemnul si sa se faca plata la 90 de zile“, argumenteaza Beniamin Docea.

Articole similare